Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
AVALON. Românism şi patriotism
- 26-03-2009
- Nr. 467
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 3 Comentarii
Domnul academician Dan Berindei are exuberanta idee de a răspunde unei recenzii a subsemnatului în revista Cultura. O prejudecată curentă în mediile ştiinţifice de la noi şi de aiurea sugerează că răspunsul cel mai potrivit la recenziile critice ar fi… o nouă carte. Desigur, dacă nu eşti dispus să o faci, mai există o posibilitate: poţi revizui volumul criticat în vederea unei reeditări, ţinînd seama de obiecţiile formulate şi verificîndu-le – tacit sau explicit – validitatea. Sau… poţi să taci. Publiciştii însă evită, în România, această ultimă soluţie, prea niponă sau britanică pentru temperamentul latin, preferînd „să iasă la bătaie“. Nici istoricii nu fac excepţie. Iar domnul Dan Berindei este, şi el, istoric român. Să o spun cinstit şi pe şleau: sînt ani buni de cînd, în privinţa performanţelor de cercetător ale domnului Dan Berindei, eu nu îmi fac nici un fel de iluzii. Portrete istorice ale românilor (Bucureşti, Editura Compania, 2008) ar fi putut fi, măcar teoretic, o carte originală prin stil şi expresivitate, prin selecţia numelor, prin construcţia ingenioasă, dacă nu şi prin ineditul detaliilor şi al împrejurărilor evocate. Lectura mi-a confirmat însă că, dacă nu poţi săpa adînc, asta nu înseamnă necesarmente că poţi face ceva valabil […]
Din puzderia de carti ce apar pe tarabe, la edituri mari mari la care presteaza din greu „prietenii” cu recenzii incrucisate, sau la edituri mai mici, care ar merita o promovare mai buna, dl. Pecican alege o carte aparuta la „Compania” a lui Dan Berindei. As zice una din multele reeditari sau aparitii ale unor persoane care, la o anumita varsta fiind, traiesc din osanza a ceea ce au produs pana acum.
Nu era nimic demn de semnalat in ultimele aparitii? Cum sa nu. Dar dl. Pecican gaseste calea comoda a „recenziilor” cu destinatie, adica cele cu care dintr-un spirit liber te transformi intr-un „mercenar?” al scrisului.Faci servicii, insa in niciun caz istoriografiei romanesti. De ce spun asta?
1. Mai este cineva care trebuie sa se lamureasca de activitatea lui Dan Berindei? Nu, indiferent daca opinia este alba, neagra sau gri.
2. Are editura „Compania” o difuzare, mareketing si impact incat sa-ti fie teama ca mintile neprihanite ale cititorilor ar pica in plasa unei carti nocive care militeaza/practica un discurs vetust? Nici vorba. Abia de ai remarcat-o in librarie. A! Poate ca de la „boierii mintii” i se trage!
3. De unde urgenta dlui Pecican? Pai tinta pare institutia Academiei si nemuritorii. Scriind asa cum a facut-o dlui, ai impresia ca discursul nationalist este omniprezent. Ca colcaie de „fosti” cand pe toate ecranele, in toate institutiile active, ICR, presa culturala, presa militanta ca „22”, Humanitas, etc. Omniscientul si ubicuu Tismanenau, sunt predominanti membrii aceleiasi gasti. Personal, ma intereseaza ce apare in istoriografie nou, nu cum supravietuieste Berindei sau cum se promoveaza social Tismaneanu.
Sentimentul de cetate (culturala) asediata pe care il sugereaza articolul dlui Pecican n-are nimic de-a face cu misiunea de instanta critica a istoriografiei romanesti pe care si-a asumat-o dlui. Si-mi pare rau, ca-l credeam mai rezistent la „miticisme”.
Dupa ce recent doi istorici i-au portretizat f. bine, desi in treacat, pe dnii acad. E.Simion si Fl. Constantiniu (intr-o carte despre Rautu, recenzata chiar la rubrica avalon), Ovidiu Pecican ne zugraveste un portret destul de fidel al acad. Berindei (poate cel din urma va gasi cu cale sa se spovedeasca odata…). sau poate arhivele vor vorbi de la sine. manuscrisele nu ard…
De acord cu Ovidiu pecican, un condei bun și o gandire moderna, iar fosilizatii nostri fosti istorici ar face bine sa-și scrie memoriile despre meandrele propriilor evoluții