Aria minciunii sau Ketmanul electoral
- 28-05-2009
- Nr. 476
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 19 Comentarii
Un joc de cuvinte şi de imagini de pe coperta celui mai recent număr din Plai cu boi ne anunţă noul slogan turistic (cu care actuala ministră a turismului crede că va da lovitura) – „Romania – the land of choice“. Dedesubtul celor cinci trupuri feminine, de culori şi dimensiuni diferite, dar purtătoare, toate, ale aceluiaşi chip – inevitabil cel al Elenei Udrea –, se află şi concluzia: „N-ai de ales“. Amară ironie la adresa unei şi mai amare realităţi: dificultatea de a alege într-o ţară în care, dincolo de aparenta diversitate a ambalajelor, „conţinutul“ este invariabil. Cît despre fond, acesta, deşi sublim, lipseşte cu desăvîrşire. Şi lipseşte, se pare, chiar şi acolo unde nu te-ai fi aşteptat, în domenii care, în pofida unor remarcabile performanţe individuale, sînt încă grevate de mentalitatea şi de „apucăturile“ regimului comunist, condamnat oficial, dar perpetuat prin promovarea „oamenilor noi“ în poziţii-cheie ale statului democratic. Mă gîndesc la cinematografie, dar şi la ceea ce se întîmplă în diferite zone ale vieţii sociale (culturale, educaţionale ş.a.), unde criteriile de selecţie au încetat să mai fie competenţa, profesionalismul sau înfăptuirile. „Vorbe, nu fapte“ pare să fie, mai nou, sloganul majorităţii politicienilor, convinşi că, într-un an electoral, […]
nu mi-a placut articolul, nu prea spune nimic. in plus, desi apar cuvintele \”cartea citata\”, eu nu am gasit in articol titlul cartii, anul aparitiei etc.
Traiectoria politica sinusoidala si nu dezinteresata a d-lui Plesu este indeajuns de cunoscuta, iar generozitatea d-sale fata de amici nu poate fi nici ea trecuta cu vederea. Iar articolele pro-basestiene ale d-lui Cartarescu sunt, pentru orice spirit iubitor de autenticitate, care le citeste, cu adevarat dizgratioase. Asa cum luarile de pozitie ale d-nei Roxana Iordache sunt de un fanatism maladiv. Si lista ar putea continua.-
Sunt gata sa subscriu la tot ce afirmati, d-na Musat!
Insa problema este ca intreg acest discurs critic la adresa intelectualilor care graviteaza in jurul Puterii risca sa devina el insusi simpla retorica: un fel de a te fixa – sistematic – de partea cealalta fara a mai tine cont de nuante, de parcursul individual al fiecaruia etc.
Cei pe care ii aveti in vizor sunt criticabili din multe puncte de vedere.
Insa v-ati gandit si la acei ‘intelectuali’ din spatele cortinei?
Care ies rar pe scena dar care distrug proiecte, profita de subventii fara sa produca nimic etc.?
Toti acei intelectuali-capusa aciuiati prin universitati, care demoleaza sistemul invatamantului (si asa aflat in mare dificultate), care se cramponeaza in scaunul lor de Sef-de-catedra?
Despre aceste figuri – mult mai palide, este drept, dar nu mai putin nocive – de ce nu vorbiti niciodata?
\”Aici nu vedem adesea decat intentia (devenita program) de a descompune.\” \”De aceea interventiile de tip \”aniko\” sunt penibile: redactate intr-o franceza precara, cu agramaticalitati care tradeaza provenienta dintr-o anumita familie de spirite…\”
En quelques mots voilà le camarade devenu : psychologue de contoir, linguiste, littéraire en langue de molière en roumain, et inspecteur en chef de la police de la pensée. Et tout ça à l\’unanimité de sa propre personne. Bravo ! On remarquera la causalité brumeuse qui mène à identifier une famille de l\’esprit. Grand marabou nous te saluons. Je remarquerai par un petit détour qu\’il est évident aux yeux de l\’ami qu\’un \”post\” est forcément une oeuvre littéraire en bonne et dûe forme. Et d\’ailleurs, si l\’on appliquait à ses messages la même grille de lecture, on en serait pris de convulsives réactions de bonheur.
Plus sérieusement :
1 – On a ici le schéma type : attribuer une attitude à des personnes qui n\’en ont pas pour ne pas discuter du fond. Les formes sans fond, tiens ça me rappelle quelqu\’un. Mais moi sais plus.
2 – Est-il opposé sur le fond ? Non. Merci Mister Voicu nous sommes d\’accord. Autrement il se serait empressé de le contester.
3 – Quel est donc ce fond ? Ce fond a été résumé ci-dessous de fort belle manière et avec une verticalité rare de nos jours : \”Sa-ti prostituezi intelectul, in orice calitate, in orice cantitate, sub orice denumire, te degradeaza intelectual.\” [par Ioana Orleanu.] C\’est cette vérité-là qu\’il ne veut pas entendre.
Peu importe ce que dit Musat, moi ou d\’autres bien plus intelligents encore.
Et ça les cluistres qu\’il adule ne peuvent le respecter et n\’ont pu le respecter et ne pourront le respecter. C\’est un fait qui ne peut pas être falsifié.
4 – on remarquera aussi l\’usage d\’une technique répétitve : faire comme le voleur qui crie au voleur dans sa fuite. Ne se concentrer que sur les formes des écrits des autres pour leur reprocher de ne pas traiter du fond. C\’est fort. Et il faut du toupet.
Leçon gratuite : le niveau de maîtrise d\’une langue revèle l\’origine sociale d\’une personne. Toute personne avec un grain de culture générale le sait.
Ah !!!! J\’oublais. Effectivement ce n\’était pas à l\’ICR mais à l\’ambassade, je le concède. C\’est une erreur de ma part, tout à fait.
@ C. Musat : vos opinions sont les votres et je ne suis pas contraint de les partager. En outre, nos critiques ne sont pas sur le même plan. Et je ne suis redevable à personne, même pas à mon milieu social de référence.
Ceea ce nu inteleg cei contrariati de critica , este faptul ca nu-i vorba nici de invidie nici de frustrare ci doar de DEZAMAGIRE . Atat .Oamenii despre care se tot vorbeste au fost candva niste repere . Au fost.
Insistenta cu care atît eu, cît şi alţi autori prezenti în revistă abordam problema atitudinii intelectualilor faţă de actualul preşedinte li se poate părea unora excesivă. Să nu uităm însă că sînt foarte puţine publicaţiile în care se aud astfel de voci critice la adresa noului „cult al personalităţii“, din ce în ce mai vizibil.
De ce nu comentez prea des atitudinile unor personaje politice compromise, distribuite în mod egal în toate partidele politice? Am făcut-o sistematic în anii precedenţi, şi îmi e greu să-mi fac iluzii cu privire la bunele intenţii şi la onestitatea politicienilor. În schimb, intelectualii care au intrat în politică în ultimii doi ani – în ideea de a reforma clasa politică şi de a produce, din interior, schimbări majore – nu au reuşit decît să se schimbe ei înşişi, şi nu în bine. De la ei, eu cel puţin mă aştept la un altfel de comportament politic, nu doar la un discurs corect din punct de vedere gramatical. Or, ceea ce vedem este o teribilă acomodare cu moravurile şi năravurile pe care le condamnă la modul retoric, dar pe care le-au adoptat tacit. De la Vanghelie nu am nici un fel de aşteptări, de la cei numiţi de mine şi de unii dintre dvs. în comentariile de pe acest forum am (şi cred că avem, cu toţii) cu totul alte pretenţii. Nu mi se pare condamnabilă opţiunea pentru un partid sau altul – firească, în fond -, ci dublul limbaj, ca şi prea-repedea renunţare la principii.
Cred, pe de altă parte, că e nedrept ca numele lui Andrei Pleşu sau Mircea Cărtărescu să apară alături de cele ale lui Traian Ungureanu sau Cristian Preda. Nici Andrei Pleşu şi nici Mircea Cărtărescu nu sînt angajaţi politic şi nici nu s-au ilustrat în aceşti ani prin susţinerea necondiţionată a vreunui personaj politic. Şi unul şi celălalt au ştiut să-şi ia distanţă de sfera politicului atunci cînd au înţeles că între iluzii şi realitatea ruptura e din ce în ce mai mare.
@ celor care vorbesc despre cenzura
Nu vom accepta pe acest site comentarii ce conţin calomnii sau injurii la adresa colaboratorilor noştri sau a altor persoane publice. Găzduim însă opiniile critice, chiar şi atunci cînd nu sîntem de acord cu ele, cînd sînt nedrepte, răutăcioase sau foarte tăioase. Nu cred că forumul unei publicaţii culturale trebuie să devină un spaţiu pentru reglarea conturilor la adăpostul anonimatului.
Adevarat: „fapta gandului” este fapta, inainte de orice altceva (retorica, mahmureala, clevetire).
Personal, ceea ce ma jeneaza in interventiile d-nei Musat (sau a „comentatorilor” care sunt „validati” in aceasta subterana) este concentrarea pe X-Y-Z, la modul demolarii.
Prefer constructia.
Pentru ca, in multe cazuri, istoria ne invata ca o arhitectura, chiar precara, are meritul de a ARTICULA ceva.
Aici nu vedem adesea decat intentia (devenita program) de a descompune.
De aceea interventiile de tip „aniko” sunt penibile: redactate intr-o franceza precara, cu agramaticalitati care tradeaza provenienta dintr-o anumita familie de spirite…
Intamplarea face ca eram prezent in sala, la ICR-Paris: Horia-Roman Patapievici nu a fost nici fluierat, nici „comentat” dupa usi. Interventia sa era pertinenta, intr-o franceza fluenta, pe care multi din universitarii bucuresteni de la Catedra de Teoria Literaturii nu o poseda.
Cum fapta gândului este corporalitatea şi osatura sa, nici pe dv. nu vă poate înşela retorica liberală sau democratică dacă geometria ei este tot de muşuroi sau de piramidă totalitară, mai ales pentru stăruinţa sociala a autorilor de a se cocoţa.Aşa-i academic? O fi fost. Iar,dacă nu „vezi”,(per tu general), nu face pe luminatul!
Sa-ti prostituezi intelectul, in orice calitate, in orice cantitate, sub orice denumire, te degradeaza intelectual.
Incepe sa devina tot mai penibila aceasta obsesie a d-nei Musat…: intreaga revista (pana si aceasta pivnita a comentariilor) este orientata exclusiv impotriva catorva oameni: Patapievici, Plesu, Tismaneanu…
Dar cand altii comit, intr-adevar, acte josnice sau ticalosii, acei „altii” nu pot fi reprobati (poate pentru ca servesc interesele revistei).
De pilda:
am scris, zilele trecute, un mesaj in care faceam precizarea – importanta in context – ca exista un ins (deja alcoolizat, cu toate ca destul de june) care semneaza tot felul de injurii la adresa colegilor sai si a profesorilor, sub pseudonimul „mr. kalm”.
El este Claudiu Komartin.
Se vede, insa, ca aceste gesturi nu-i deranjeaza pe membriii redactiei, ba chiar le incurajeaza, cata vreme atentia revistei este concentrata doar asupra celor pomeniti mai sus.
Fara argumente solide, fara un instrumentar de gandire cat de cat elaborat.
Doar copite.
Insa cand un Komartin / mr. kalm sau altul minte cu nerusinare, scuipa si administreaza noroi – atunci nu vedem, nu stim, nu cunoastem…
Va pierdeti credibilitatea, d-na Musat, cu aceasta concentrare asupra persoanelor, nu asupra faptelor pe care le comit ele.
Et ben Ioana Orleanu vient de mettre un bon coup de pieds dans cette bienpensance. Je noterai simplement une différence notable, Severin a toujours été, et a toujours été présenté comme un politicien. Il a pour lui de ne pas pratiquer les mensonges des intellectuels libéraux-staliniens, des intellectuels des partis.
Ah et @ Mihai,
les intellectuels des partis politiques servent les partis politiques, certes. C’est un truisme. Mais vous oubliez aussi le contraire, les partis servent gracieusement ces chers têtes pensantes. Ils leur donnent les moyens de s’imposer dans un coin de la société. Et c’est cruciale. Car, sans l’argent (pour les traductions, les invitations etc., c’est un moyen pas une fin pour eux) comment pourraient-ils s’imposer dans le monde intellectuel étant donné leur médiocrité fondamentale ?
Savez-vous que quand HPR a fait son exposé à l’ENA à Paris les gens ont pouffé de rire. Quand il a fait discours devant les roumains à l’ICR de la même ville les plus jeunes l’ont sifflé ?
Imaginez-vous qu’un libéral-stalinien de la trempe de Tismaneanu ou de Plesu oserait dire dans un pays de l’Ouest ce qu’ils disent ici ? Imaginez-vous un seul instant que Plesu puisse faire face à E. Hobsbawm ou que Tismaneanu puisse se comparer à Noam Chomsky. Pourtant ils les insultent volontier en Roumanie.
Croyez-vous qu’ils se permettraient, comme ils le font, de ne pas respecter les règles élementaires de l’éthique intellectuelle quand ils sont ailleurs ?
Et je ne vous dit pas les deux générations qu’ils viennent de former.
Ce au in comun indivizii enumerati de Dvs. in articol? Pai, sigur: orgoliu, putere si, mai ales, o uriasa foame de bani. Multi, multi bani!
In ciuda convingerii quasi generale, nu-s intelectuali, sunt doar pseudo-intelectuali, cei care fac penibila politica de partid si se dedau lingatoriei numite cult al personalitatii. Sunt „intelectuali de buzunar”, oameni atat de mici, ca-i „poti fuma in pipa”, cum se zice-n germana. Ungureanu, Patapievici, Cartarescu s.t.c.l. sunt in buzunarul lui Basescu, Adrian Severin e-n marsupiul Pesedeului. Care-i „originea ambitiei”?, se-ntreba Helvetius. E timpul s-o spunem clar: codul genetic. Innebuniti de dorinta de avere, putere si respect, micutii „intelectuali de butoniera” se dedau atavismului fabulatiei, care le este mai la indemana, debitand in mod interesat povesti penibile, pe care vor ei insisi sa le creada.
Aveti o idee fixa d-na Musat!!!!!Despre altceva nu mai aveti nici o parere?Restul actorilor politici nu sint criticabili?Pai…daca asta nu este inregimentare (ascunsa dar mai nociva) atunci ce este?As vrea sa stiu si eu parerea dv.despre D-na Macovei,Ponta si Severin,ca si multe evenimente tragice de pe scena politica a Romaniei!
Dacă, trăitor sub vremi, intelectualul de peste patruzeci de ani este incapabil să-şi dovedească tiparul mental sau petele-l amuţesc, cel imediat sub îi poartă cocoaşa. Perspectiva lustraţiei i-a făcut pe cei care aveau de pierdut totul să câştige absolut tot. Intelectualul nu este nici curajos şi nici laş; este educat,adică dresat. Necioplit de ideea pe care singur să şi-o fi cioplit – şlefuit de sistem – este premeditat conformismului, integrarii, colaborării. Ce altceva este omul politic decât cel capabil în abstract de construcţie, de compoziţie? Medic de ţară, Stefan Odobleja nu putea face altă politică decât cea a rigorii sistemului teoretic pe care îl, şi care-l cioplise. Şi nu-i singurul; în total, însă, foarte puţini. Colcăim de ilustratori,analişti,comentatori şi de eseişti; ideologi de compoziţie n-avem niciunul.
Dur selectaţi, numai vocea câtorva dintre cei foarte tineri s-ar putea ridica peste mut-surzenia generală.Şi? Dovada rotunjimii Pamântului e că, sistemiste, bolşevismul şi majoritarismul consumist nu sunt la 180 de grade, ci la 360.
Numai prin dezvoltarea autentic liberală care să garanteze concret prin anatomia socială clar consolidată participarea ideologică paritară indiferent de numărul partizanilor la guvernare e posibilă regenerarea democratică.
E simplu. Totul a inceput cu un email, de la Basescu pentru Tismaneanu. Cum se stie, intelectualii raspund foarte bine la stimuli simbolici, sunt usor de isterizat si nu stiu sa se bata. Dupa dramoleta balconului, de frica gorilelor vadimiste, intelectualii au intrat intrat intr-o spirala mimetica din care nu mai pot cobora. De cate ori le citesc textele politice, mi se pare ca sunt strigate din acel balcon. La aceasta naivitate bineintentionata, pe un fond de elitism protofascist care nu e decat simptomul fragilitatii si a ceea ce F. Stein numea „cultural dispair”, s-au adaugat pe parcurs si alte considerente mai prozaice. Asa ca de cat ori fac pe analistii politici, intelectualii nostri sunt si intr-o lejera incompatibilitate cu onestitatea.
Ca sa rezum: intelectualul, cum e nevricos, intra la o idee. A intrat la o idee, fandacsia e gata. Si din fandacsie cade in ipohondrie. Dupa care, fireste, nu mai misca.
Jacques face o observatie excelenta. Candidatii nostri intelectuali au un zel al servitutii inimaginabil. Sunt gretosi in obedienta. Sunt infioratori in comparatii bombastice. Ce jalnice prestatii la un Traian Ungureanu, la un Cristian Preda etc. Sa fie vorba doar de salariul de europarlamentar? Sa fie atat de prostiti la cap de viitorii bani pe care ii vor incasa de la Bruxelles? Sau le si place aceasta postura de „pres”? Nu cumva protestul lor anti-FSN si anti-iliescu a fost unul conjunctural, dar natura lor intima este de lingai, au vocatia slugaritului in sange? Ce rusine pentru Traian Ungureanu, idolul ascultatorilor de la BBC, aceasta prostitutie.
Am citit in revista „22” un articol de la lansarea cartii „Reconstructia dreptei” si mi-am dat seama ca oamenii astia vorbesc de „dreapta” doar pentru a-l sluji pe Basescu, n-au nici o credinta in „dreapta”. „Drepta” a fost intotdeauna impotriva servitutii, impotriva ploconirii fata de mai marii zilei, „drepta” e impotriva statului intruchipat de o singura persoana, „dreapta” nu vrea impozite mari, „dreapta” nu vrea inrobirea sufletelor.
Noi n-avem o „dreapta”, avem o seama de intelectuali care se pretind de „dreapta” (se ascund in spatele „dreptei”) ca sa nu se vada cat sunt de goi si de legati de Basescu. Bai, fratilor, ce le-a facut Traian Basescu de-i are pe toti inregimentati – figurine de ceara la brelocul sau. Cum le-a corupt constiintele libere acest om, Traian Basescu? Si ce au primit in schimb? Jacques sau altii, daca aveti un raspuns, interveniti!!!
Doamna, va inselati. Problema nu e ca intelectualii nostri pozeaza complezent si bovaric alaturi de persoane pentru care Hamlet e prim ministrul Danemarcei. Problema e ca sunt mai demagogi si mai servili decat toti politrucii la un loc. Floarea intelighentsiei tradeaza, prin zelul suspect, virulenta si proasta consiinta a outsiderilor.
Niciun baron nu l-a comparat vreodata pe Traian Basescu cu Napoleon, cu Bratianu, Coposu sau cu Vocea Adevarului. Nicio eba nu a promis electorilor „pita”. Si nici nu a sugerat scoaterea din joc a opozantilor.
astfel de constatari tot citim, dar solutiile de la cine ar trebui sa vina? am senzatia ca aruncati la gramada cu piatra in intelectualii care intra in politica…daca vor sta pe margine si se vor multumi sa scrie articole, va fi mai bine? poate ar trebui incurajati tot mai multi oameni cu greutatea publica sa se implice in mult hulita politica, daca fara ea tot nu se poate! poate ca in fara de exemplele negative exista si unele cazuri fericite, numai ca nu sunt atat de vizibile. aceasta blamare generala nu mi se pare a fi constructiva. Faceti, intr-un fel, in aceste editoriale, o selectie negativa, asemanatoare cu ce se intampla la stirile TV…