COSMOPOLIS. Zi-i bade cu-etcetera!
- 02-04-2009
- Nr. 468
-
Călin-Andrei MIHĂILESCU
- Rubrici
- 0 Comentarii
Şi mă iubea, şi mă bătea, şi cîine eu… et caetera Cerbul boncăluieşte, albinoiul dansează, leul rage mieros, exemplul exemplifică. Poate că nu e bărbătuş în darwina natură care să nu fi încercat să-şi seducă femeiuşca folosindu-se de-o ce artă-ntru împerechere. Nu ştiu cum e la mutele amoebe, nu vreau să ştiu cum e la brutalişti, dar la anthropoi e mai melo-politic: lăutarii o ard tare, un Kleidermann din fundal face lumînările cinei romantice să tremure, pielicică de găină, cu brr şi vai şi roz, ba chiar cîteva note din Internaţională, fluierate ştrengăreşte la o nevoie şi-o adică, numa-numa să se lase domnişoara de mătase. Cîte balcoane n-au vibrat, cu structura lor de rezistenţă dubioasă cu tot, sub acţiunea serenadelor? Cîte ferestre nu s-au scuturat ca oglinzi semioarbe ce-s? Cîte jaluzele nu s-au trezit transparente şi la Koala-Lumpur, ruşinate de cîntec cam ca puştiul prins cu pantalonii-n vine şi cu deştele în borcanul de dulceaţă? Cîte? Cît e paralela şi meridianul, badea zice cu cetera, ca să deschidă, acompanieze şi prelungească istoria feromontei prin seculi şi văioage. Pianul mecanic avea să fie inventat mai tîrziu; la fel, dar din ce în ce mai tîrziu, gramofonul–radioul–televizorul–picapul–magnetofonul–casetofonul–CD player-ul–Ipod-ul, după cum […]