Hannah Arendt: (opera de artă) între acţiune şi aparenţă

În preambulul cărţii sale despre Hannah Arendt, Dans les pas de Hannah Arendt, Laura Adler mărturisea că a descoperit această fascinantă personalitate a veacului al XX-lea citind Eseu despre revoluţie, în care autoarea propunea un model de reflecţie politică menit să acţioneze asupra lumii, pentru a o face mai umană şi mai justă. Revelaţia i-a provocat-o însă portretul schiţat de Arendt lui Kafka, descifrat sub semnul singurătăţii şi al tragismului. Astfel, Hannah i se dezvăluia nu doar ca mare intelectuală, scriitoare şi théoricienne du politique, ci şi ca femeie care a cunoscut suferinţa, marcată de contradicţii, căutîndu-şi mereu locul în lume, între pasiunea pentru filozofie şi angajamentul politic, între vita activa şi vita contemplativa. Exemplu de curaj şi de independenţă, ea a ales să caute răspunsul la întrebarea ultimă, cea mai gravă şi, în fond, cea mai urgentă a secolului în care a trăit, cea despre cauza răului: totalitarismele, violenţele politice, exacerbarea societăţii de consum, reducerea spaţiului public, degradarea libertăţii sînt, prin urmare, chestiunile în jurul cărora se învîrte opera arendtiană.   În ceea ce mă priveşte, am descoperit-o pe Arendt citind Originile totalitarismului, în care găseam cel mai convingător model de analiză a disfuncţiilor politice ale veacului trecut. Revelaţia […]