Intelectualul public faţă cu reacţiunea
Despre elita de dreapta, gerontocraţie şi conflict între generaţii
- 22-01-2009
- Nr. 458
-
Iulia POPOVICI
- OPINII
- 7 Comentarii
Din raţiuni de geografie personală, nu am participat la dezbaterea/întîlnirea publică organizată de CADI în jurul ameninţării generalizate la care se simt supuşi cîţiva dintre cei mai vizibili intelectuali români ai momentului, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici şi Vladimir Tismăneanu. Am urmărit, în schimb, fragmentul video pus în circulaţie de Revista 22 şi transcrierea apărută, ca supliment, în aceeaşi publicaţie, iar pentru că lectura mea a fost urmată de accelerarea evenimentelor dramatice pe scena politică autohtonă şi internaţională, punctele de vedere puse în circulaţie de participanţii la întîlnire mi-au apărut, dintr-odată, mult mai actuale şi mai demne de interes decît vor fi fost ele în acalmia preelectorală. Liiceanu, Patapievici şi Tismăneanu (dar nu numai ei) se simt, aşadar, atacaţi din trei direcţii. Două dintre ele – presa generalistă, mai ales de televiziune, dornică de rating cu orice preţ (a se cita emisiunile dedicate mult prea faimosului ponei roz), şi formele publice de manifestare a civismului numite forumuri, pagini de comentarii ale cititorilor de ziare, bloguri – tind să trimită către atitudini de linşaj şi eliminare (din viaţa socială sau chiar fizică). A treia direcţie de expresie a ostilităţii ar fi „intelectuală“ ea însăşi, constituită fiind din „o anumită parte“ a presei […]
cei mentionati mai sus de Dvs sunt Intelectuali de Dreapta? Dvs. sigur aveti proprietatea termenului?!
In legatura cu ceea ce este sau ar trebuie sa fie un intelectual, eu am o definitie preferata, cea a lui Camus : intelectualul este persoana capabila sa spuna NU, sa se opuna, sa respinga, sa protesteze. Pentru a spune NU ai nevoie de creier, dar ai nevoie mai ales de coloana vertebrala. Asa stind lucrurile, draga Iulia, daca as fi fost la deybaterea pe marginea amenintarii generalizate la care citiva intelectuali dragi mie reclama ca sint supusi, le-as fi spus dlor Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu : dragii mei intelectuali, aveti coloana vertebrala atit de incovoiata in fata lui Traian Basescu, incit ati devenit de neprivit/de necitit. Fiecare avem dreptul la o optiune politica si va respect dreptul de a/l admira pe Traian Basescu, dar va intreb : daca mass/media ar fi fost populate numai de intelectuali ca dvs. si ca TRU, care nu ar fi vorbit NICIODATA despre greselile lui Traian Basescu (si greseli au fost, slava domnului!) iar romanii ar fi citit sau ar fi ascultat numai texte omagiale la adresa presedintelui, cu ce ar fi semanat Romania ultimilor 4 ani? ce ar fi avut Romania si romanii de cistigat? Ar fi cistigat Romania la capitolul democratie, cu un presedinte pe care nimeni nu indrazneste sa/l critice si cu toti intelectualii transformati in niste aplaudaci, asa cum v/ati transformat dvs?
Celor carora li se pare prea dur termenul \”aplaudaci\” in cazul celor 3 intelectuali, ii rog sa imi citeze o propozitie, UNA SINGURA, in care dnii Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu formuleaza o opinie critica la adresa presedintelui Traian Basescu! Daca mi se ofera o astfel de propozitie semnata de unul din cei trei intelectuali, o pun in rama si ma inchin/inclin! Pina atunci ma pufneste risu/plinsu cind citesc poezia despre AMENINTAREA GENERALIZATA la adresa celor 3 intelectuali. Cine ii ameninta!?!!! ca toate structurile puterii, inclusiv bravele noastre servicii secrete, cu totii securistii lu\’ ceasca din ele, ii apara pe toti intelectualii care il omagiaza pe conducatorul iubit. Asadar, dnii Liiceanu, Patapievici. Tismaneanu se bucura de toate onorurile si de toata protectia, ce mai vor?! Aplauzele noastre? Ce sa aplaudam?! Indreptati/va coloana vertebrala, invatati sa spuneti NU, dlor Liiceanu, Patapievici, Tismaneanu, si va aplaudam!
1. Antisemitismul a fost unul dintre subiectele fata de care s-a luat pozitie la conferinta CADI.
2. Este stupid sa vedeti lucrurile impartite in generatii si sa va iluzionati ca o intreaga generatie ar putea fi monocolora ideatic. Exista atat tineri cat si batrani atat de stanga cat si de dreapta. Daca vi se pare ca toti tinerii ar fi de stanga aveti o problema de perceptie. Daca va uitati de pilda la intelectualii din jurul CADI, de pilda cei care au scris in ultimul supliment 22 despre constitutie (http://www.revista22.ro/22-plus-anul-xvi-nr-267-o-constitutie-pentru-libertate-ii-cadi-5458.html), o sa vedeti ca majoritatea au sub 30 de ani – si desigur nu sunt de stanga, ci libertarieni.
3. „Cei mai convinşi dintre liberali se uită cu speranţă la statul care naţionalizează bănci, controlează monedele naţionale, face infuzii de capital în companii private cu risc social crescut, reglementează sectoare din care a fost de mult exclus.” Aceasta afirmatie este fie complet neinformata, fie de rea credinta. Peste tot in lume think tank-urile liberale/libertariene s-au manifestat impotriva orcarui bail-out sau interventie a statului pentru a „salva” situatia. Criza a fost creata in mare masura de interventia statului in domeniul bancar (dobanzile au fost tinute artificial mici in ultimii 20 de ani) si in bulversarea pietei imobiliare (prin intermediul Frannie & Freddie). Interventia statului acum nu va face decat sa inrautateasca situatia si sa prelungeasca criza. Inainte de a va repezi sa asociati CADI cu propunerile de bail-out ar fi trebuit sa va informati in legatura cu pozitia lor in aceasta privinta: http://www.comunicatedepresa.ro/printversion.php?cid=43500
e reconfortant sa citesti astfel de materiale intr-un spatiu public romanesc dominat si imbacsit de mitologii de dreapta.
jalnica analiza; victimizari si iar victimizari…
Salut articolul Iuliei Popovici, care incearca, in felul lui, sa limpezeasca aceleasi ape pe care incercam si noi, la pagini.com sa le lamurim. Am pornit pe pagini un dialog, la care sunt invitati toti cei interesati, despre acest mini-fiasco intelectual… Intrebarile noastre sunt
Care e misiunea unui intelectual public?
Cum-în ce condiţii-pot fi criticate ideile unui intelectual public? Dar acţiunile pe care acesta le ia în public, chiar dacă nu au un conţinut intelectual direct (dar au implicaţii politice, religioase, etc….)
Există în România de azi o campanie coordonată împortiva ideii de intelectual public, aşa cum părea să susţină suplimentul revistei 22?
Este legitim să se afirme că o critică adusă ideilor şi operelor lui Patapievici, Liiceanu sau Tismăneanu este o critică adusă ideii de intelectual public? Dacă nu, de ce?
Cum ai analiza relaţia dintre ideologia acestor intelectuali şi alinierea lor cu preşedintele Băsescu, mai ales în urma deschiderii pe care acesta din urmă a manifestat-o faţă de PSD?
Cine e interesat e binevenit sa discute cu noi. Rezultatul va fi o carte pe care o vom prezenta la tirgul de carte Gaudeamus, de la Bucuresti… Detalii pe situl pagini dot com.
„Elita de dreapta” nu-i in Caracumania nici elita (decat prin forta conexiunilor, din care cauza e legata la minte) si nici de dreapta (decat dintr-un reflex anti-„comunist” si dintr-un snobism de tagma, ea habar neavand de fapt ce-i democratia traita si dreapta adevarata). Cum nici „comunismul” n-a fost comunism, ci un feudalism de stat („condamnat” -cica – de inchizitori al caror oportunism sare in ochi oricarui om care gandeste si simte cu adevarat). Cum nici „partidele” nu-s decat niste gasti de interese egoiste. Cum nici „presa” nu informeaza. Cum nici „monitorizarea” ei condusa de-un vantist nu-i tocmai credibila.Etc. Etc.
Si-n plus, Caracumania mai e si tara profetiilor care se autoimplinesc in cadrul unui mare si vechi cerc vicios, in care atotprezentul „nu se poate face nimic” chiar la asta si duce, pentru ca „lumea e asa cum este si ca dansa suntem noi”.
Pacat ca textul d-voastra se vrea si impaciuitorist. „Daca si cu parca/ Se plimba(u)-ntr-o barca…”