„Literatura, să nu ne minţim, nu este o muncă pentru oameni obosiţi“
Formula 1 – chat cu scriitori români, ediţia a VII-a; invitat: Daniel BĂNULESCU
- 16-04-2009
- Nr. 470 - 471
-
UN Cristian
- CHAT
- 2 Comentarii
Daniel Bănulescu nu se sfieşte să recunoască faptul că a suferit pentru a intra în literatură. Că şi-a dorit acest lucru cu orice preţ şi că apropierea de un scriitor în carne şi oase îi dădea, la începuturi, fiori. Pare că face parte dintr-o specie pe cale de dispariţie, a celor care iubesc la propriu cartea şi care fac din ea o fiinţă. Iată un interviu despre cum se simte la propriu literatura. Pe pagina de Internet www.danielbanulescu.ro, autorul vă stă la dispoziţie în curînd cu alte răspunsuri. La ultima ediţie a Galei Premiilor revistei Observator cultural, Daniel Bănulescu a primit Premiul cititorilor pentru Cel mai bun roman al tuturor timpurilor. Premiul a fost acordat pe baza voturilor cititorilor care au accesat pagina de Internet a revistei. (un cristian) Să începem cu un „şoc“. Peste treizeci de meserii, dintre care paznic la Muzeul Literaturii. Poate că nu e ştirea culturală a ultimilor 20 de ani, dar e printre cele mai importante. Practic, aţi descoperit cum angajaţii Casei Memoriale „Bacovia“ foloseau manuscrisele pe post de hîrtie igienică. Cum a fost? Este una dintre cele mai puternice poveşti pe care le-am auzit, iar povestea mi s-a întîmplat chiar mie. Pentru a […]
Apropo de titlu: nici o munca (fie ea si literatura) nu e pentru oamenii obositi. Daca-s obositi, nu mai au chef de nimic, nici macar de dat interviuri.
Grozav acest interviu.Sec,limpede,sobru, impecabil.Omul Banulescu e om. Intimplarea cu manuscrisele lui Bacovia sunt parte din soarta scriitorului.Sa recupereze.Un zeu in cazul de fata,dl Banulescu.Zeii in Romania nu trec indiferenti pe langa wc-uri.Grozav interviu si Omul Banulescu are rasa.Durere si umilinta in destinul lui, peste toate demnitate.Interviul e tulburator.