Şcoala se confruntă cu „sfîrşitul autorităţii“
- 09-04-2009
- Nr. 469
-
Adina DINIŢOIU
- Focus
- 3 Comentarii
Numărul pe aprilie al revistei Sciences Humaines are un dosar util şi interesant despre şcoală, „Ecole: guide de survie“/„Şcoala: ghid de supravieţuire“. După cum arată şi titlul dosarului, textele adunate şi coordonate de Martine Fournier atacă direct şi cinstit problema învăţămîntului, a profesorilor, în speţă – o problemă care se pune astăzi în termeni de supravieţuire. De la prestigiul inatacabil de altădată, învăţămîntul a ajuns astăzi în situaţia de a încerca să reziste contestaţiilor directe din clasă (autorii dosarului citează filmul premiat recent la Cannes, Entre les murs, 2008, de Laurent Cantet), de a căuta prin diverse tehnici şi trucuri să păstreze interesul elevilor, puternic atraşi de alte modele sociale şi culturale în afara şcolii. Martine Fournier insistă – în şapoul de deschidere a dosarului – pe pragmatismul de care trebuie să dea dovadă „nou-veniţii“ din învăţămînt, pe capacitatea de adaptare, aplicarea unor metode mixte, ce reflectă, în practică, o serie de principii, şi ele combinate: „Discuţii, contestaţii, agitaţii, mici acte de impoliteţe ori mari violenţe… Diagnosticul are meritul de a fi consensual, elevii s-au schimbat, iar şcoala e în plin proces de transformare. Modelele tradiţionale de autoritate şi de transmitere a cunoştinţelor nu mai funcţionează. Cum procedează profesorii […]
Ce dosar penibil compun cei patru autori francezi: indiferent ce metoda toleranta ar aplica, ca nu care cumva cei mici sa simta ghearele „Autoritatii” pe pielea lor fina, de OAMENI, mediocritatea stupida va fi inexpugnabila. Chiar ideea de a compune un asmenea dosar este rezultatul unui esec.
nu am iubit nicipodata autoritarismul, dar dezmatul, dispretul pentru cultura și educatie care domina printre nazdravanii elevi de azi, fara a generaliza, este un preludiu al dispariției școlii de stat ca instituție de pregatire. Ne intoarcem la Grecia antică? Disciplina nu este o lipsă de democratie, ea este un element absolut necesar, elevii nu trebuie promovati oricum, se poate trăi si cu patru clase primare pentru cine nu vrea sa invete.Sistemul este ca si inexistent, bine ca profesorii cer salarii, dar cine a propus o imbunatatire a sistemului , cum a propus? O bataie de joc la nivelul managerilor și a profesorilor, pe care nimic nu-i scuză. Meseria de dascal trebuia sa fie un act de iubire pentru cultura și nu o meserie oarecare.
paradoxul este ca tocmai cei care au deschis, in anii 60, cutia pandorei se plang astazi de lipsa de receptare si de disolutia autoritatii… caci, ajunsi in locul profesorilor lor de atunci, se confrunta nu doar cu contestatia – valabila, uneori – ci si cu absurdul unor indivizi care nu numai ca resping orice valoare, ci isi clameaza cu semetie aderarea la pseudo-valori mediatice cool, care nu au nevoie sa mai cunoasca deoarece deja stiu totul. la asta se adauga si mediocritatea in crestere a produselor pe care universitatile le livreaza, an de an, sistemului, incapabili de orice discurs, nu doar de cel pedagogic. si sa nu uitam ca in franta, de 10 luni, e greva generala in universitati!