„Nu poti face teoria literaturii cu un terorist“. Interviu cu Bogdan-Alexandru STANESCU

Cind ati luat decizia sa publicati Versetele satanice? in martie 2006. in colectia „Biblioteca Polirom“ aveam deja un numar de romane traduse din opera scriitorului Salman Rushdie. Am dorit sa grupam aceste romane, sa le deosebim printr-o grafica mai speciala, in seria de autor „Salman Rushdie“. Pur si simplu, atunci, in martie 2006, am avut o discutie cu Silviu Lupescu. Ne-am intrebat: o facem sau n-o facem?. „Ti-e frica?“, m-a intrebat. „Nu-mi e frica“, am raspuns. „Dumneavoastra va e frica?“. „Bai, nu stiu. Nu-mi e frica. Hai s-o facem!“ Am facut-o. E o carte grea, mare, s-a lucrat doi ani la ea. Cu traducatoarea, Dana Craciun, cum a fost? A fost de acord sa se inhame? Da. A acceptat sa traduca fara nici o ezitare, ba chiar ne-a felicitat cind i-am spus ca am dori sa traducem Versetele satanice. in unele medii de presa sau pe bloguri se vehicula ideea ca traducerea va aparea cu pseudonim. E adevarat sau e o legenda? Am intrebat traducatoarea daca prefera varianta unui pseudonim. Nici n-a vrut sa auda. A spus ca doreste sa-i apara numele real. Pe linga toate temerile care tin de istoria traducerii acestui roman, e o onoare pentru un traducator […]