Din nou despre încremenirea în proiect
- 02-07-2009
- Nr. 481
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 3 Comentarii
Una dintre întrebările recurente în cărţile lui Adam Michnik este „cum să facem faţă trecutului? Cum să găsim calea justă între amnezia colectivă, scleroza intenţionată, amputarea trecutului plin de ticăloşii şi nedreptăţi şi şedinţele colective de ură, răzbunare şi falsificare a istoriei, conţinute în reţeta noilor populişti şi noilor absolutişti?“. Greu de răspuns, cu atît mai mult cu cît de modul în care ne raportăm la trecutul imediat depinde capacitatea noastră de a înţelege ceea ce se petrece în prezent, în imediata noastră actualitate. Cu atît mai dificil este de dat un răspuns raţional, argumentat şi ferm, cu cît discursul public pe această temă a devenit, în ultimii ani, monopolul „anticomuniştilor de pe urmă“ (pentru a-l cita, din nou, pe Adam Michnik). Incapabili de cel mai mic gest de protest în timpul regimului comunist, aceştia încearcă acum să-şi răscumpere frica şi neputinţa antedecembristă printr-o retorică anticomunistă pe cît de vehementă, pe atît de ineficientă în plan politic şi etic. Paradoxal, intensitatea diatribelor la adresa abuzurilor regimului comunist e direct proporţională atît cu tăcerea lor de dinainte de 1989, cît şi cu lipsa de reacţie în faţa derapajelor (eufemistic spus) actualei puteri politice. Încremeniţi în proiect, toţi aceşti „anticomunişti veninoşi“ (cu […]
Câtă vreme, ca majoritarism, bolşevismul îşi ardică tulpina, tot comunismo-fascism înfloreşte şi pârguieşte. Dacă dezbaterea şi dialogul fac democraţia şi ideile – nu grupul sau persoana – luminate, trebuie facut astfel încât toate, minoritare sau majoritare să participe cu aceeaşi tărie.Cum? Numai prin dezvoltare.
Cum gândeşte tâmplarul desluşeşti nu din scaunul pe care l-a făcut, ci din cum potcoveşte.
Pitestiul a ramas fara apa calda pe durata nelimitata, 33.000 de familii fiind condamnate la jeg! Vezi aici un videoclip special realizat pentru acest eveniment istoric si… isteric!
http://www.bitpress.ro/articole/pamflet/3592/balada-apei-calde-video.html
„Si de ce n-am fi tocmai noi, romanii (cum s-a intamplat in cateva randuri pe plan de politica externa, in ultimul timp), cei care sa pregatim, sa favorizam si, pana la urma, sa ne prindem in aceasta mare sarbatoare posibila a Terrei si a spiritului pe Terra?” Cum, stimata d-na Musat, sa-nteleg ca D-voastra nu gasiti o astfel de fraza – dintr-un text al lui Noica (noiembrie-decembrie 1973) – plina de curaj si cum nu se poate mai critica la adresa regimului comunist?? Cand Editura politica Humanitas, care publica textul, il declara “incompatibil cu spiritul anilor ‘70” si avand “o soarta clandestina”, mai poate acum sa vina vreun “lautar” nechemat sa interpreteze in acest quasi-samizdat cine stie ce nazbatie, vreo incercare de captatio benevolentiae a Puterii, de pilda?!
“Pare firesc atunci ca, daca am scapat de taticul rau, sa nazuim catre unul bun (…) Trebuie insa spus ca rasturnarea unei imagini nu inseamna alta imagine. Si ca democratie nu se face nici cu tatici si nici cu copii, oricat de buni ar fi ei” (Liiceanu, martie 1990). Poate acum sa vina vreun “tambalagiu” la fel de nechemat sa-l ia la rost pe marele filo-top ca n-a ramas incremenit in proiect si ca si-a gasit si dansul un tatic bun si iubitor?!
Unde-am ajunge, daca orice nechemat, iesind din “neantul profesiunii si destinului” lui, ar putea lansa invitatia catalogarii derapajelor de la logica ale d-nului Noica, pe atunci cercetator la Centrul de logica al Academiei Romane, din “Modelul Cantemir in cultura noastra” (din care am citat mai sus)?! Poate – in democratie?