Problemele traducătorilor, într-un dialog româno-spaniol
- 12-03-2009
- Nr. 465
-
Observator Cultural
- ÎN DEZBATERE
- 1 Comentarii
Deşi cele mai multe dintre lecturile noastre sînt traduceri, noi, cititorii, uităm pe nedrept că nu am avea acces la operele unor autori străini dacă nu ar exista această profesie cu statut ambiguu a traducătorului. Uităm că trebuie să citim cu responsabilitate, cu respect faţă de noi înşine şi faţă de autorul cărţii. Neglijăm să apreciem traducerile bune sau să amendăm traducerile proaste. Noi, cititorii, împreună cu revistele culturale, avem datoria de a ne implica pentru ca această profesie să depăşească actualul statut ambiguu şi să fie recunoscută ca profesionistă. Aceasta este doar una dintre concluziile care se pot extrage în urma dialogului avut în ziua de 5 februarie, în redacţia Observatorului cultural. Un dialog între profesionişti, urmat de chatul lunar al revistei. La discuţie au participat Ismael Attrache Sánchez şi Andrés Ehrenhaus, traducători şi reprezentanţi ai Asociaţiei Autonome a Traducătorilor Literari din Spania (invitaţi ai Institutului Cervantes), Luminiţa Marcu, Joaquín Garrigós (traducător spaniol şi director al Institutului Cervantes), Carmen Muşat, Doina Ioanid, Jean Harris, precum şi cititorii noştri, care au pus întrebări pe chat. O întîlnire similară, deschisă publicului, a avut loc şi în seara precedentă la librăria Cărtureşti. (Smaranda Şchiopu) Carmen Muşat: Bine aţi venit în redacţia […]
1. Credeţi că ar trebui să existe tarife diferenţiate pentru traduceri (proză, poezie, etc.)?
2. Cum comentaţi afirmaţia lui Andrei Makine:
\”…traducătorul de proză este sclavul autorului, iar traducătorul de poezie este rivalul său\”?
(\”Testamentul francez\”, Polirom, 2002.)
3. Pe un volum tradus, are traducătorul drept de autograf?