AVALON. Şincai la computer
- 08-10-2009
- Nr. 495
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 5 Comentarii
Trecerea la editarea electronică a început la noi mai demult, deşi istoria acestui tip de efort de exploatare a depozitelor arhivistice în favoarea cercetării nu are încă, el însuşi, o istorie scrisă. Nu cunosc nici un coleg istoric român care să fi încercat pînă acum să inventarieze sau să discute critic alcătuirea ediţiilor de documente sau lucrări relevante pentru domeniu – sinteze, repertorii de imagini, antologii etc. –, în versiunea lor electronică (înregistrate pe CD, DVD ori chiar păstrate în circuitul on-line, pe diverse site-uri). Reticenţa tradiţională a generaţiilor mai vîrstnice în faţa noilor medii de comunicare, datorată şi nepriceperii multora în utilizarea acestora, este, din păcate, destul de răspîndită şi în rîndul mai recent sosiţilor în meserie. Din fericire, nu toată lumea împărtăşeşte însă această prudenţă metodologică, rămînînd la hîrtia tipărită, aşa încît, deşi în România sîntem încă abia la începutul exploatării resurselor în această mult mai puţin costisitoare şi infinit mai accesibilă formulă, totuşi instrumentele de lucru au început deja să apară. Stadiul noului tip de demers este bine surprins, în linii generale, de către universitarii albaiulieni Eva şi Iacob Mîrza în cuvîntul înainte la dvd-ul Anei-Maria Roman-Negoi, Laboratoarele istoriei. Notata ex variis authoribus per G. Gabrielem Sinkay […]
… ca textura. Dar sa vezi, de la o vreme, alergiile si astmul, oho! Ce prieteni credinciosi! Nu te mai parasesc.
Deci se poate si pe computer…sunt impresionat si fericit ca mai exista asemenea cercetatori..si unde/ la Alba -iulia , nu in marile biblioteci din Londra, Paris, Roma, budapesta etc…Pe vremea mea, cand studiam manuscrisele lui Inochentie Micu-Klein la Roma , venea pe urma mea unul de la craiova si-si insusea munca mea…si o deturna…
Lasati, domnule Pecican, doar stiti ca nimic nu se compara cu textura subtila a unei file pe care a atins-o autorul cu mina lui… Credeti-ma, nimic nu-i mai frumos ca o biblioteca…
Altfel, articolul dvs. e interesant si va citesc cu placere.
Era o vreme cind pentru ai nostri Gh. Sincai era totul. Astazi o editie de genul acesta, care pune cu adevarat in circuitul stiintific 1/3 din cele 2/3 necunoscute ale operei lui, abia beneficiaza de o prima intimpinare acum… Si totusi: acum avem cronica si avem si Notata la indemina. Decapitata de lipsa finantarilor si de erodarea prestigiului prin declaratiile populistilor si ale tembelilor de cariera, cercetarea tine capul in pamint si nu zice nimic.
Ma bucur ca natia noastra, care da atitia hackeri anonimi, face saltul spre noile medii si in folosul editarii stiintifice. De ce nu se vorbeste mai mult despre asa ceva?