Povestea unui cenaclu
Despre cum se mai poate scrie azi istoria literară
- 10-09-2009
- Nr. 491
-
Raluca DUNĂ
- Literatură
- 0 Comentarii
„A fost odată ca niciodată…“ – un titlu melancolic pentru „povestea“ unui cenaclu literar. Citită acum, povestea are un aer retro, ba chiar unul neverosimil. Între această poveste şi ceea ce trăim acum – în lumea, să-i zicem, literară – se află doar două decenii şi jumătate, însă totul pare a fi o lume scufundată! Ce tineri, ce frumoşi, ce sălbatici erau scriitorii care acum vorbesc serios de la catedră sau glumesc relaxaţi, la un pahar, la Muzeu, departe de furia acelor ani! Unii sînt acum atît de departe de cei care erau atunci, într-un birou, peste Ocean sau doar la Primăria Capitalei, mulţi s-au orientat spre presă, unii s-au pierdut… Universitas. A fost odată un cenaclu…., Coordonator Mircea MARTIN, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2008, 568 p. Ce incredibil, umil cavaler al Poeziei pare un Cristi Popescu, personajul central al acestei antologii! Ce stranii par unele scene relatate – uneori, sensibil diferit – de diversele „personaje“-narator. O sală îngheţată, unde oamenii se strîng pentru a face literatură. Ce neverosimil pare însuşi Mircea Martin în această sală îngheţată, încercînd să menţină un relativ echilibru într-o haită de tineri înfometaţi de carnea proaspătă a gloriei. „Profesorul“, cealaltă figură centrală a […]