In memoriam Constantin Virgil Bănescu
- 20-08-2009
- Nr. 488
-
Nora IUGA
- In memoriam
- 5 Comentarii
Constantin Virgil Bănescu S-a născut la Tîrgovişte, în 1982. A publicat volumele de poezie cîinele, femeia şi ocheada (Editura Timpul, Iaşi, 2000), floarea cu o singură petală (Editura Junimea, Iaşi, 2002) şi acelaşi cer ce nu e (Editura Vinea, 2006). a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (2001) şi Premiul „Hubert Burda“ pentru tineri poeţi din Europa de Est (Heidelberg, 2003). A fost tradus în germană (Oskar Pastior), spaniolă (Joaquín Garrigós) şi slovenă (Aleˇs Mustar), participînd la întîlniri literare în Slovenia, Austria, Italia, Germania şi beneficiind de burse literare în Germania. A publicat poezie în revistele Ziua Literară, Literatorul, Paradigma, Tomis, Poezia, Poesis, Viaţa Românească, Ziarul de Duminică, Tribuna, Manuskripte, Akzente, Schreibheft, Wespennest, Empireuma, Cuadernos del Ateneo şi a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A murit micul Poet Am găsit în cutia de scrisori un plic de la Literaturhaus-Berlin. Scrisul expeditorului nu-mi este cunoscut, nu e al lui Ernest Wichner, el se află în concediu. Rup plicul. Nerăbdarea mea creşte – în situaţii neobişnuite mă gîndesc totdeauna la o surpriză plăcută. Nu ştiu de ce, acum mi-e frică. În plic, un mail de la Răzvan Ţupa. Asta era surpriza, îmi spun: „Răzvan îmi mulţumeşte, probabil, pentru tableta […]
Dumnezeu sa-l ierte…Dumnezeu sa-l odihneasca….Dumnezeu sa-l ocroteasca….si pe cei care l-au iubit…il iubesc….
Cei care il iubesc sa nu-l uite niciodata….
Cei care il iubesc sa nu uite tot ce ne-a lasat…
moartea unui mare poet, aminteşte de nichita stănescu, minus jocul verbal, a trăit mai ardent
…in toate privintele. cum de l-ar putea judeca cineva?
L-am cunoscut, era redactor la Ed. Hasefer, o fire de introvertit, versurile lui m-au impresionat prin maturitate şi suferinţă abia stăpânită, nu ştiu nici acum ce îl făcea să sufere, regret nespus moartea lui
mi se pare foarte trist ca lumea e tentata sa-i judece moartea, felul in care s-a intamplat aceasta moarte. Sper ca poemele sa nu-i fie „judecate”, mai ales ca ele au invins moartea.
Dumnezeul sa-l ierte si sa-l odihneasca pe prietenul Bobita! Poezia lui Virgil, insa, nu a murit!