AVALON. Cealaltă istorie sinceră
- 22-10-2009
- Nr. 497
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 10 Comentarii
La 28 iulie 1988, la Institutul „Nicolae Iorga“ a fost programată Adunarea generală a oamenilor muncii. În loc de rutina unei desfăşurări obişnuite, însă, cinci dintre istoricii care au participat la întîlnire au avut curajul de a critica sistematizarea ceauşistă, dărîmarea bisericilor şi a monumentelor istorice. „«Nicolae Stoicescu, într-un acces de furie şi incitare, a denumit măsurile de sistematizare a satelor plan nesăbuit de distrugere… acesta şi-a exprimat punctul de vedere într-un mod cu totul necorespunzător» normelor regimului, informa sursa «Chris», în raportul transmis de securista Florica Florea, care se ocupa direct de Institutul de Istorie «Nicolae Iorga». Această notă a fost identificată, prin expertiză grafologică, ca aparţinîndu-i lui Florin Constantiniu, important cercetător la Institut, actualmente membru al Academiei Romane […] Cele petrecute la şedinţa de la 28 iulie au fost imediat raportate Ministrului de Interne Tudor Postelnicu şi Elenei Ceauşescu, care a cerut închiderea Institutului. Carierele cercetătorilor şi instituţia au fost salvate printr-o decizie a lui Nicolae Ceauşescu, care fusese atenţionat că o astfel de măsură ar stîrni noi critici din partea Occidentului“. (Ileana Racheru, „Institutul Iorga şi Securitatea“, în Revista 22, 4 iunie 2008) Dezvăluirile făcute de istoricul Şerban Rădulescu Zoner, angajat la acelaşi institut, pun în […]
Stimate Domnule Negut,
Cu „atacul” se ocupa militarii, indeobste. Poate si autorii de scandal. In ce ma priveste, ma rezum sa coroborez trei izvoare narative, independente unul de celalalt, lasind cititorii sa mearga in ce directie vor. Va place, e in regula. Nu va place? Cu tot respectul, nu ma preocupa sa remediez aceasta receptare. Sunteti liber sa cititi „Academia Catavencu”, o revista cu pamflete redutabile, sau sa cautati „atacuri” directe si brutale, asa cum par sa va mearga la inima.
Nu, stimate domn, nu ma bazez pe nici o informatie de culise ! Credeti oare ca cei care ar avea asemenea informatii, s-ar apuca sa scrie mesaje in Obs. Cultural… ? !
Pur si simplu am citit articolul dvs., drapat intr-o morga de zile mari, cu citare de surse, inlantuire de imagini evocative, pentru a da, la sfarsit, peste o banala si sanguinara «executie» a reputatiei cuiva. Tocmai din aceasta tresarire finala, s-a iscat impulsul de a posta o opinie.
Asadar, am urmarit modul in care va articulati argumentatia, in raport cu cele 3 surse la care trimiteti: un articol / evocare in Rev. 22 si doua carti de memorialistica. M-a surpris punerea pe acelasi plan a memoriilor lui Apostol Stan, destul de glisante si ca stil si ca materie factologica (un jurnal-comentariu, intr-o retorica pe alocuri nedestelenita din rigiditati ideologice, un jurnal cu relatari care se opresc la inceputului anilor 90, si din care ce reiese clar este ca optiunea regalista ar sta la baza noii identitati de sine a autorului), cu cartea lui Radulescu-Zoner, un om cu traseu ideologic ferm, constant, si, mai ales, o victima a istoriei, nu doar a regimului.
Atacati direct, nu va mai luati, scolastic, drept sprijin, «surse» asa-zis documentare !
Sincer, ii prefer pe cei de la Catavencu, ei spun adevarul direct, fara atata «aparat critic», spre deliciul si deconectarea cititorului !
(din pacate, pentru cateva zile, nu stiu in ce masura voi mai putea raspunde, fiind plecat din Bucuresti – revin pe 4 nov.)
Domnule Pecican, nu va legati de mafia astora, ca o sa va manince pe piine.
Stimate Domnule Negut,
Comentariul din articolul meu se intemeiaza pe pagini publicate, nu pe informatii de culise (pe care, din cite inteleg, dvs. le detineti despre cei doi istorici). Din ce spuneti dvs. nu rezulta cu claritate care dintre cei doi autori pe care i-am consultat si citat ar fi activistul si care istoricul autentic. Fiti amabil si precizati. Dupa aceasta ati putea avea amabilitatea de a preciza, poate, si pe ce surse va intemeiati calificarea unuia dintre cei doi (din nou: care?) drept „agent de manipulare”.
In ce priveste tehnica manipulativa pe care o evocati cu aparenta excelenta cunoastere, marturisesc ca nu am urmarit-o metodic in metamorfozele sale postdecembriste, ca si dvs. Daca exista un studiu in domeniu – dintre cele care nu se transmit via circuit inchis -, aveti va rog amabilitatea de a-l aduce la cunostinta mea si a cititorilor Observatorului Cultural in mod deschis, cu necesarele detalii bibliografice. In acest fel vom sti cu totii despre ce vorbim, pe ce calificare se intemeiaza asertiunile dvs., si vom putea evita pe viitor capcanele pe care acest fel de necunoastere pare sa ni le intinda. Cordial, OP
Ovidiu Pecican victima colaterala …in diseminarea confuza a ideilor …
Iata, va-sa-zica, ce fel de specimene cultiva la noi perpetua atmosfera de frustrare si de lupta nesabuita pentru egalizare dintre valori, pe de o parte, si oameni fara nici un merit, pe de alta parte, adica punerea tututor in aceeasi oala, in care nu se mai distinge nimeni prin nimic.
Ca de fiecare data, se ataseaza numele unui «agent de manipulare» la un nume de autor cu «credentiale» pentru opinia publica, fie prin faptul de e un autor cu opera recunoscuta, fie prin pozitie profesionala care-l acrediteaza ca persoana serioasa. Asfel asociate, cele doua nume se activeaza solidar in constiinta receptorului. Concret, in articolul de mai sus, se asociaza numele lui Radulescu-Zoner cu Apostol Stan !!!!! Adica, un om care a suferit cu un activist care inca dinainte de 89 pescuia in ape tulburi, cu diverse misiuni….! Odata asociate, cele doua nume actioneaza in «cuplu mecanic» si sunt, astfel, traznite drept in capul lui Florin Constantiniu, pentru ca, deh, asta este misiunea : «incurca-i Drace !», adica invrajbeste publicul cu cele cateva nume din elita, ca sa-i anihilezi reciproc, intru semanarea dusmaniei, invidiei, cu corolarul: contestarea ierarhiilor profesionale …. Bravos !
Se pare ca scrisele lui Fl. C-tiniu le stiu mai bine coloneii, decit cititorii obisnuiti de carte istorica. Pe cind operele aduse la zi, cu tot cu rapoartele de securitate?
Ce a scris dl Florin Constantiniu stie toata lumea! … Ma intreb insa, cine sunt „apostolii„ si ce au produs ei, in calitate de cercetatori, inafara de „brosurica cu barfe” in care se dau mari victime.
Stimate autor, sunteti gelos pe notorietatea colegului dvs. Ati vrea, pesemne, sa fiti si dvs. in preajma puternicilor zilei si nu va iese. Mai incercati.
Dl. Constantiniu scrie fermecator. M-as bucura sa se tipareasca si rapoartele sale de Secu, pentru ca textele istorice i le stiu deja.
Ce-i drept, e drept: ati scris despre unii istorici de-ai nostri si laudativ – cu dreptate – si muscator (vezi eternul Dan Berindei), tot cinstit. Ma intreb, totusi: altii nu vad ce vedeti dvs.? Tace breasla, ceva de speriat!