Cît de relevantă e diferenţa?

Încă inedite acum cîţiva ani, mărturisirile despre cotidianul „epocii de aur“ proliferează de la an la an, într-un ritm tot mai alert. Volume cu trei-patru autori sau cu douăzeci, încercări de antropologie a cotidianului sau confesiuni pur şi simplu. Texte despre comunism, la graniţa dintre ficţiune/ficţionalizare şi consemnare a realităţii nude, la limita dintre simplitatea recuperării şi experiment, menţinîndu-se în echilibru instabil între luciditate şi pasionalitate. O producţie care – am unele bănuieli – tinde să se înscrie, deja, într-o serie de succes. Ceva-ceva ar mai fi totuşi de spus pe acest teren al „arhivării“ comunismului românesc dintr-o perspectivă (asumat) subiectivă. Asta vor fi intuit Radu Pavel Gheo şi Dan Lungu atunci cînd s-au apucat să adune mărturii, pe această linie, de la mai multe bine-cunoscute doamne ale lumii noastre intelectuale. Cei doi au simţit, cu alte cuvinte, că femeile şi-au spus prea rar pînă acum punctul de vedere asupra vieţii în comunism, asupra vieţii trăite de ele în comunism, că elementul masculin riscă să monopolizeze, ca şi în alte împrejurări, discuţia. Totuşi, mai există, înainte de Tovarăşe de drum…, cîteva volume „la temă“, în care vocile feminine se fac auzite cu suficientă fermitate. Îmi vin în minte Cartea roz […]