ARTE VIZUALE. Întoarcerea acasă

Expoziţia deschisă de Alma Ştefănescu Schneider la Sala Etaj 3/4 a Muzeului Naţional de Artă Contemporană marchează prima întîlnire a artistei cu publicul bucureştean după plecarea în Germania, la sfîrşitul anilor ’70. Ea aparţine generaţiei de graficieni care, în deceniul al optulea, a contribuit la afirmarea tehnicilor grafice, mai ales a gravurii, a impus grafica românească în contextul unor importante competiţii internaţionale. Formată la clasa profesorului Ion State, pentru reuşitele ei în domeniu Alma Ştefănescu Schneider obţine, în anul 1978, Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Grafică. De-a lungul anilor, preferinţele ei s-au manifestat în zona gravurii, a desenului, dar s-au îndreptat, cu precădere, către tehnica xilogravurii.   Este acum un bun prilej de a spune cîteva cuvinte despre semnificaţia anilor ’70 în grafica românească, mai ales că ne aflăm într-un moment cînd dezinteresul pentru tehnicile grafice, pentru gravură, în special, a scăzut foarte mult. Contextul în care o întreagă generaţie de artişti s-a manifestat în deceniul al optulea a fost cel al unei emulaţii artistice născute din nevoia de redefinire a domeniului, pentru care problemele de limbaj, de tehnică, cele de multiplicare şi de afirmare în zone cu implicaţii social-politice (mai ales în domeniul graficii publicitare) erau la ordinea zilei. […]