Dincolo de efectul insultei
- 22-01-2009
- Nr. 458
-
Bogdan SUCEAVĂ
- OPINII
- 6 Comentarii
Am citit recent cîteva intervenţii care exprimau preocuparea pentru condiţia şi imaginea actuală a intelectualului în România. Aceste intervenţii plecau de la o serie de insulte din ultimii ani la adresa unor intelectuali, exprimări care îmbrăcau diverse forme, între altele şi postări anonime pe forumuri, sau vandalizarea unor pagini din Wikipedia. Unii comentatori au văzut în aceste ieşiri incitări la violenţă; cred că aprecierea aceasta e corectă. Mi-aş fi dorit să văd o asemenea dezbatere deschisă acum cîţiva ani, într-o vreme cînd eu, familia mea sau prietenii mei am fost ţinta unor insulte cu motivaţie politică şi conţinut grotesc. Chiar aşa: oare să fi venit momentul unei dezbateri despre evoluţia şi dinamica insultelor împotriva intelectualilor? Permite oare contextul politic actual o discuţie echilibrată? Nu ştiu. Dar sînt convins că există o legătură indiscutabilă între mediul politic şi imaginea pe care o au intelectualii. Dacă ar fi fost numai aceste observaţii, nu mi-aş fi propus să scriu acest text. Dar s-a mai întîmplat ceva. E vorba de sinuciderea lui Mircea Stănescu şi posibilitatea ca această tragedie să fi fost generată de presiunea mediatică pe care el a resimţit-o. Nu l-am cunoscut pe Mircea Stănescu şi nu ştiu cu certitudine ce s-a […]
…pe pagina de la
http://www.pagini.com/blog/2009/01/25/vorbind-de-funie-in-casa-intelectualului-spanzurat/comment-page-1/#comment-49379
Am adaugat un comentariu la adresa mentionata.
…pe o tematica apropiata se afla la:
http://www.adevarul.ro/articole/distrugi-si-castigi.html
nu credeam sa multumesc vreodata cuiva pentru un text scris. am citit articolul exact in momentul in care aveam nevoie.
Daca ‘mamaliga nu explodeaza’ se refera la vreo proprietate spectaculoasa a lumii romanesti, mi-as ingadui sa spun ca experienta despre care vorbesc in acest articol este pur individuala si nu are de-a face prea mult cu evolutiile societatii. Va mai amintiti celebrarea sarbatorii nationale, pe 1 decembrie 1990, la Alba Iulia, si discursul lui Corneliu Coposu? Atunci, Corneliu Coposu a fost huiduit de o masa uriasa de oameni. Cred ca multi dintre noi am fi fost tulburati sau afectati de o asemenea intampinare. Pentru ca el era demult deasupra acestui tip de insulte, raspunsul lui Corneliu Coposu a fost extraordinar: a continuat sa vorbeasca, fara sa isi modifice cu ceva ritmul discursului. Pentru Corneliu Coposu, actul de a participa la acea sarbatoare nationala era plina de continut: PNT exista si avea sens, la mai bine de patru decenii dupa ce se incercase scoaterea partidului din istorie. Astfel, continutul actului respectiv a anulat insulta. Acum vedem ca evolutia lumii romanesti era mult intarziata, comparativ cu evolutia launtrica a lui Corneliu Coposu, a carui tarie de caracter avea sa contribuie la multe dintre evenimentele politice ulterioare (si e greu sa descriu cat de mult regret ca in perioada 1996-2000 nu a mai fost acolo…).
Mamaliga nu explodeaza.
Excepţional eseu. Scris cu sînge. Fără speranţă. Însă exploziv.