COSMOPOLIS. Demo-capi

Mult zgomot pentru nimic altceva: politica este divertismentul economiei, un fel de demo al capitalului, care e democraţie în carnaval – două bîlciuri cărora raţionalismele late-n şold şi scurte-n gît ale politologiei şi ştiinţelor economice nu ştiu a le da de cap, tocmai pentru că nu vor să le dea de cap, că altfel şi-ar pierde udul raţiunii de a fi şi bîlciurile ar rămîne pe uscat şi nu ar mai hrăni simptomele modernităţii triste, ştiristica şi statistica, din care prima ne umplea de infomani pe care lumea nu putea să-i mai încapă, iar cealaltă ne aduce adevărul public pe tavă cum factorul poştal ne livrează clepsidrele factotului, că adevărul public e indiferent la diferenţe, iar diferenţele cultivate în serele de scenarii cresc alandala, şi alandala ia viteza pe care le-o dau narcisiştii puterii, care o intuiesc, care o dădăcesc, care o zăpăcesc, care, în fine, o căpăcesc la zilele de triumf ale naţiei şi ale guşaţilor, care sînt – voilà! – tocmai dumnealor, şi cînd, ca să-i gîdile, îngerii democraţiei trag sforile de care sînt legaţi-păpuşă rechinii capitalului, şi cînd ăştia din urmă adastă molfăind la cîte un os de înger, trai neneacă pe vătrai, mai ceva ca Iona-n […]