Un mic killer al straşnicului cotidian

Literatura germană din România îşi croieşte drum încet, tardiv, dar sigur către publicul român. Însăşi denumirea de „Rumäniendeutsche Literatur“ a stîrnit destule controverse, imposibilităţi de situare adecvată, neconcordanţe. Rolf Bossert a fost unul dintre reprezentanţii Aktionsgruppe Banat, acea grupare timişoreană de tineri intelectuali care, la începutul anilor ’70, reuşea să scoată literatura germană din România din provincialism şi s-o racordeze decis la standardele evolutive din arealul cultural german din Europa Centrală şi Occidentală. Cu umorul pe care i-l relevă nu doar scrierile, ci şi amintirile prietenilor, Bossert se autointitula „membru corespondent“ al Grupului de acţiune Banat, întrucît spaţiul unde se afla el era îndepărtat de Timişoara. Rolf Bossert a fost un poet extrem de interesant, cu o conştiinţă artistică de la care nu făcea rabat, un scriitor de o profunzime deosebită, ale cărui trasee lirice sînt dificil de surprins, din cauza plurivalenţei semantice, a deturnării intenţionate a orizontului de receptare, a inducerii tensiunii tribulaţiilor egotice sub camuflajul ludicului. Scurta sa existenţă şi-a aflat un sfîrşit tragic, subliniind infiltrările de-a dreptul diabolice ale regimului comunist în sfera privată, pe care o fractura iremediabil: după ani de tracasări psihice şi de corecţii fizice în România, Bossert se sinucide la circa două luni […]