„Ma petite entreprise/Connaît pas la crise“*

13-18 martie 2009, Salonul de carte de la Paris: autori publicaţi, cărţi iubite, cititori-fani, editori, autori fără editori, autori necunoscuţi, autori vedete…, paşi, mulţi paşi pentru puţine destinaţii, într-un spaţiu totuşi uriaş. Anul acesta, ţara invitată la Salonul Internaţional de Carte (a 29-a ediţie) a fost Mexic. Marele pavilion colorat al literaturii mexicane strălucea la cîţiva metri de standul românesc, organizat de Institutul Cultural Român din Paris şi de Centrul Naţional al Cărţii (pentru prima oară cu stand propriu).   Nu vă voi vorbi aici nici de evenimentele româneşti (lansarea romanului Vienne le jour de Gabriela Adameşteanu, la Editura Gallimard, de pildă), nici de desfăşurarea globală a salonului, una obişnuită: sesiuni de autografe ale autorilor cunoscuţi şi necunoscuţi, dezbateri fără temă şi fără public, dezbateri mediatizate şi aglomerate, întîlniri între cititori şi autori, dezamăgiri, noi descoperiri şi revelaţii (mă gîndesc la ţara invitată: literatura mexicană, cu autorii săi atît de fermecători, creatori ai unui univers imaginar fără limite, fără margini; de citit: El ultimo lector al lui David Toscana, publicată la Editura Zulma), deschidere şi vernisaj (joi seara, şampanie şi toasturi oferite din belşug de fiecare editură) şi, în sfîrşit, închidere (n-am fost) cu bilanţul tradiţional şi anunţarea ţării invitate […]