Quantum of Solace? Un colocviu în fiecare zi (II)
- 15-01-2009
- Nr. 457
-
Ilina GREGORI
- ESEU
- 0 Comentarii
Deşi se înţelege de la sine că metanoia nu poate demara fără o apreciere corectă a rezultatelor războiului, experienţa ne obligă să insistăm asupra corelaţiei. Sloterdijk demonstrează că multe dintre speranţele politice majore ale timpurilor noastre s-au ruinat tocmai din cauza unor anomalii survenite în arbitrajul postbelic. Exemplul cu care el începe este Italia. La sfîrşitul Primului Război Mondial, Italia s-a prezentat în postura de învingătoare. Dar meritul şi contribuţia ei practică la înfrîngerea Imperiului Austro-Ungar, aliat cu cel German, au fost neglijabile. Italia a etalat splendoarea unei victorii care-i fusese, de fapt, dăruită de cei ce-o repurtaseră efectiv şi a ascuns cu această magnificenţă pos-tişă incapacitatea ei reală de a cîştiga acel război. O asemenea mistificare nu îngăduie o metanoia autentică; mai grav, în loc să pună în discuţie cultura care o adusese în acea stare de inferioritate şi de slăbiciune, Italia şi-a reafirmat prin Mussolini, cu emfază, valorile şi idealurile moştenite, în spiritul unui ultranaţionalism triumfalist, ofensiv, militarist. Fascismul nu ar fi putut seduce mulţimile fără falsificarea prealabilă a rezultatului războiului. Un proces analog s-a petrecut în ţara duşmană, Germania. Dar, în timp ce italienii au convertit o „totuşi victorie“ în „supravictorie“, germanii au recurs la legenda „loviturii […]