AMERICA FĂRĂ PREJUDECĂŢI. 911
O poveste cît se poate de adevărată despre cum vine Salvarea, în Statele Unite, atunci cînd te simţi rău
- 25-04-2008
- Nr. 420-421
-
Radu JÖRGENSEN
- Internaţional
- 0 Comentarii
Duminică, 13 aprilie, la ore mici ale dimineţii, m-am prezentat la poarta T-13 a aeroportului Hartsfield, în Atlanta, avînd în mînă un bilet pe care locul indicat era F-13. Ciudăţenia face că am ajuns cu bine la Washington. Cursa United Airlines a mers uns şi în mai puţin de 80 minute eram la Dulles International, în Capitală. Mă rog, acasă. Oboseala pricinuită de nesomn – fusesem nevoit să plec din hotel înainte de 4 a.m. pentru a ajunge din timp la scuturatul de tenişi şi radiografiatul de sandvişuri şi aruncatul de sticle cu apă la gunoi, din aeroport – mi-a anihilat o bună parte din instinctul de conservare, aşa că singurul lucru semnificativ din timpul zborului, singura impresie înregistrată este cea a răsăritului. Timp de un sfert de oră m-am ambiţionat „să mă uit în soare“. Mai întîi o dungă pal-gălbuie între cerul cenuşiu de sub noi şi cerul azuriu de deasupra. Care dungă a devenit efervescentă, a început să tremure ca suprafaţa apei dintr-un pahar în care ai aruncat o pastilă de calciu. Galbenul s-a concentrat în zona aceea, lăsînd restul liniei, spre plus şi minus infinit, prin contrast, din ce în ce mai albă. Întorceam capul cînd şi […]