Casa minima

Text aparut, in italiana si engleza, impreuna cu un fotomontaj al Colegiului Bard, in revista Abitare, Milano, februarie 2008 „Asediatul evadase, pina la urma, din Colonia Rino”, scriam in 1999 intr-un text despre Eugen Ionescu intitulat Bérenger la Bard. Colonia Rino simboliza, fireste, colonia penitenciara socialista administrata de Geniul Rinocerilor din Carpati. Evocam ziua de 9 iulie 1989, o zi glorioasa in calendarul pribeagului care devenisem. „Micuta Honda bruna, paradita si tenace intrase, eroica, pe poarta colegiului american. O enclava paradisiaca, arbori si flori si mici casute in care dascali si studenti exersau traditionalele jocuri didactice cu margelele de sticla.” Ma aflam in ambianta celebrului roman al lui Hermann Hesse, transferat in Lumea Noua de la finele secolului al XX-lea. Am locuit la Bard, mai intii, in casa unui profesor de chimie plecat in anul sabatic, apoi in cea ocupata inaintea mea de Marry McCarthy: mari incaperi luminoase la parter si trei micute dormitoare, unde capricioase duhuri nocturne bruiau amintirea pedagogiei ludice de peste zi. In al treilea an, m-am mutat intr-o simpatica baraca izolata care ma cucerise, instantaneu, prin simplitatea si confortul modest, dar perfect. Ar fi putut fi o cabana a vinatorilor de caprioare si curcani salbatici din […]