O prezenţă: Laurenţiu Panaitopol
- 16-04-2009
- Nr. 470 - 471
-
Bogdan SUCEAVĂ
- PROFIL
- 7 Comentarii
Sînt întîlniri memorabile care ne influenţează în mod esenţial şi aş dori să amintesc aici o experienţă personală care nu ar putea fi descrisă altfel. Prima mea amintire asociază numele lui Laurenţiu Panaitopol nu unui chip, aşa cum se întîmplă în cazul întîlnirilor obişnuite, ci unei configuraţii geometrice. Semnătura lui se regăsea sub o problemă de olimpiadă de clasa a IX-a, cu care m-am înfruntat într-o dimineaţă de martie. Ca orice începător, pe atunci nu-mi găseam calea în labirinturi. La următoarele întîlniri cu problemele atît de singulare şi de atent elaborate care purtau marca lui Laurenţiu Panaitopol am ieşit ceva mai bine. Dar nu problemele de olimpiadă constituie experienţa cea mai memorabilă legată de matematică, din anii mei de liceu; partea mult mai interesantă era pregătirea propriu-zisă a olimpiadelor. Elevii bucureşteni beneficiau de un avantaj notabil: după faza judeţeană a olimpiadelor, celor calificaţi pentru faza finală le era propusă o pregătire sistematică la Universitate. În acest context m-am întîlnit prima dată cu Laurenţiu Panaitopol, în sala de lîngă Catedra de Algebră, de la etajul doi al Facultăţii de Matematică; a lucrat cu cei cinci elevi de clasa a XI-a de mai multe ori, în şedinţe de cîte două ore, cu […]
Raspund aici observatiei din postarea de pe 18 Aprilie 2009, 14:50:
Cuvantul „elementar” este insotit, in vorbirea curenta, de intelesul de „rudimentar”, in unele cazuri chiar de „simplu”. Pe de alta parte, exista si un alt inteles al cuvantului „elementar”, cel care asociaza in corpul matematicilor acel ansamblu de informatii care fusese dezvoltat pana spre mijlocul veacului al XVII-lea. Despre ele, vorbind totodata si despre un clasicism al matematicilor, Dan Barbilian scrie in prefata de la editia 1932-1933 (pp.3-6) a Cursului de Geometrie Sintetica, Proiectiva si Descriptiva ca: „Matematicile Elementare sunt matematici de intemeiere” (majusculele apartin autorului citat). Incadrarea istorica a matematicilor elementare, asa cum e descrisa de Barbilian, e in acelasi spirit cu alte lucrari foarte recente de istorie a matematicilor.
Pe de alta parte, exista rezultate care tin de fundamentele matematicilor si care au fost dezvoltate in perioada modernista, cea care a urmat lucrarilor foarte importante ale lui Pasch si Peano. Unele dintre aceste rezultate (ca exemplu as putea cita contributiile lui David Hilbert sau Oswald Veblen) sunt fundamentale, pentru ca tin de structura matematicilor de intemeiere, dar nu cad in domeniul matematicilor elementare, in contextul istoric descris de D. Barbilian, pentru ca opereaza cu idei a caror prima dezvoltare a fost explorata la finele secolului XIX.
Astfel, diferentierea semantica mi s-a parut necesara si am tinut seama de ea in articol in mod consistent (si nu doar aici, ci si in alte texte).
Ma doare ca s-a dus, Laurentiu. Nu l-am cunoscut, am corespondat, era „brici”: avea tot ce vrei, cultura, bun simtz, acea umilintza a matematicienilor fatza cu adancurile materiei.
Shi e adevarat , cf. titlului: putzina lume o shtie, majoritatea pare a n-o shti, deshi sunt ezemple celebre, care-s cununa pa fruncea umanitatzii & ei ne spun, cu totzii, acelashi lucru: ca, anume, „lucrurile-s ushor de facut daca te pui in situatzia de-a le face” – Brancushi dixit acilea…
Lucrurili *fndamentale* sunt de cele mai multe ori „elementare” o treaba bine intzeleasa de Laurentziu Panaitopol. Apropo, in articol, e o gresheala de scriere/tipar: caci pentru mine (& pentru multzi, multzi altzii e foarte clar ca lucrurili fundamentale sunt de obiceiu „elementare”).
cele bune tuturor care-au tzinut la Laurentziu,
Nea Marin
Realitatile esentiale sunt, zice lumea dintotdeauna, la limita simplitatii. Cat de greu insa sa le separi de neghina cotidianului! Noroc se cheama sa te regasesti in prezenta unor oameni ca Profesorul Panaitopol.
Mersi, Bodgan, pentru aducerile aminte.
Minunat scris, minunat profesor, cel de sus sa il aiba in paza, ca si pe toti profesorii care ne-au marcat si care au facut ca lucurile sa mearga mai departe. Ma rog, ar fi fost senzational un interviu cu marii nostri profesori, daca ar fi fost posibila o masina a timpului, despre Romania de azi… daca ar fi vazut ce se intimpla ar fi murit a doua oara… dar asta e alta istorie…
„Inlocuit” in sensul de post academic: cel (cea) care face cursurile respective. Dansul, ca persoana ( si personalitate), intr-adevar, este greu de inlocuit.
Multumesc pentru raspuns.
Nu l-a inlocuit nimeni, nici nu a incercat – nici n-ar fi fost posibil. Dar cursuri excelente de metodica tin Cristian Voica si Alexandru Gica.
L.O.
Intr-adevar, dnul.Panaitopol a fost unul din profesorii cei mai respectati si indragiti din facultate. Iar la cursul lui de „Metodica predarii” amfiteatrul era plin; era unul din cursurile unde foarte putini studenti se plictiseau, mai mult decat atat, eram incitati sa participam activ. Nu era un monolog intrerupt de cate o intrebare ( ca alte cursuri, o spun cu parere de rau) ci un permanent dialog.
Generatii intregi de studenti au avut o mare sansa sa aiba un asemenea profesor. Sper ca cei ce au ajuns la randul lor profesori ( in scoli, licee sau universitati) au ramas cu ceva din acel banal ( la prima vedere), dar atat de util curs, util nu numai din punct de vedere „metodica predarii” ci si a descoperirii frumusetii problemelor de matematica. Exact ca acea problema despre care se aminteste in articolul de fatza. Ma intreb cine l-a inlocuit ?