Începuse bine armata. Mă rog, aproape bine. Era o toamnă caldă şi îmi găsisem haine şi bocanci pe măsură, mă tunsesem zero, arătam ca o mingiucă rumenă. Prin a doua zi, cred, la apelul de dimineaţă, lentul Petroianu, zis Mutulică, om plin de umor şi de treabă în felul lui, inspectîndu-şi plutonul, mi-a aruncat: „Bine, băi, Ornea, …