Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Impostura ca stil. Reloaded (II)
- 12-03-2009
- Nr. 465
-
Alexandru MATEI
- POLEMICI
- 36 Comentarii
„Dle Matei, de ce nu recunoaşteţi că nu aveţi talent şi vă macină invidia?“ Poate că motivul principal pentru care am raportat imposturile intelectuale cu autori francezi la cele soft cu autori de pe malul Dîmboviţei este ceea ce Jacques Bouveresse numeşte „argumentul psihopatologic“. Este vorba despre un argument a cărui presupoziţie constă numai în explicitarea ierarhiei de prestigiu ataşat intelectualilor publici. Astfel, există cel puţin două tipuri de intelectuali publici: cei care au sufragiul publicului, devenind între timp personaje-fetiş, vedete mediatice în presa „subţire“ şi chiar, uneori, personaje în cea de scandal şi cei care, deşi publică şi apar în presă, nu au parte de acelaşi succes. Criteriile care departajează spaţiul intelectual public în cercul preferaţilor şi cel al ignoraţilor nu sînt întotdeauna raţionale. Dar pot fi explicate. Intelectualul public cu succes este un bun orator. Apoi, desigur, trebuie să fie fidel imaginii pe care şi-o lansează în lume. Micile infidelităţi se iartă, se uită, dar coerenţa este, în cazul oricărei identităţi constituite „narativ“, obligatorie. Importanţa ei este cea mai evidentă în cazul vedetelor de televiziune, al căror prestigiu trăieşte scurt, dar foarte intens. Orice schimbare de imagine sau de loc – mutarea de la un […]
Domnule intelectual, lucrurile sunt mult mai simple decat le prezentati dumneavoastra aici, in atat de multe cuvinte. In realitate, e ca la ceaiuri. Unii sunt mai simpatici, fermecatori, si spontan, ceilalti se grupeaza in jurul lor. Domnul Alexandru Matei publica in acest moment mai mult decat orice intelectual “de la varf”. Pe domnul Matei nu-l impiedica sa aiba succesul lui Andrei Plesu decat faptul ca nu are talentul lui Andrei Plesu. Continuand paralela cu ceaiurile, am convingerea ca domnul Plesu dintotdeauna a avut succes la ceaiuri si nu numai dupa ce prietenul sau, domnul Liiceanu si-a facut editura. De altfel, daca ni-i imaginam pe domnii Plesu si Matei invitati la aceeasi petrecere, nu am nici un dubiu ca oamenii se vor strange in jurul domnului Plesu, si asta pentru ca domnul Plesu are talentul de a capta atentia, stie ce si cum sa povesteasca si nu in ultimul rand, e un om plin de farmec. Domnul Matei probabil se simte bine doar in locurile unde poate sa vorbeasca nestingherit despre cum il impiedica domnul Plesu sa devina centrul atentiei. Intre noi fie vorba, dumneavoastra cu cine ati prefera sa petreceti?
Clasa intelectualilor romani este construita dupa un model piramidal: la varf, un grup virulent autoselectionat de vedete mediatice clonate dupa un model perimat de intellectuel engagé. Cei 4-5 care fac jocurile, tiennent la une des journaux si practica un partizanat politic fatis. Trasatura lor dominanta este ca nu se ocupa decat de ceea ce NU tine dedomeniul lor de expertiza: de la incest la fumat, de la FMI la saint-simon si la politica externa, ei abordeaza orice subiect pt ca detin o clavis universalis- corectitudinea ideologica. Calitatea lor principala -care explica si aderenta la public – e previzibilitatea. Ei spun, in mod mai putin obvios, ceea ce macar o parte a cititorul mediu gandeste: incestul e rau, fumatul nu trebuie cenzurat, etc.
Neavand cultura cercetarii, intelectualii romani sunt mereu gata sa se adune sub o umbrela mediatica a celui care ne zambeste zilnic din poza de editorial sau din cutia televizorului. Prezenta tine loc de competenta iar cum mediatizatii tind sa detina si parghiile institutionale (editura „politica”, icr, relatii cu centre de cercetare, etc.) intelectualii de la „baza” prefera sa-i conteste in forul privat, lingusindu-i in public. In plus, cum sa contesti din punct de vedere stiintific un furnizor de opinie (care se sustrage campului specialitatilor?) Asa ca baza -formata din specialisti ai omeniilor universitare nu are nici interesul si nici, practic, posibiltatea sa se cristalizeze ofensiv in contra varfului. Ofteaza, si trece mai departe, in speranta ca va mai primi o bursa, va intra intr-un grup restrans aflat sub patronajul unuia sau altuia dintre mediatizati, poate va mai publica ceva la editurile controlate de acestia. Si cand vine cate un „trouble fête” ca autorul acesui articol raspunde sastisita: uite inca unul care vrea sa sparga usa la clubul exclusiv al stapanilor.
la asemenea ecouri, propun ca articolil sa fie propus, fara gluma, la premiul pentru articoluil anului 2009. Nu glumesc, impostura si corupția sunt rude apropiate
De unde se vede ca a fi multiculti cu fitze nu te vindeca de ura…
pt ca e si el un multiculti cu fitze 🙁
Daca tot m-ati interpelat, imi exprim si eu o nedumerire: cum francez nu cred sa fiti, pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ca un francez si-ar pierde vremea pe forumul unei obscure reviste de cultura din Romania, daca tot sunteti roman de-al nostru, de ce atata sclifoseala cu mesajele astea in franceza?
J’aime beacoup la coupe de cheveux de M. Mihaies, du genre papillon colle au sommet du crane. C’est tres efficace, cette gueule de „honved”, vu la fonction qu’il assume, de chien de garde de tout le troupeau. Un mec impayable, quoi !
Chere Alexandra, pourquoi l’avez-vous omis de votre (si restrictive !) liste d’auteurs „generalement cultives” ?
Diderot, la ferme !
Cu astfel de articole nu aveti nici o sansa sa cuceriti publicul domnilor Plesu, Patapievici, Tismaneanu, Liiceanu. Pentru ca, printr-un rationament pe care o sa vi-l expun poate, candva, am inteles ca ceea ce va lipseste dumneavoastra, creandu-va frustrari atat de evidente, este recunoasterea venita din partea acestui public (“general cultivat”, cum il numea Patapievici in prefata unei carti de-a lui), pentru care nu existati decat ca detractor (e drept ca ceva mai decent, cel putin in scris, decat altii) al favoritilor lui (ai publicului, adica). Succesul acestor domni la acest tip de public are o explicatie foarte simpla: comuniunea de valori. Priviti-va din aceasta perspectiva si dati-va singur raspunsul la intrebarea de ce nu existati pentru acest public si de ce articole ca cel de fata nu fac decat sa va indeparteze si mai tare de el, apropiindu-va doar de cei aflati in aceeasi suferinta cu dumneavoastra.
Incercati sa ganditi frumos, domnule Matei, si poate veti reusi.
Est-ce a cause de moi que vous echouez en vers ?
Voyons, reprenez-vous, les gars ! Allez, encore un effort si vous voulez etre republicains !
Quel malheur, ô, mon Jacques, que de t’avoir donné
la vie : ce jour-là, il eût mieux valu
que le cheval martin (voyez les minuscules)
me cassât le cou.
Mon pauvre Jacques, tu n’as même pas
le rythme, le sens de la rime…
Et c’est ton (triste) père Diderot
qui te le dit.
Ancaconda, oh, néo-con-de,
Lyrique etouffeur de l’onde
De la brave Jacquerie
Dans les mares de Roumanie.
Acest „toţi împotriva tuturor” enunţă mentalul cainic,în care „celălalt”,inclusiv „cealălaltă” – reprezentarea,cultura – trebuie nimiciti.Nu ne-am feudalizat,ne-am primitivizat.Pentru a lua-o de la început? Poate,ca altfel de specie.Pa!
On a Jacques
(Quel couac !),
Mais Jacquot
Est de trop !
Da, Domnule Bogdan Suceava,
aveti perfecta dreptate: paragrafele din „textul” d-lui Matei sint „comutative” pentru ca dl Matei insusi este un spirit comutativ: id est care practica acel copy-paste desantat al Romaniei post-decembriste, furtul intelectual, „trimiterile” fara… trimiteri…, plagiatul de pe Google.
Pe scurt: intelectualul nou,
care isi doreste cu orice pret sa intre pe scena unde joaca altcineva.
Dupa ce va fi citit cartile celor pe care ii citeaza, ne va convinge, poate, ca este mai mult decit o marioneta a „Observatorului Cultural”.
Macar un cititor onest (- daca nu un publicist cit de cit corect).
Pina una, alta, Google sa traiasca!
n-ai nimic de zis dle Hurduzeu, mai citeste critica de la comentarii si apuca-te de treburi serioase…
incearca sa nu mai repeti sloganuri ca devii obositor si foarte plictisitor; ai esuat in largul Californiei…..
spor la citit in biblioteca! (daca ii mai stii drumul..)
Recunosc ca nu inteleg nimic din structura acestui articol. Imi plac eseurile care sunt asezate in asa fel incat sa sustina un comentariu cu argumente, si mi-as dori sa vad ca exemplele si citarile servesc argumentatiei. Nu inteleg care este miza acestui text, tocmai pentru ca structura acestor observatii nu converge catre ceva ce ar fi meritat punctat; nu inteleg de la ce premize se pleaca (de pilda ce sens are comparatia cu momentul de imediat de dupa 1990), ce se afirma, ce se demonstreaza, care este succesiunea ideilor. Dupa ce am citit textul de cateva ori, m-am gandit ca paragrafele sunt comutative.
Si mai e ceva: limbajul. Cum adica, in chip de concluzie, sa incepi o fraza cu \”convin\”? De ce nu: \”zabovesc\”? – daca tot e vorba de folosirea unei chemari stranii. In paragraful 3 apare expresia \”intelectuali cu discurs federator\”, pe care nu o inteleg (si cuvantul se repeta mai jos). La finele paragrafului cinci autorul mentioneaza ca il simpatizeaza pe Marius Chivu; amanuntul este lipsit de relevanta aici si simpla lui includere ma face sa ma intreb ce fel de text citesc. In ultimul paragraf se mentioneaza detalii de natura editoriala despre istoria respingerii unui text; nu cred ca este corect din punct de vedere etic sa comentezi despre aceste lucruri, la fel cum nu consider ca ar fi corect ca cineva sa publice un mesaj de e-mail privat, fara permisiunea emitentului. Cum adica sa mentionezi o conversatie telefonica privata? O fi avand autorul permisiunea interlocutorului? Iar se sterge frontiera dintre privat si public ca si cum asta n-ar fi important? E treaba revistei respective cum isi organizeaza activitatea editoriala si nu ma intereseaza cine a pus mana pe telefon si pe cine a sunat.
Ideea articolului nu este rea, există impostură în oricare mediu care naște „elite”. Vorba fabulistului, „noi vrem egalitate,dar nu pentru căței” exprimă corect o stare incorectă.Democrația ideilor ar trebui sa fie o buna regula. unele reviste, chiar reviste bune, cultiva numai ce convine „șefilor”, de mult nu mai sunt deschise. O pagina pentru cititori, cel puțin, nu ar strica nimanui.Dar nici a da cu pietre în oricine și doar din plăcerea de a lovi nu se poate admite. Al.Matei nu face o treabă rea.
Domnilor anonimi,
Da, eu sunt cu galeria Rapidului! (desi n-am fost si nu sunt cronicar sportiv, devenit peste noapte comentator politic sau critic literar). Merg cu galeria Stelei, si cu intreaga galerie a „Romaniei profunde”. Spre deosebire de dumneavoastra care va ascundeti dupa boschet, eu imi asum responsabilitatea spuselor mele. Daca va suport golaniile, o fac intrucat doresc sa incurajez pe toti cei care au inca sange in instalatie, mai sunt in stare sa schiteze gesturi de nesupunere. „Observatorul” nu este citit doar de o mana de forumisti teleghidati de administratorii de Retea, ci mai ales de foarte multi oameni cinstiti. Nu vreau sa ma pun bine cu stanga, cum nu m-am pus bine nici cu „dreapta” leninista, mi-ar place sa vad insa in Romania o stanga care isi exerseaza cu adevarat virtutile critice pe care pretinde ca le are. Cu alte cuvinte as vrea sa vad si in tara noastra o stanga anti-sistem ( iata de ce l-am amintit aici pe Debord); imi repugna ideea unei stangi castrate, de laborator, care doar ar vrea sa-i inlocuiasca pe pataplesi in institutii. Cat despre „dreapta” leninista, din pacate,este irecuperabila. Total compromisa in ochii poporului pe care il dispretuieste, lipsita de principii si incapabila sa formuleze idei noi, isi mentine hegemonia culturala exclusiv prin sprijin politic (intern si extern)
Vin din afara cîmpului umanioarelor sau jurnalismului (din ştiintă). La fel ca si B. Suceavă, dar cred ca aş propune altă perspectivă. Văd că articolele d-lui Matei au o stivă remarcabilă de forumişti în coada, cum nu prea văd la alte articole din Observatorul. Asta denotă! Cred că ceva relevanţă a chestiunii, care atinge fie susceptibilităţi contrare, fie adeziuni.
Vreau sa îl apăr pe autor, să subscriu ideilor sale şi liniei critice legate cu Sorin Matei Adam. Autorului i s-or fi aflînd poate motive să fie atacat pe vreo chestie personală sau profesională (poate justificat, nu am de unde să ştiu; nu însă şi dacă e tînăr: nu ar fi fair pentru că nu ar exista o masă critică de criticabile) de către cei ce îl cunosc. Sau, poate, vor fi fiind ceva inconsecvenţe, atacabile la nivel de pedanterie, în textele sale.
Chiar dacă pe autor l-ar mîna vreo frustrare în aceste atacuri, cred ca la fel se poate presupune şi despre contraopinenţi, măsurînd recurenţa şi lungimea unor mesaje de pe forum. Problema amestecului de planuri între cultura-stiinta-politica trebuie însa ridicată cu severitate, şi cu oricite reduceri i s-or fi căutînd în chestiunile de fapt minore, seria de articole o face.
Cred ca se impune redefinirea \\\”intelectualului” din speţa criticată ca un concurent (după cum se vede nu tocmai „fair”) în piaţa media (jurnalism şi televiziune) şi tranşată problema accesului la fonduri pe rute ocolind regulile competiţiei ştiinţifice. În mod normal intelectualul trebuie să se apropie de standardele ştiinţifice, în termenii discursului, competiţiei pentru resurse şi evaluării „activităţii”. Sînt foarte multe detalii măsurabile ce se pot discuta aici, dar nu vreau să fac un articol pe temă în forum.
Problema se pune cu atît mai multă acuitate dacă fondurile sînt publice (vezi ICR) sau dacă servesc interesele luptei politice. Aş recomanda prietenilor care se distanţează „elegant” de dînsul să cugete la mica felonie ce e faptul de a ignora impactul cauzei, combinat cu posibila intenţie de a se dezice de „vinovăţie” în ochii unor terţi incluşi în cauză. Poate greşesc în privinţa jocurilor secunde şi terţe, dar fapt e că demontînd aceste articole adună material de construcţie.
Quelques questions de principe s.v.p. :
– les fameux BOIERII MINTII (soit donc „Les boyards de l’esprit”), c’est un titre qui depasse de beaucoup ce qu’il titre et appartient comme tel a l’editeur, non pas a l’auteur ;
– il nous faut soigneusement distinguer entre LES GROS CONNARDS (tels Plechoux ou le morosophe de chez Humanitas) et LES PETITS CONS (du genre Patate, dilettante en diable manquant totalement d’humour, malgre ses noeuds papillon) ;
– ne trouvez-vous pas que M. Traian Ungureanu a quelque chose du regard de Sartre ?
– M. Hurduzeu n’a jamais tire au clair cette legere aporie : il peste contre les Ricains, mais continue neanmoins de vivre chez eux ; il exalte le ruralisme moldo-valaque, mais s’est empresse de quitter l’espace „mioritique”…
– cher Monsieur Matei, sachez donc que sur l’affaire Sokal a ecrit aussi en Roumanie, mieux que vous ou Mme Monica Spiridon (cette incorrigible universitaire sterile) ne le fites, un pote a moi, M. Dan Petrescu (v. son bouquin IN RASPAR, soit donc „A rebrousse-poil”) ;
– qu’y a-t-il de tellement etonnant si nos intellos, tous plus „recents” les uns que les autres, cherchent a tout moyen de se brancher sur une source de fric quelconque, sans trop se preoccuper de l’aspect moral de la chose ? On les aime bien tels qu’ils sont, parce qu’ils nous font marrer sans discontinuer.
Vivent les intellos !
Domnilor, iata cu se string amicitiile laolalta.
Ura smintita, obsesiva chiar a sectarilor Platon & Hurduzeu fata de Plesu, Patapievici & co. (asta dupa ce accepta invitatii la NEC si se face de ris in fata tuturor) se leaga acum fin, elegant, cu dispretul stingii fata de „dreapta hegemonica” (si, of Doamne, sexy in opinia catavencilor).
Hurduzeu si Platon repeta ticurile mentale ale lui Badilita, de pe vremuri. Dupa ce pe vremuri declara ca OMUL RECENT este „cartea pe care o asteptam” acum isi promoveaza insailarile (care amesteca postari de forum, interviuri sclifosite, eseuri divagate si mici birfe reactionare) pe situl Observatorului cultural… Salvarea vine de unde nu stiam.
Delirul nu se opreste aici. Tismaneanu e acuzat de „strategii leniniste” intocmai ca cei din „Iluzia comunismului” – semn ca boala urii si a resentimentului te trimite la cele mai disperate gesturi. „Please, help, bagati-ne in seama” spun atit baietii de stinga (Rogozanu, etc), cit si talibanii frecventati de presa legionaroida si ucenicii lui Puric-gura-de-aur-coclit. Nu conteaza ca Tismaneanu a refuzat in mod explicit ORICE BANI pentru munca din Comisia prezidentiala si orice remuneratie pentru Raportul Final / Humanitas. Nu domnule, sa-l numim leninist, daca tot e sa intoxicam putin in registrul Roncea. Si daca Alexandru Matei sau Obs. cultural este de acord, e si mai bine.
Mai mult, ca este sau nu in chestie, sa dam si in Neamtu daca tot a plecat de la Cotidianul (gest motivat de portofel, in ratiunea unui alt conservator).
Ce spunea Platon despre Neamtu, pe care-l ataca pe unde poate:
„Bãnuiala mea e cã Mihai Neamþu nu e o persoanã, ci un comitet, atât de variat, prolific si erudit îi e scrisul din reviste, prefete si din acest volum de debut care consacrã.” (Convorbiri literare, 2005).
Intre timp, desigur, Neamtu a incasat citeva flegme pentru ca a lipsit probabil reciprocitatea la protocolul tamierilor blogosferice (gest prin care Hurezeanu si Platon exceleaza).
Iata domnule Matei pe cine reusiti sa entuziasmati. Hurduzeu, care dupa ce s-a spetit pe la Editura Politica in anii comunismului (cind se exportau texte ceausiste prin alte republici-surori) vine si paraziteaza tot ce este discurs public relevant, doar-doar il invita si pe el cineva la vreo emisiune. Tismaneanu are opera, carti savante publicate la cele mai prestigioase edituri din lume (Princeton, California, Oxford, etc.). Patapievici e tradus in limbi de circulatie si are un tiraj invidiat de marginali. Traian Ungureanu este printre putinii ziaristi care a semnat volume consistente, nu doar interjectii imberbe.
Problema ramine aceea a departajarii intre argumentul central si argumentul periferic. TRU foloseste abundent metafora, insa are teze, idei, argumente. Puteti spune acelasi lucru despre triumfalii ziaristi de la Realitatea (Buscu & co?)
Inca un articol absolut inutil. Da d-le Matei, am citit atent Bouveresse si Descombes, am auzit de toti cei mentionati, si e o mare diferenta intre ei si Sartre sau chiar Derrida si Lacan. B. si D. sunt niste comentatori, nu fac propriu-zis filozofie, pe cand Sartre si Derrida propun idei si argumente originale si o viziune cuprinzatoare. Ai dat-o inca o data in bara: de-aia am auzit de Sartre si Derrida, iar argumentele cele mai serioase impotriva lor nu vin de la moralisti, nici de la comentatori, ci de la alti filozofi, de acelasi rang (iar asta e un pic mai mult decat sa fi fost colegi pe undeva). Istoria nu „da dreptate” nimanui (un cliseu mai prost nu mi-as imagina), ca „ea nu poate decide daca existenta precede esenta, daca o problema e reala sau nu, legitimitatea gramatologiei samd. Analogia din nou nu e buna, ca pana si Chomsky a fost cunoscut initial pt. cercetare, nu pentru moralism si activism.
Nici d-ta, nici Patapievici, nici Liiceanu nu aveti nimic de oferit culturii romane si europene – absolut nimic; nu am citit nici un text original in ID sau in Cuvantul sau pe unde mai colaborezi d-ta. Patapievici („un Kierkegaard roman!”) mananca rahat, iar productiile lui Liiceanu sunt din ce in ce mai rizibile, pana si publicul de regula favorabil lor s-a plictisit. Nu ai nici macar o idee — daca ai avea, publicul larg ar fi dispus sa iti dea o sansa, dar nici pe d-ta nici pe cei criticati nu va intereseaza deloc ideile, nici macar publicul, doar bisericutele voastre minuscule. Ramai asadar in aceeasi mocirla in care incerci sa faci valuri.
Pana nu intelegeti ca nu poate exista politica intr-un desert cultural, textele voastre depreciaza hartia. Totul e de forma, pana si blogurile si siturile romanesti sunt imitatii (mi-a placut foarte tare scuza cu „retelele” si „presa culturala”; deci toate ziarele in care publici texte anoste de cateva ori pe luna functioneaza asa? te doare mana sa faci o revista pe Internet cum nu mai este alta? mai arunca un bumerang, ca e amuzant, nu stii sa-l prinzi, unii cred ca inveti din mers, as dori sa aud ce personalitate a mai facut asa ceva.
Uite ce scrie dl. Hurduzeu, caruia nu i-am inteles obsesia cu Debord (si nu fiindca D. e de stanga – fiindca niciodata nu a explicat bine de ce ar fi un ganditor important). Cu mentalitatea voastra de asediu permanent, de persecutati nu sunteti decat niste ipocriti. Ideea de resentiment o fi manipulata de leninisti, dar ati prins-o din zbor si nu sunteti deloc mai breji nici cu logica nici cu ideologia; doar reactivi, si va cunoastem dupa fructe. O sa va uscati ca smochinul blestemat din Evanghelia dupa Marcu, insa pe Hurduzeu il apara a cincea forta! In orice caz, nu bisturiul cu forma de bumerang.
Les neo-cons ne sont-ils pas toujours des cons ? Di(te)s, Patate (& Cie) !
Jacques, salut, mon brave !
Du reste, ‘faut quand meme lutter un tantinet pour s’arroger le DROIT A L’INDIFFERENCE, allez !
Et bien voilà une idée claire Mr A. Matei. La diabolisation ou la pyschopathologisation des adversaires comme méthode pour se défausser. Il y a aussi l’antisémitisation qui est en fait l’antijudaisation, les sémites peuvent ne pas être juifs, ou encore l’accusation d’appartenance à la police politique comme variante de l’attaque ad hominem. Il y a quelques petites choses à redire toujours sur les comparaisons un peu exagérés mais bon, j’apprécie grandement le texte et le fond.
Comme réponse à votre question sur notre anonymat, d’abord c’est dans notre intérêt d’être anonyme ou pas, c’est un peu la joie d’avoir internet (inversement pour vous !). Vous avez également une amorce de réponses avec Jacques. La police politique du net règne, enfin dans une geste aussi ridicule qu’abjecte, elle tente de nous dissuader, et les penseurs couchés se protègent l’un l’autre. Preuve, s’il en est, qu’ils se savent en faux avec l’image qu’ils escomptent retrouver dans le public large. Mais franchement, ces cuistres ne font peur qu’à ceux qui les croient.
Jacques le Maryland, c’est une toute petite université, le pouvoir c’est d’abord l’entretien de l’ignorance et ensuite un travaille de censure. Et je pense que nos libéraux staliniens, qui détestent, au fond, le pluralisme et la démocratie quant ils contreviennent à leurs intérêts immédiats, pratiquent avec une assurance déconcertante des méthodes d’un autre temps.
Bonne chance pour la suite D. A. Matei,
Au passage, bravo d’avoir accepter toutes les critiques sans nous avoir accusé d’être… atteint de pyschopathologie. Quant à ceux et à celles qui exploitent mes remarques pour leur donner un autre sens, prière de ne pas nous confondre.
On en attend d’autres (des textes), encore mieux, décantés.
dle Hurduzeu, mai cititi si altceva in afara de Guy Debord, deveniti plictisitor cu acest nume…
sunt autori mult mai seriosi decat pseudointelectualul Debord (cu penitza rupta…); nu e cazul sa polemizati cu Patapievici, Neamtu, Tismaneanu si ceilalti deoarece trebuie sa-i si pricepeti (ceea ce nu e ecazul la dvs); iar analiza din A Treia Forta e doar o mica sarlatanie intelectuala (d.p.d.v.conceptual), texte de blog si puse intre coperti
asa ca astept sa scrieti o carte serioasa (valabil si pt dl Platon) cum scrie dl Tismaneanu si sa ne lasati cu fumigenele ca Romania nu e ….galeria Rapid-ului
numai bine si spor la scris!
Nu sunt la curent cu luptele dintre gruparea „neoconilor” romani si stanga saizecisioptista. Nici nu urmaresc cu consecventa ceea ce scrie domnul Matei. Aceste articole sunt insa demne de toata lauda. Patologizarea (criminalizarea) adversarilor este sindromul unei gandiri totalitare care nu poate fi justificata in nici un fel. A-l declara pe adversarul tau de idei nebun, resentimentar, invidios, „demn de dispret” etc nu-i decat o veche strategie bolsevica de discreditare a dusmanului de clasa. In Rusia anului 1943, o directiva a Comitetului Central cerea ca „membrii si organizatiile de front sa continue sa-i puna in situatii neplacute (embarass), sa-i discrediteze si sa-i desconsidere pe criticii nostri. Cand obstructionistii devin prea iritanti, etichetatzii drept fascisti, sau nazisti, sau anti-semiti…Astfel de etichetari, repetate mereu, vor deveni „fapt” in mintea publicului” (Stephen Goode, „Radical Leftovers”, Insight on the News, Nov 22, 1999, p.10) „Noua stanga” romaneasca greseste atunci cand numeste „dreapta” niste intelectuali „boieri” si „sexy” care manuiesc principiile dreptei in chip de strategie leninista de mentinere a Puterii. Cand stanga ii „ataca” pe domnii Patapievici si Tismaneanu in chip de „oameni de dreapta”, le face un mare favor, ii legitimeaza in fata unui public care nu are nici rabdarea si nici mijloacele sa mai sesizeze diferentele, chiar si cele majore. In opinia mea, „noua stanga”, daca vrea cu adevarat sa fie eficienta si respectata, ar trebui sa critice atat strategiile leniniste de mentinere a Puterii folosite de asa zisa „dreapta” cat si „corectitudinea politica” a unei stangi multiculturale bine infipta in sistemul nostru universitar. Nu-i propun stangii romanesti decat sa urmeze, printre altele, traditia critica a adevaratei „pensee 68”, cea care se refera la teoriile si practicile Situationistilor lui Guy Debord. Din pacate, „noua stanga” romaneasca ii „ataca” pe „neoconi” mai ales de pe pozitiile stangii frantuzesti institutionalizate (Derrida, Foucault, Lancan etc.). Criticand o pseudodreapta „in pat cu statul” „from within the intellectual establishment” , este normal sa te poticnesti. Ceea ce eu astept de la „noua stanga” romaneasca este o teorie politica si sociala care sa puna sub semnul intrebarii intreaga societate contemporana. Ar fi singurul lucru care i-ar speria cu adevarat pe domnii Patapievici, Neamtu, Tismaneanu & Co. Cu intepaturi „moderate” nu faceti decat sa le mariti imunitatea. Prin aceste articole ale domnului Matei se intrevede deja bisturiul unor idei cu adevarat taioase.
Je ne voulais plus polémiquer, j’ai d’autres chats à fouetter, mais trouve la réplique de VT extrêmement amusante. VT n’a pas étudie pour rien les techniques de la propagande. Mais ce qui est vraiment marrant c’est le type de réaction qu’un message sur un forum a déclenché chez intellos démocrates.
Premièrement, ils déclenchent une véritable enquête policière pour identifier l’impertinent, et ils font toutes sortes de suppositions farfelues. VT offre plusieurs versions : il pense que Jacques doit être un certain Dan Ungureanu ou un commentateur anonyme de son article sur l’antisémitisme.
Deuxième moment : Qu’importe ! Ils sont tous les deux antisémites, donc Jacques est un antisémite. Les allégations de Jacques sont fausses, mais, même vraies elles ne sauraient être prises en considération, car elles viennent de la part d’un antisémite. QED.
Troisième moment : VT et ses amis peuvent se rassurer. Il ne s’agit pas d’un insider de l’ICR. Un insider qui pourrait avoir des informations. Ouff !
Bonus : Jacques ne sait pas que les bourses sont accordées par des jurys spécialisés…
Si, je sais, par exemple la bourse accordée à un théologien pour étudier le communisme des années 1950 avait dans le jury un éminent spécialiste de la question : M. Tismaneanu himself. Qu’il m’éclaire ce grand spécialiste combien d’heures à passé le candidat théologien en question dans les archives, en lisant des documents sur le Goulag roumain…Mais bon : mes allégations se basaient sur quelques infos venues plus ou moins de l’inside , sur quelques données publiques (la liste de bénéficiaires) et une investigation de quelques minutes sur le site de l’ICR. Personnellement, je ne veux pas occuper aucun poste à l’ICR et je ne suis pas en position d’ordonner une enquête. Bien que certains gens que je connais à Curtea de conturi s’y intéressent apparemment, l’état roumain étant tel qu’il est, ils seront vite dissuadés.
Donc, je découvre la réaction de VT e j’en parle à une amie non-Roumaine sur internet mais vraiment sans dramatiser trop. Je reproduis sa réaction et ma défense de VT :
Elle : « moi je me méfie vraiment et je trouve aussi fou / toute cette polémique, critiques et attaques sans cesse, alors que tu avais commencé par un petit commentaire sur un forum!!! Lol », et « Il me semble que la Roumanie n\’est pas encore un pays libre, moi ça me rend méfiante de ces hommes roumains au pouvoir»
Moi : « Non, ecoute c’est quand meme une democratie ! et ce type est un grand specialiste, prof à maryland. c\’est un truc entre intellos, voyons ! »
Vladimir Tismaneanu (m)e fait le douteux honneur de donner une réplique au Pseudo-Jacques. Je lui réponds ici parce que le blog de VT n’est apparemment pas dialogique.
VT dit:
Un articol de Alexandru Matei in “Observator Cultural” pe o tema pe care o abordeaza atit de des incit pare sa devina subiectul disertatiei sale doctorale (intelectualii de dreapta si discursul lor presupus incompetent si incoerent), ii da prilejul unui postator cu pseudonimul “Jacques” sa faca afirmatii cel putin stranii, in mod cert neadevarate, despre un fel de cabala neo-conservatoare care ar explica (ba chiar cauza) atribuirile de burse ICR si NEC. Parca am mai citit despre acesti “neoconi de Dimbovita” recrutati din rindurile adeptilor “tribului galitienilor” (ma refer la o iesire antisemita a lui Dan Ungureanu pe blogul “Cultura” taxata ca atare de George Scarlat in “Ziua”). Textul lui Ungureanu a fost preluat pe blogul lui V. Roncea (idem si scremuta aparare semnata de M. Iovanel).
H.-R.Patapievici
Am propriile mele banuieli despre “sursa Jacques”… O postare aproape identica a aparut in EvZ imediat dupa ce intr-un aticol il citasem favorabil pe Bernard-Henri Levy cu ultima sa carte despre deruta stingii occidentale si flirtul acesteia cu antisemitismul.
Iata raspunsul de o logica impecabila postat de HRP. Evident “Jacques” a dat imediat inapoi, dar nu si-a spus numele. Ne anunta doar ca nu este “un insider al ICR”. Oricum, il framinta o anumita bursa ICR si un anumit bursier. Nu-l intereseaza ca toate bursele trec prin jurii de specialitate. El are, vorba lui E. Barbu cind se voia traducator din franceza, o “anumita pisica de biciuit”…
aceleasi platitudini, lipsa de logica elemnetara si ceva reclama gratuita la A Treia Forta de catre un resentimentar (de meserie) din Copou: Mircea Platon; o fi fost dl Hurduzeu, tot aia…
buna ziua, Alex (eu mi-am permis sa te tutuiesc ptr ca te stiu din vremuri imemoriale, de pe timpul cenaclurilor din litere:). poate nu am inteles eu bine sensul articolelor tale dar mi s-a parut ca te alaturi corului ridicol de „resentimentari”, de la Sorin Adam Matei pina la Costi Rogozanu care se bat cu un inchipuit establishment de, in fond, 3-4 intelectuali benigni mai in virsta. Poate gresesc si mi-ar placea sa fie asa avind in vedere un om cu inteligenta ta. Revenind la TRU, pe linga mormanul de butade din articolele sale el articuleaza niste idei de forta, arhi-liberale, de dreapta radicala si neo-conservatoare. Nu vad de ce nu am putea sa criticam ideile astea. Sincer, nu vad unde e impostura lui. Oare, in presa franceza (cu care esti atit de bine familiarizat, ca si mine, de altfel, care locuiesc de multisor p’acolo) nu gasesti articole similare cu cele ale lui TRU – atit la stinga, cit si la dreapta? Un exemplu, mutatis mutandis: BHL care emite enormitati asa cum respira. Si, cu toate astea, nu-l considera nimeni un impostor. Este foarte criticat (si pe buna dreptate) dar nu e pus la pamint asa cum e, de exemplu, TRU, zilele astea. Sau Onfray, care e criticat, respectat, hulit, dar care scrie binemersi si ii si cinta ode lui Besancenot, printre altele, si nu-l mai considera nimeni un impostor. Poate ca sint de stinga baietii astia si ideile de stinga radicala sint ok, alea de dreapta nu. In fine…
Cu respect si multa simpatie (scuze lungimea comentariului)….
Dl Alexandru Matei face un serviciu culturii romane prin aceste articole, mai putin ideologice decat de obicei si, de aceea, cred eu, mai la tinta. Interesant mi se pare ca TRU, HRP, Neamtu si altii din aceeasi grupare, ii acuza si pe cei care ii combat dinspre dreapta ca sunt: 1. nebuni; 2. invidiosi; 3. ca nu construiesc etc.. Toti, si la stanga, si la dreapta, sunt invidiosi pe acesti zei ai culturii romane: bogati, destepti si, mai nou, sexy.
Argumentele dlui Patapievici au fost demontate, la obiect, de multe ori (vezi, de exemplu, cartea A treia forta, unde e demontata pas cu pas penibila conferinta „Anatomia unuei catastrofe” a dlui Patapievici). Problema nu e ca argumentele dlui Patapievici nu au fost demontate la obiect, ci ca ori de cate ori cineva demonteaza argumentele domniei-sale sau ale ciracilor acel cineva e acuzat de invidie/resentiment etc. DL patapievici si tovarasii de drum nu sunt in stare sa raspunda argumentat unor critici. Stanga neomarxista a dlui Matei si dreapta conservatoare sunt puse in situatia de a nu avea partener de dialog din pricina ca „neoconservatorii” romani practica nu dialogul, ci logica publicitara. Ei nu discuta, ci gandesc in termeni de marketing, avand grija sa suprime sau sa ignore (ca sa nu-i faca „publicitate”) orice voce contrara lor.
Singura sansa, a dlui Matei, a dreptei conservatoare, si a culturii romane, ar fi ca realitatea sa o le-o ia inainte pataplesilor. Lucru care deja se intampla.
TRU nu poate fi criticat. De ex. ultimul articol al jurnalistului/ candidatului spune in esenta ca avec criza din cauza lui patriciu. HRP idem, ca presedintele are dreptate cu imprumutul de la FMI (pe care-l refuzase acum 2 saptamani, cand avea iarasi dreptate). Neamtu spune ca dinescu e circar. Plesu e de-acord cu toti daca scriu bine. Cam asta e, Wittgenstein nu prea are ce cauta aici. Asa ca a se slabi. Pe de alta parte, in ID apare un dosar despre neoconservatorism care este un melanj confuz si inextricabil. Oricum niciunul in cei de mai sus n-are nimic de-a face cu veritabilii conservatori. Care se opun atat politicenilor autoritari (v. TB) cat si imergentei politicului in social ( Oakeshott), care au refuzat razboiul din irak sustinand un scepticism tolerant si un modest libertarianism.Niciunul din adevaratii conservatori nu a inaltat ode Conducatorului suprem. Doctrina lui HRP si a celorlalti este dupa chipul si asemanarea celei a PDL, adica inexistenta, dupa cum a recunoscut si sever v. recent. Mai bine zis, doctrina la care subscriu intelectualii romani este cinismul de pe posturi de conducere bine remunerate. Or, nu poti sa-l aduci pe cineva la ratiune cand ea trece prin portofel.
Buna ziua. Am scris si despre argumentele lui TRU. Nu pe larg, pentru ca nu era cazul – acum ar fi culmea sa fac exegeza acestor texte – ci punctual. In legatura cu afirmatiile sale despre politica romaneasca, despre stinga si despre „intelectuali” dar si, mai demult, in revista Vatra, despre „postmodernism”, dintr-o carte aparuta in 2006. Problema este ca, daca argumentele sale ar fi de combatut prin demonstratii riguroase, atunci numai parfumul lor de adevar le-ar salva. Iar dansul n-ar fi un impostor. Grave altceva: TRU nu are, indeobste, argumente. El da sentinte si avertismente. Dar recunosc ca nu articolele mele pot cadea in capcana pe care vreau sa o intind impostorilor. Asupra acesteti discutii cred ca voi mai avea ocazia sa revin de-a lungul comentariilor.
Cu „Există,apoi,momente oportune…”,caraghioslâcul ridicolului ucide letal.
Problema cu critica intelectualilor „de prestigiu” de la noi este ca ea e indreptata direct impotriva persoanelor (atacuri la persoana) sau a pozitiilor acestora (prestigioase sau fals de forta). Eu pina acum (cu rare exceptii) nu am citit critici adevarate indreptate impotriva argumentatiei folosite de HRP, Liiceanu, TRU in cartile/articolele lor. De aceea, critica indreptata importiva persoanei/functiei e resentimentara. Inclusiv Alex Matei in aceasta succesiune de articole nu critica deloc argumentele lui TRU sau ale lui Cartarescu (despre TRU spune ca scrie prea metaforic/baroc/fantezist si ca scrie in dispretul cuvintelor, dar asta nu e critica adevarata). Sau ca Cartarescu isi transfera prestigiul de scriitor asupra articolelor politice. Asa, si!? Ce e de criticat in asta? Este fals sau neadevarat ce scrie Cartarescu in articolele din EVZ? Daca TRU bate cimpii in cartile sale, unde anume o face? Ce afirmatie e invalida sau discutabila? Cam asta ar fi sa critici, dupa parerea mea. Pina atunci ne lamentam aiurea si gasim subiecte de forma (fara fond, normal). PS. Iluzia Anticomunismului nu a fost comentata ptr ca e o carte proasta/slaba. Autorii ei critica metodologia raportului/statutul lui Tismaneanu/neincorporarea altor teme, etc. Nu critica deloc argumentatia tare din raport (ei cred ca fac asta dar se amagesc). In alte cuvinte, nu vad de ce Tismaneanu ar comenta niste lucruri marginale cu subiectul raportului. In concluzie, articolele astea ale lu Alex Matei mi se par superficiale si, din dorinta de a creea o polemica, identifica gresit tintele.
Orice comentariu privind competenta morala ori impostura intelectualului roman ar trebui aplaudat. Unii au sugerat dlui Matei sa nu mai scrie. Eroare. N-au decat sa-i combata ideile, nu dreptul la exprimare. Exista doua elemente care ar trebui analizate in portretul intelectualului: cunoastere si caracter, notiuni mai putin disjuncte decat par. Argumentatia psihopatologica are, uneori, relevanta. Onestitatea este oglindita in credibilitate. HRP, TRU, MM, simpli lefegii a caror credibilitate este nula. Ce-ar putea construi Al. Matei (ori altul) din asemenea plamada? Este o devenire colectiva prin suma indivizilor. Dintre toti, intelectualul este cel mai coruptibil, deoarece ii vine cel mai usor sa-si justifice tradarea cu exemple ilustre si citate stufoase. Ori, de la inaltimea turnului, sa dispretuiasca insasi ideea justificarii. Numai ca inaltimea este rezultat al consensului. Ne invartim in cerc. Tineri precum Al. Matei incearca sa-l sparga. Nu-i opriti!