Va începe resurecţia fotbalului-spectacol?

În 1954, Elveţia găzduia, singurică, turneul final al Campionatului Mondi-al. 16 echipe au participat la o ediţie istorică, un incontestabil moment de cotitură. Azi, remarcăm cu interes că 16 echipe la Europene nu mai încap doar în cantoanele helvete, ci a fost nevoie şi de teritoriul austriac. Deh, fotbalul s-a făcut mult mai mare. Oare? În 1954, media de goluri  – ţineţi-vă bine – a fost de cinci pe meci. Încă o dată: CINCI. În plus, a fost primul turneu final televizat. Sigur, doar pentru o mînă de cetăţeni. Dar s-a televizat, totuşi. Hmm. Grămezi de goluri + televiziune. Rezultatul nu putea fi decît unul singur: un fenomen halucinant, de dimensiuni planetare. Desfăşurat cu încetinitorul, dar, aparent, inevitabil. Este vorba de moartea… …Poftim? Da, puteţi întrerupe. Sînteţi nelămurit: de ce vorbim de Mondiale cînd stau să înceapă Europenele? Fiindcă e totuna. Mondiale înseamnă Europene plus Brazilia şi Argentina, restul sînt glumiţe şi minciunele. Şi in ’54 era la fel, cu diferenţa că de Uruguay (dubla campioană mondială) încă nu se alesese praful. Între timp, naţionalele europene au ajuns să fie populate, treptat şi metodic, cu non-europeni. O politică de cadre care, dacă se menţine, va elimina orice alţi nelămuriţi. Acum, […]