Transformarea cuvintelor în săbii

Întrebat de Polonius (curteanul viclean şi intrigant) ce anume citeşte, Hamlet îi răspundea sec şi repede: „Words, words, words“. Ascultată ca o glosolalie, replica însemna însă „Swords, swords, swords“, adică săbii. Subtilitate la care stupidul curtean rămînea insensibil, deşi Hamlet îi spunea direct că se gîndeşte la un complot. Prin vocea lui Hamlet, Shakespeare se juca cu spectatorul, arătînd cum cuvintele se pot transforma în săbii doar printr-o simplă inflexiune. În filmul său, Poliţist, adjectiv, de un laconism aproape enervant, Corneliu Porumboiu face aceeaşi demonstraţie, numai că metamorfozarea cuvintelor în săbii este prezidată nu de un tînăr melancolic cu vocaţie reflexivă („to be or not to be“), ci de un căpitan de poliţie, Anghelache, cu o aparentă înclinaţie spre filozofie, dornic să rezolve „maieutic“ o dilemă morală, complicată de un caz de insubordonare, în postura unui tînăr poliţist, Cristi, care, ca şi Hamlet, ezită să acţioneze.   La mijloc nu se află nici drama unui licean pe cale de a face ani de puşcărie pentru cîteva fumuri haşişice, nici trădarea prietenului său turnător, nici măcar profesionalismul acestui tînăr poliţist (Dragoş Bucur), ci întrebuinţarea cuvintelor din preajma adevărului. Într-o circă de poliţie, undeva în provincie, vedem – chipurile – pusă la lucru […]