Cinematograful bate scena

Printr-o coincidenţă a întîlnirii cu spiritul vremurilor, premierele high profile ale acestui debut sibian de stagiune au de-a face, Prinţesa Turandot ca şi Breaking the Waves, cu lumea filmelor. Sigur că aspectul e asumat şi flagrant în cel de-al doilea caz, unde Radu Nica traduce în limbaj teatral nu doar un scenariu cinematografic, ci un faimos film al unui nu mai puţin faimos realizator. Iar spaţiul scenografic (Dragoş Buhagiar), cel vizual (Daniel Gontz) şi sonor (Vlaicu Golcea) sînt pilonii de rezistenţă ai întregii construcţii.   Bess cea iubită   Breaking the Waves (regizorul sibian i-a adăugat formula de titlu Viaţa binecuvîntată a lui Bess) e povestea unei tinere cu retard mintal, trăind într-o comunitate hiper-religioasă şi izolată, care, găsindu-şi în ciuda tuturor probabilităţilor un soţ, crede că-l poate salva de la moarte prin sacrificiul propriului corp. Ca multe dintre filmele lui von Trier, istoria exemplară a lui Bess (aici, Ofelia Popii, în jocul căreia se amestecă plasticitatea corporală a lui Mefisto din Faust, infantilitatea şi perversitatea feminină din Lulu) pune pe tapet, pe lîngă normele de convieţuire în comunităţile închise, chestiunea spinoasă a credinţei, postulînd posibilitatea ontologică a unui Dumnezeu crud – un Dumnezeu a cărui cruzime îşi dă măsura […]