Arta de a ne fura căciula
- 15-05-2008
- Nr. 423
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 3 Comentarii
Degringolada învăţămîntului preuniversitar românesc devine brusc foarte vizibilă la sfîrşit de an şcolar, cînd începe perioada evaluărilor. Renunţarea la examenul de admitere în clasa a IX-a şi introducerea la clasele a VII-a şi a VIII-a a tezelor cu subiect unic (la istorie/geografie, matematică şi limbă şi literatură română) nici nu simplifică, nici nu rezolvă problema lipsei de perspectivă a sistemului educaţional autohton. În pofida eforturilor considerabile de reformare a sistemului (susţinute din fonduri europene pînă în 2000), concretizate prin elaborarea unor programe noi şi redactarea manualelor alternative, criza învăţămîntului preuniversitar s-a adîncit an de an. Actuala stare de fapt nu este doar rezultatul incompetenţei şi al lipsei de viziune a miniştrilor din ultimii opt ani, ci şi al dezinteresului total manifestat de toate partidele politice faţă de un domeniu sistematic desconsiderat. Educaţia a fost, în ultimii 18 ani, Cenuşăreasa tuturor guvernelor care s-au perindat la conducerea ţării. Deşi s-au cheltuit fonduri europene pentru reformarea programelor şi a manualelor, deşi şcolile au fost dotate cu computere şi s-au investit sume modice în refacerea clădirilor şi înnoirea mobilierului în unele instituţii de învăţămînt, ceea ce se întîmplă astăzi în şcolile noastre este îngrijorător şi revoltător. Cum să poţi crede că modificarea […]
Dintre modalităţile de consumare a viitorului cea mai dramatică, mai imorală şi cea mai costisitoare ca efecte, este deteriorarea situaţiei copiilor, pe trei planuri importante – al sănătăţii, al educaţiei şi al condiţiilor sociale. Starea de sănătate a copiilor este influienţată de felul în care îi hrănim, dar şi de starea psihică a părinţilor şi societăţii. Malnutriţia, incidenţa anemiilor, ineficienţa programelor de vaccinare finanţate internaţional datorită lipsei unei infrastructuri ( lanţuri de frig, distriburea anevoioasă a materialelor sanitare etc.), la care se adaugă epidemiile de gripă, hepatită, oreion, varicelă, şi prea multe altele, demonstrează lipsa de responsabilitate a populaţiei actuale faţă de propriul viitor (care ar asigura teoretic pensiile actualei generaţii ). Pragul oficial al sărăciei în România este confidenţial. Costurile de şcolarizare sînt descurajante pentru părinţi, gratuitatea învăţămîntului fiind o lozincă pentru imaginea externă şi campaniile electorale ale a-leşilor, abandonul şcolar fiind proporţional cu inflaţia. Modul rigid în care e concepută relaţia elevilor cu şcoala, suprasolicitarea, accentul pe lecţii pasiv înregistrate, condiţiile improprii din şcoli, cu efete în toate planurile sănătăţii, demonstrează incapacitatea noastră de a creea viitorul, ancorarea noastră în trecut. Dacă adăugăm lipsa de finalitate a învăţămîntului superior, cursurile care se cer reproduse şi nu neapărat înţelese, faptul că nu se face evaluare ci notare, că nu educăm, ci doar învăţăm (tocim), ne arată că noi suntem nişte maşini, oameni-şablon, fiinţe adormite, cărora totul li-se întîmplă fără a înţelege realitatea.Fara sa gresesc pot spune ca am suportat ani de zile brutalitatea, abuzurile si nesimtirea profesorilor din sistemul de tocat personalitati si spalat creiere numit – invatamantul romanesc. Stim ca nimic, dar nimic nu este mai odios decât un dascăl care schilodeşte mintea şi sufletul unui copil. Actualitatea din Romania confirma acest fapt. Acum nu mai este nimic din şcoala de altadata (si aceea fiind total nesanatoasa in multe privinte ), acum se plătesc cu spagi profesorii si copiază cu toţii si elevi si profesori la examene. Ne mandrim cu olimpicii care deobicei pleaca si ei de acolo, restul fiind o masa de detinatori de cartoane cu titlu de licenta, mastere si doctorate. Afirm acestea pentru ca am avut sansa ca sa fac din nou scoala in Canada dupa cei 17 ani de scoala din Romania si pot face comparatii pertinente. Am dat doua examene scrise la care am avut voie/permisiunea de-a avea cursul pe masa pentru al consulta. Unul a fost la chimie si celalalt la microbiologie. Cred ca am mai avut ocazia in doua randuri sa consult notele de curs in timpul examenului in cei 17 ani de scoala facuti in Romania … in rest totul s-a bazat pe memorizare, nu pe logica sau pe intelegerea fenomenelor. Subiectele au fost cca 20, din care 2 cu raspunsuri la alegere restul cerand explicatii justificative pt fenomenele care se derulau in diverse situatii. Ideea era de a face conexiuni, corelatii, legaturi intre fenomene, de a arata ca intelegi bine valoarea si implicatiile fiecarui fenomen. Deci subiectele erau facute special acestui scop, nu cu piedici, fara complicatii sau capcane….
anul acesta termin facultatea si ma indrept cu groaza spre invatamant.de ce?fiindca toata lumea care a avut de-a face cu el imi spune ca este un sistem facut sa te inghita, sa te plafoneze in cel mai scurt timp posibil.ultima lovitura o reprezinta posturile scoase la concursul de titularizare anul acesta,care sunt foarte putine si foarte proaste!daca ar fi sa iau cea mai mare nota, nu as avea ce post sa aleg.mi-e groaza si de ce se arata la televizor ca se intampla in scoli cu tinerii profesori si nu numai.invatamantul merge,intr-adevar, spre propria pierzanie.elevii sunt tot mai slabi din cauza programelor facute in asa fel incat orice lucru sa se invete cat mai tarziu si cat mai putin.eu am mai prins vechile manuale si nu am ramas nici traumatizata,nici ingusta la minte,nici innebunita de volumul informational.erau cu mult mai putine lucruri in neregula cu scoala veche decat sunt in haosul modern de azi.
Cred ca inteligenta unui partid politic se masoara prin calitatea ministrului pe care-l propune la portofoliul Educatiei. In fond, ministrul ar trebui sa aiba viziune si initiative, si ar trebui sa inteleaga importanta continuitatii evolutiilor in sistemul de educatie. Absenta viziunii pe componenta corespunzatoare acestui minister e paguboasa si periculoasa pe termen lung. In particular, cred ca schimbarile in programa analitica de matematica din ultimii 18 ani au facut un rau enorm si ireparabil tinerilor educati astazi in Romania. Ei nu vor mai avea atuurile de cultura generala pe care absolventii de altadata le aveau. Intre alte aspecte, reducerea rolului geometriei sintetice in procesul de invatamant de azi nu e deloc menit sa contribuie educarii calitatilor logice ale absolventilor vremurilor noastre. E un sistem de educatie caruia nu doar ca i-au fost aplicate schimbari lipsite de continuitate, ci din nefericire si un sistem din care ies absolventi mai putin pregatiti sa gandeasca decat absolventii de altadata. O intrebare importanta ramane: cum anume sunt educati liceenii sa rationeze, sa gandeasca, sa fie logici? Si, in consecinta: ce se face pentru asta?