Mc’Arhitectura ’08

Cu greu s-ar putea scrie despre calitatea Bienalei de arhitectură BAB ’08 fără a te înarma, a priori, cu o consistentă doză de îngăduinţă. Sau cel puţin cu un bagaj de scuze pe care să le poţi utiliza spontan-sofistic spre a nu leza orgoliile profesionale bine înfipte în solul mioritic: să-i înţelegem pe mulţi dintre arhitecţi pentru precaritatea imaginilor însăilate pe panouri şi pentru penibilul textelor-expozeu (n-au avut timp, exigenţele juriului vor fi fost mari, există dintotdeauna o lipsă de articulare scrisă a arhitectului etc.), să nu atacăm deciziile juriului (nume importante au fost incluse în complet, deci cu ce drept le contestăm opţiunile?), să privim totuşi evenimentul în ansamblu şi să vedem, ba nu, să acceptăm că efortul de organizare a fost imens şi că rezultatul trebuie, tot a priori, apreciat. În bună reciprocitate valahă, evaluările aşa stau – avînd ca maxim deziderat protejarea reciprocă: să nu ne supărăm unii pe alţii pentru că, butada cuiva, „sîntem atît de puţini în lumea culturii, că, în scurt timp, o să ajungem să ne feri(ci)m între noi“.   Aşadar, iată-ne – în plin capitalism (presupus concurenţial) încă ne străduim să nu cumva să facem şi alte aprecieri decît cele obligatorii pozitive, […]