Pasiunea lui Mihail Sebastian pentru Proust

Sebastian a fost un critic pasionat, cu un stil debordînd de o vitalitate ce poate fi resimţită chiar în unele contradicţii asumate. Este o constantă confirmată din plin şi prin luările sale de poziţie în „cazul“ Proust, scriitor controversat atît în Franţa, cît şi în alte ţări, printre care şi România. Alături de Ibrăileanu, Aderca, Zarifopol, M. Ralea şi Camil Petrescu, Sebastian este unul dintre criticii care au contribuit în mod decisiv la înţelegerea şi impunerea acestui scriitor (atît de puţin obişnuit) în lumea culturală de la noi. Două au fost direcţiile în care Sebastian şi-a manifestat pasiunea pentru Proust. Pe de o parte, prin implicarea în polemicile iscate în jurul „descompunerii“ romanului modern, suportul dezbaterilor fiind chiar romanul lui Proust, iar pe de altă parte, preocupare singulară în epocă, prin studiul sistematic şi substanţial asupra corespondenţei lui Marcel Proust, studiu publicat în patru numere consecutive ale Revistei Fun­daţiilor Regale, în anul 1938, şi în volum în 1939. Acceptînd scrisorilor lui Proust statutul de literatură epistolară, noţiune mai restrînsă decît genul epistolar, întrucît nu cuprinde în sfera ei decît corespondenţa particulară, Sebastian este un deschizător de drumuri în descifrarea acestei dimensiuni a operei proustiene, nu doar în România, ci în […]