COSMOPOLIS. Metafizica lui de parking!

E mai greu să parchezi decît să nu parchezi – ştiu. Şi mai ştiu că: nu e om care să nu fi parcat măcar o dată-n viaţa lui (nu e musai să ai maşină ca să parchezi); că unii parchează înainte de a fi învăţat, cum şi unii dintre ei nu învaţă niciodată; că sîntem o specie slabă, căreia îi lipseşte cel de-al şaselea simţ – al parkingului; că ni se urcă sîngele la cap cînd parkingul ne înşeală; că bucuria de-a găsi loc de parcare ţine prea puţin; că anxietatea ne cotropeşte cînd trebuie să dăm fuga jos în stradă să mai hrănim hulpavul parcometru; sau cînd nu ne mai amintim unde am pus blestemata aia de maşină în parkingul de la mall. V-am spus ce ştiu şi ce, cred, ştim cam toţi: parcatul e frate cu transpiratul.   Dacă ne-am apuca să spunem cîte-am avea de spus despre parking, nu ne-am mai opri niciodată. Discuţiile despre vreme ne democratizează molcuţ, făcîndu-ne să dăm înconjur mediului ca nişte fiare blînde şi superstiţioase; atari discuţii omoară orice alt subiect de conversaţie (împărtăşesc multe cu ’Nea Iancu Caragiale, dar nu şi nacafaua meteo). Pe cînd vremea e un subiect de cînd […]