Politică şi manele
- 12-02-2009
- Nr. 461
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 7 Comentarii
Au trecut vremurile cînd despre tinerii aflaţi în prim-planul vieţii publice se putea spune, cu reproş, că „la Paris învaţă/ La gît cravatei cum să-i lege nodul/ Şi apoi ne vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteţ, de oaie creaţă“. Eminescu avea, desigur, toate motivele să fie nemulţumit de superficialitatea celor care, după ani de studiu în universităţile străine, se reîntorceau în patria-mumă fără ca experienţa occidentală să fi fost asimilată şi la nivel de fond, nu doar de forme. Dar, dacă în privinţa proliferării formelor fără fond lucrurile stau şi acum cam la fel ca în epoca lui Maiorescu, în ceea ce priveşte studiile tinerei generaţii de politicieni (căci la ei mă gîndesc) – la Paris sau în oricare alt centru universitar de elită –, situaţia s-a schimbat dramatic faţă de cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Din nefericire pentru noi, s-a schimbat în rău, nu în bine. Şi asta nu pentru că nu ar exista şi acum tineri români capabili de performanţă, şcoliţi în mari universităţi ale lumii, ci pentru că aceştia nu au nici o şansă să intre şi să supravieţuiască în politica autohtonă. Ai noştri tineri politicieni de vîrf nu mai învaţă, azi, […]
articolul doamnei carmen mușat este bun, dar o constatare nu este o analiza cu solutii propuse, nici nu a fos acesta scopul. Tinerii nu pot aduce nimic nou, daca nu au exemple in fata. Nici azi nu exista o strategie a DIMINUARII CORUPTIEI. Educatia este bolnava de decenii, setea de bani face ravagii,
tinerii nu au nici o vina, exemple le sunt la indemana, lipseste coerenta politica, legislatia , inclusiv Constitutia, sunt incoerente din text, aplicarea lor este haotica. Tinerii au fost si vor fi inca, dar bolile politice se lungesc la nesfarsit
Lipseste reformatorul, nu spun dictatorul, Doamne fereste, lipseste partidul reformator, iar timpul referirilor la trecutul comunist a trecut, unde este viitorul necomunist? Nu tinerii, ca varsta o sa-l aduca, doar tinerii sa zicem de geniu, de tip
Nicolae Balcescu, patriotii de tip Cuza Voda,
altii de aceeasi formatie ar putea aduce noul. Iar
elogiile aduyse unor personalitati interbelice nu ajuta nici ele, interbelicul a ajuns la criza din 194o,
datorita politicienilor de atunci, tineri si netineri.
Ei bine, a propos de tineri politicieni cu veleitati de mari oameni de stat, poate nu se precizeaza un lucru in acest articol: nu numai ca impostura profesionala si intelectuala a tinerii generatii de politicieni romani oboseste prin monotonie, dar poate si faptul ca sunt copiii fostilor nomenklaturisti care azi, in jurul varstei de 50 de ani, simt nevoia sa predea stafeta coruputiei din stat a Romaniei, ar trebui sa ne spuna mult despre ce inseamna o traditie a nepotismului si a mizeriei morale totale. Va dau numai un exemplu factual, asa, de dragul anecdotei: in toamna trecuta, un june politician, in varsta de 22-23 de ani, proaspat iesit de pe bancile facultatii (promovata in 2008), candida, cu tineretea sa imaculata drept pavaza, tocmai in Parlamentul Romaniei. Pe site-ul sau personal sustinea ca ar fi terminat deja un master si ca urmeaza un doctorat, pe langa o multime de alte activitati care mai de care mai onorabile. Intre timp, nu stiu daca se mai regasesc respectivele informatii pe site, dar, in campanie, CV-ul sau suna „credibil”. Curios: la 22-23 de ani, proaspat absolvent de facultate tocmai vara trecuta, sa fi terminat un MA si sa fi deja inscris la un PhD? Legal, e oare posibil? Nu pare asa, sa ne fie scuzata circumspectia, „incredibil”? Si vrea, in plus, cu programul sau academic destul de ocupat, sa fie si parlamentar? E vorba de un vreaun copil supradotat, dar atunci nu intelegem ce mai cauta in Romania. Stiu, junele este animat de un ideal patriotic, demn de toata admiratia noastra, intru asanarea lumii politice. Il sprijinim si noi, daca e vorba pe asa, dar nu cred ca e nevoie, deoarece tanarul domn, cu initialele VN, s-a descurcat de minune in campanie cat priveste fondurile pentru bannere, fluturase, etc. Publicitatea dumnealui a fost atat de bine pusa la punct incat in fata Mc-ului de la Unirii, in buricul targului, atarna virgin un banner cu chipul angelicului doctorand de nici 23 de ani. De unde atatea fonduri? E vorba doar de bunavointa? Sau poate tata a fost ani buni pe undeva ambasador? Sau poate inca mai este pe undeva in corpul diplomatic, tragand cu agerime sfori de politica externa inspre ograda proprie? Ei bine, nu stim sa raspundem la atatea intrebari, insa de un lucru suntem siguri: nu a intrat in Parlament. Logic, intr-un fel. Slava cerului totusi ca si-a pastrat virginitatea parlamentara intreaga! Poate peste 4 ani, nu?
am o colega de serviciu care este in ultimul an de drept si nu stie sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste. ma intreb de ce oare astfel de tineri sunt trecuti la bac si, mai departe, cum de reusesc sa promoveze examenele in facultate (fac greseli evidente de exprimare si de ortografie!). eu cred ca profesorii sunt de vina – nu trebuie sa-i lase sa promoveze bac-ul in primul rand! un astfel de semi-analfabet, cum pune mana pe o diploma de studii superioare (de la o facultate cu plata), devine manager sau politician si ajunge sa aiba in subordine .. oameni, destine…
Este vorba, stimata doamna, de fiinte a caror deviza este in mod evident: „nihil est in intellectu quod non prius fuerit in sensu”. Senzualismul lor (putin mai grosolan) explica de minune de ce „politiciene” precum regina protuberantelor si naiada succesurilor n-au in cap decat ce le-a intrat prin receptori.- Dar:
„Ist einer redlich, treu und klug,
Ihn meistert Arglist und Betrug”…
De aceea nu este de mirare ca „nuferii”(lui Blaga) au cam facut picioare, parasind mlastina, iar peisajul a ramas dominat de serpi si de broaste, peste care se ridica vantu’, pardon: miasma coruptiei.
felicitari pt. articol!politica romaneasca în genere se scalda în impostura si mizerie…tanarul politician roman reiterează pare-se modelul personajului politic neocomunist.
Actualii politicieni reprezinta un fel de concretizare a „visului romanesc” – de a avea bani repede. Oamenii de rind se uita, de multe ori, cu admiratie la cei ce „se descurca”, ceilalti (studiosi, profesionisti etc.) neavind nici o sansa.
Ma gindesc insa ca ar fi utila o dezbatere la nivel national (ceva dupa modelul pro si anti taxa auto), super mediatizata, prin care oamenii sa aleaga intre banul facut repede si profesionalismul care aduce cistiguri infinit mia mari, dar mai tirziu. Astfel, oamenii ar deveni mai constienti de ce vor ei cu adevarat si si-ar asuma deciziile, cintarindu-le mai bine. Si-ar da seama ca un vot costa enorm de mult (criza actuala, lipsa infrastructurii etc. o arata), infinit mai mult decit un mic si o bere („cistigul” rapid…)
E un articol foarte limpede. Mă bucură faptul că există cineva care să spună lucrurilor pe nume. Nu ştiu însă dacă vocea dumneavoastră va fi auzită şi nu cred că cei menţionaţi ajung să citească „Observatorul cultural”. Aş vrea să mă înşel.