Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Ştefan Agopian candidează la preşedinţia USR
- 22-10-2009
- Nr. 497
-
Observator Cultural
- Actualitate
- 39 Comentarii
Scriitorul Ştefan Agopian s-a înscris în competiţia pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor. Alegerile vor avea loc pe 23 noiembrie. Publicăm Programul lui Ştefan Agopian, candidat la funcţia de preşedinte USR, pentru alegerile de luna viitoare. (Observator cultural) PROGRAM Sîntem în plină criză economică, criză accentuată de criza politică, şi este aproape o certitudine că în 2010 criza se va accentua şi că ea nu va ocoli Uniunea Scriitorilor. De aceea cred că lansarea unor programe generoase, a unor promisiuni la fel de generoase, dar fără acoperire, este o utopie, cel puţin pentru 2010. Cine va promite marea cu sarea este fie prost, fie nebun, fie mincinos. Teoria actualului Preşedinte, pusă în practică pe durata celor patru ani a mandatului său, a fost: „Cît avem bani, cheltuim; cînd n-om mai avea, Dumnezeu cu mila!”. Este de bănuit că Nicolae Manolescu se va folosi de noul statut (în mare parte întocmit de domnia sa), care este foarte generos la capitolul Cheltuieli, pentru a-şi continua politica. Ceea ce, conform unor previziuni făcute de Varujan Vosganian în primăvara acestui an, la o memorabilă şedinţă de Consiliu, va duce Uniunea în pragul falimentului, falimentul total (imposibilitatea de a mai efectua plăţi curente) fiind la […]
Domnule Daniel Cristea Enache,
Lasind la o parte faptul ca va invirtiti in jurul cozii (se pare ca in zilele acestea nu reusiti sa vedeti dincolo de propriile dumneavoastra pizme), faceti aprecieri cu o siguranta de sine stridenta. Sinteti tinar si indoiala de sine a incetat sa va viziteze, semn ca va paste reumatismul. Ingerii din pictura renascentista aveau, de fapt, chipuri batrinicioase.
Dar nu despre asta e vorba aici. Ci despre faptul ca sustienti un candidat… gol. Va aduna ceea ce e pe cale sa devina un diagnostic, si nu spiritul reformator. Nu sinteti decit un alt agent al derizoriului national.
Punctul 5 al dlui Suceava pare sa denote o anume dificultate a acestui autor respectavil – de proza si de postari electronice – in a accepta forta de model a literaturii in spatiul romanesc. Eu stiu personal si din vedere mai multi Octavian Goga, Miron Costin, Neagoe Basarab, Vasile Lupu; ba chiar si un distins poet – oleu! – Lucian Blaga, in viata si activ la Timisoara, care, pentru a nu alimenta glumitele romanesti, prefera sa semneze… Alexiu. Dl. Suceava nu este insa pentru intiia oara, pare-mi-se, in situatia de a inregistra stupori in fata onomasticii autohtone. Imi amintesc ca prin ceata despre o polemica mai veche a domniei sale cu preopinenti care il confundau pe generalul Suceava cu… generalul Suceava. Unul era tatal domniei sale, altul era altcineva, cu o nu tocmai onoranta biografie, se zicea pe atunci. Nu am indoiala ca, daca va dori, prompt, pasionat si activ electronic, cum se afla, dl. Bogdan Suceava va lamuri aici despre ce este vorba. Si de nu o va face, nu are importanta. Nu despre asta este vorba, ci despre instinctele de militian care doreste sa legitimeze ID-urile autentice sau pseudonime distinsilor cititori ai Observatorului Cultural care participa la acest colocviu, nu fara de foloase lamuritoare.
… Caci, uite, rezulta ca dl. Suceava, partizan deschis al programului Agopian, nu socoteste utila \”raderea\” anumitor reviste – de la care Agopian insusi nu pare sa dea inapoi. Sa mai vorbim putin, cu totii (poate apar si Rebreanu, Liviu si Vasile, macar; doamna Papadat-Bengescu; de ce nu si Max Blecher?!…) si revenim pe pamint. Iar cine zice ca si un program perfect e o garantie prea mica pentru performantele manageriale ale cuiva, are dreptate.
Dezamagitoare este numai ranchiuna, enorma, fata de unii literati – din mai multe tabere – si dispretul unora fata de literatura romana insasi, ca si fata de slabele ei organisme de reprezentare.
Citind comentariile încerc un sentiment de uşurare că se mai spun ceva adevăruri, este timpul ca marii noştri critici NM ş AS să lase loc şi unor personaje mai puţin infatuate, prea depindem, ca în politică, de unul-doi oameni, bravo Agopian.
Sau poate doamna?
Postarea dvs. este extrem de interesanta (si bine scrisa), ceea ce arata un condei exersat. E dreptul dvs. sa scrieti ca felul in care eu ma exprim (si „mimez” candoarea) e „de un prost gust strident”. Asa o fi, daca o spuneti dvs.
Ceea ce nu inteleg e insa fraza destul de incilcita, din care pare sa reiasa ca respectul meu (care? pentru cine?) s-a „concretizat material”. Puteti sa reveniti si sa spuneti la ce va referiti exact?
Am sa incerc sa-mi organizez si eu ideile ca in mesajul precedent; interesant format, rareori folosit in lumea literara (ma intreb daca niste numere prin text l-ar fi ajutat si pe dl Agopian sa scrie un program mai accesibil).
1. Discutia care i s-a parut irezistibila dlui Daniel Cristea-Enache a pornit de la pasajul doi, paragraful doi, din forma html al programului dlui Agopian (v. mai sus), unde se mentioneaza: \”Toate revistele subvenţionate de USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista „Noua literatură“[…]”. Foarte bine ca se discuta aceasta chestiune din toate punctele de vedere. Eroarea mea a fost ca la o prima lectura nu mi-am dat seama ca pasajul cu pricina suna ca si cum dl Agopian ar considera optiunea inchiderii revistei. E dificil din program sa-ti dai seama cat se serioasa e chestiunea; se pare ca e. Nu mi-ar place ca inchiderea unei reviste sa fie rezultatul unei decizii administrative venite imediat dupa niste alegeri, tocmai pentru ca ne-ar trimite in plin adamism romanesc, cel in care raderea proiectelor precedentului voda sunt prioritare oricarei alte zidiri.
2. Cunosteam punctul de vedere al Luminitei Marcu din numarul de pe august, pe care l-am citit de cum a aparut. Sunt la curent cu opinia dlui Alex. Stefanescu despre \’Noua literatura\’.
3. Cred in continuare ca daca textele cu pricina sunt publicate pe interent, la ele trebuia facuta referinta. Ma deranjeza existenta unor standarde etice scazute in spatiul public (de parca am invata de la politicienii nostri numai prostiile); cred ca nu putem discuta despre schimburi de informatii private gasindu-ne in acelasi timp scuze de ce am facut-o, ceea ce unii fac cu lejeritate. Ce sens are sa porti cravata zi de zi daca discuti pe bloguri informatii private?
4. Dl Simonca imi lasa sentimentul ca asteapta unele precizari de la dl Manolescu (vezi punctele 5 si 11 din interventia precedenta). Sunt gata sa pariez ca nu vor veni, pentru ca dlui Manolescu ii plac misterele, atat in ceea ce priveste lirismul zidit pe taine din care cresc taine si mai mari, cat si in ceea ce priveste politicile financiare. Nu e oare dl Simonca de acord ca aici se intrezareste o unitate de viziune critica?
5. O intreaga pleiada de clasici se zvarcoleste in tara umbrelor si isi aduc postarile pe forumul \’Observatorului cultural\’. Sa zicem ca asta e ok; sa speram in acelasi timp ca nu vor vota la viitoarele alegeri.
6. Marea problema a USR din ultimii 4 ani este intr-adevar \’Noua literatura\’, pentru ca este singurul lucru viu care s-a intamplat acolo. Este precum cazul lui Lazar cel inviat pentru Noul Testament: este sau nu este? Dl Agopian da dovada de inteligenta politica atacand intr-acolo, pentru ca aceasta e marea realizare a dlui Manolescu (a realizat-o si apoi a plecat; cool).
7. Complet in sens logic ar fi ca dl Vosganian sa precizeze ceea ce stie despre politica financiara a USR, adica o clasificare a cheltuielilor (dorice, ionice si corintice) la care diverse interventii fac trimitere, fara ca nimeni sa aiba acces la informatia reala. Glorie acelui jurnalist care va cuantifica. Pana atunci, totul poate fi clasificat drept zvon.
8. Dl Simonca spera in descalcirea lucrurilor (vezi tot punctul 11). Dar nu e asta oare imposibil in lumea romaneasca? Caci orice demers romanesc incepe si se sfarseste prin incalcirea situatiei.
Fara virgula in fraza de la punctul 8 si un „in”.
Se va citi: „Daca marile probleme ale USR si ale „Romaniei literare” sint, in acest moment, …”
Scuze!
1. Despre scrisoarea lui Alex Stefanescu adresata lui Nicolae Manolescu a scris, prima oara in presa, Dan C. Mihailescu in „Idei in dilaog”, in numarul din luna iulie. Dan C. Mihailescu cita amplu din acea scrisoare;
2. Luminita Marcu a raspuns, in luna august, in revista „Noua literatura”, precizind clar, fara nici un echivoc, ca nu a primit nici o oferta de la Nicolae Manolescu de la reveni in redactia revistei „Romania literara” si ca nu-si doreste sa aiba vreo functie de conducere (sau sa se implice in vreun fel) la acea revista;
3. Ambele texte, si cel al lui Dan C. Mihailescu si cel al Luminitei Marcu, se gasesc pe Internet;
4. Personal, am avut cunostinta de textul acelei scrisori, dar nu am publicat-o niciodata si nici n-am facut vreo referire la aceasta, avind dubii ca realitatea este asa cum o infatiseaza Alex Stefanescu;
5. In toata aceasta vinzoleala, cel care era indrituit sa faca toate precizarile era Nicolae Manolescu, directorul revistei „Romania literara”;
6. In general, fiecare redactie este indreptatita sa-si rezolve problemele (de conducere, de difuzare, de personal, de linie editoriala, de aspect grafic, de venituri si de cheltuieli) intr-o dezbatere interna. Eventual, atunci cind sint luate citeva masuri redactionale si organizatorice, exista cutuma – mai ales la trusturi de presa – sa se transmita un comunicat in care sint aduse la cunostinta opiniei publice acele hotariri;
7. Cita vreme redactia revistei „Romania literara” n-a facut nici o instiintare oficiala, putem presupune orice despre intentiile (avertismentele) din scrisoarea lui Alex Stefanescu. Cel mai normal lucru, din punctul meu de vedere, a fost sa ma abtin de la orice comentariu: aveam o singura opinie, nesustinuta public de Alex Stefanescu – scrisoarea avea, totusi, un caracter privat! -, o „stare de fapt” nici confirmata, nici infirmata de membrii redactiei sau de Nicolae Manolescu;
8. Constat o mutare de accent: de la candidatura lui Stefan Agopian discutia a ajuns la Luminita Marcu si la revista „Noua literatura”;
9. Daca marile probleme ale USR si ale „Romaniei literare”, sint, acest moment, revista „Noua literatura” si Luminita Marcu, atunci situatiunea mi se pare deja exagerata;
10. In numarul din aceasta saptamina al revistei „Observator cultural”, in chioscuri – de miercuri, pe Internet – de joi la prinz, Luminita Marcu publica un „drept la replica” in care se refera, din nou, la cheltuielile revistei „Noua literatura”;
11. Nicolae Manolescu va trebui sa dea explicatii legate nu doar de functionarea USR, ci si de mersul revistelor „Romania literara” si „Noua literatura”. Dincolo de scrisoarea lui Alex Stefanescu si de pozitia lui Daniel Cristea-Enache, singurul care poate descilci lucrurile (sau, dimpotriva, le poate complica si dezonora) este Nicolae Manolescu.
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Domnule Daniel Cristea Enache,
Exista in tara asta oameni, mai multi decit ati putea crede dumneavostra, care nu si-au pierdut bruma de bun simt.
Pot sa-si dea seama ca Nicolae Manolescu e un personaj care sufera de o grandomanie… aproape infantila, ai spune.
Ca i-a placut sa se lase pupat in dos de oameni care pupa dosuri mult prea usor si acest fapt i-a cauzat, vorba cintecului.
Ca si-a dominat apropiatii si colaboratorii care pina la urma au cazut intr-un complex autovictimizant.
Si ca a fost un om care a stiut intotdeauna sa-si creeze aparente
favorabile. Ca a fost un manipulator, si nici macar unul prea iscusit – nu un ticalos care sa vineze un profit,
ci pur si simplu unul in baza acestei metehne de a-si ride de oameni. Multi dintre ei poate ca nu au meritat-o.
Si mai pot sa-si dea seama si ca resentimentele cu care dumneavoastra si Stefan Agopian si probabil si altii il incoltiti acum au luat un aer
bolnavicios. S-ar putea sa aveti dreptate in unele lucruri pe care le sustineti, dar felul in care va exprimati si in care mimati
candoarea mai apoi e de un prost gust strident.
Sustineti un candidat cu un discurs fara alt continut decit umori. Respectul, ca tot ati rostit acest cuvint maret, formal pentru regula si miza reala
a jocului nu pare sa va puna probleme. Cit despre celalt respect, cel de care faceti dumneavoastra caz, umbla o birfa care spune ca
s-a concretizat material. Din respect pentru redactia Romaniei literare, am s-o pastrez ca sursa de umor pentru prietenii mei care odata
v-au crezut…
Nu stiu de ce am senzatia neplacuta ca Alex Stefanescu, acest everest de impostura, va trage multe foloase din toata treaba asta.
Inainte de a comenta initiativa unui atac la adresa dlui Nicolae Manolescu, imi rezerv dreptul de a analiza fundamentul etic al acestui atac. Astfel, pe blogul de la ‘Cultura’, referinta este prezentata astfel: „urmatoarea scrisoare adresata cu cateva luni in urma de Alex. Stefanescu lui Nicolae Manolescu. Alex. Stefanescu a trimis-o mai multora, inclusiv mie, astfel ca N. Manolescu nu va mai putea sustine ca ea nu exista.” Este, asadar, o scrisoare privata, a carei copie a parvenit unor martori pe care adresantul i-a ales/selectat. El nu a ales sa o publice, desi dl Stefanescu are acces la mass media. (Banuiesc, oare asa e?) Dar nu este clar? Citarea de pe blogul de la ‘Cultura’ face trimitere la o comunicare privata, facuta public pe blog, cu data, context si continut. O oarecare nuanta morala intrezarim in ezitarea descrisa astfel: „Am ezitat, din primavara pana-n toamna, daca sa fac sau nu public continutul ei, mai ales ca Alex. Stefanescu scrie cuvinte prea frumoase si solidare despre mine. Multumindu-i, le pun pe acestea acum intre paranteze.” Deci, ignorand orice aspect personal si orice alte demodate oprelisti de natura morala, dl Daniel Cristea-Enache publica mesajul privat. Inca o data: este o publicare a unui mesaj privat. Intelegerea limitelor spatiului privat este redata in fraza: „Si fiindca subiectul scrisorii nu e privat[…]”. Ba nu! Era privat! Daca nu ar fi fost privat, referintele interventiei trebuiau facute la orice aspect public al ei, daca ea a fost intr-adevar publicata in alta parte. E inacceptabil ca referintele sa fie facute la o comunicare privata.
Sunt convins ca aprecierea fata de membrii redactiei revistei ‘Romania literara’ poate fi exprimata si pastrand cuvenitul respect fata de fruntariile comunicarii private.
PS Nu, nu imi pasa de ceea ce spun criticii din Romania si pun rapid in paranteze (spre a parafraza interventia precedenta) trecutele cronici pozitive publicate in diverse ziare locale. Nu depind de manevrele voastre si nu ma intereseaza jocurile de acolo. Atunci cand mi-am exprimat aprecierea fata de echipa de la ‘Noua literatura’ a fost intr-un mod total dezinteresat.
Am trecut intamplator pe acest link si remarc amuzat (fara suparare) ca oameni despre care se prezuma ca ar fi inteligenti se comporta ca niste prosti. De fapt, despre ce este vorba? Despre programul de presedinte al lui Agopian. Si ce se contesta (sau apara) : subtirimea (puterea) acestuia. Dar pana la a comenta programul intrebarea care s-ar pune este : ce abilitati de manager are dl. Agopian? Si prin extensie, care ar fi calitatile strict directorale pe care ar putea sa le etaleze la USR, Nicolae Breban(un batran si notoriu narcis), sau Nicolae Manolescu ( un ins care a ratat tot ce a inceput)… E vreunul posesorul unui training in management (fie el si cultural)? S-a remarcat vreunul in calitate de conducator (al unei firme private, a unei asociatii cu scop nelucrativ de importanta natioanala, a unei initiative pe care s-o duca pana la capat)? Nu, nici pe departe. Atunci despre ce programe vorbim si, mai ales, cu ce pretentii?
Si dincolo de calitatea hilara a programelor, calitatea hilara a comentariilor… chiar nu va e jena? chiar nu va cititi posturile? Bine ca aveti cu totii ego, bine ca va simtiti jenati… bine ca sunteti cu totii docti intr-o materie de toata jena – literatura romana;
PS : Solutii? Solutii? Desfiintati USR, simplu, lasati-l sa se duca dracului – institutia asta anacronica nu mai e buna de nimic decat sa dea cateva fripturi unora (nostalgicii mai ales); Revistele literare sustinute de comunitati locale sau de asociatii/fundatii ori, finalmente de vreun Mecena; cartile scoase doar de edituri (daca sunt bune le vor publica, nu e nevoie de Grupuri de Lectura – ce idee cretina); trimiteti-i in Cismigiu pe Balaita, Stefanescu… nene , generatiile se mai si schimba, nu v-ati saturat de moroi?
Cum articolul meu din Cultura despre Nicolae Manolescu n-are legatura cu discutiile initiate pe forumul Observatorului cultural pe marginea programului propus de Stefan Agopian pentru USR, n-ar avea nici un rost sa intervin aici. Dar fiindca, profitind de o mentionare a lui Leonard, Bogdan Suceava ma trimite la bodega garii din Gaiesti (?), as vrea sa-i raspund.
Scrisoarea lui Alex. Stefanescu catre Nicolae Manolescu, mentionata si citata de mine fragmentar in articol, nu e un email privat, in care cei doi critici si istorici literari sa schimbe impresii, amintiri, retete personale de succes. E o scrisoare pe care Alex. Stefanescu a adresat-o tuturor celor de la Romania literara, din motivul simplu – desi neobservat de Bogdan Suceava – ca, in proiectul esuat al lui Nicolae Manolescu, era vorba despre ei. Gabriel Dimisianu, Adriana Bittel, Ioana Parvulescu urmau sa fie eliminati din redactie, daca Alex. Stefanescu ar fi acceptat sa fie redactor sef in noua schema.
Problema strict interna? Nu s-ar zice, dat fiind ca Romania literara e legata institutional si financiar de Uniunea Scriitorilor. Dar dincolo de acest aspect „tehnic” (un altul ar fi acela că scrisoarea respectiva a aparut deja, in diverse forme, in Idei in dialog si in Noua literatura, deci nu eu am fost marele spargator de secrete), e vorba de felul in care stim – sau vrem – sa fim solidari cu niste oameni si profesionisti admirabili, indiferent daca suntem colegi sau nu.
Daca Bogdan Suceava tine sa-si exprime admiratia fata de Noua literatura si solidaritatea cu tinerii de acolo, poate ca imi va da si mie voie sa-mi exprim pretuirea pentru Gabriel Dimisianu, Adriana Bittel, Ioana Parvulescu si dezolarea produsa de modul in care intelegea Nicolae Manolescu sa se desparta de colegii lui.
De mahala atat atitudinea lui Nicolae Manolescu fata de revista pe care o conduce, cat si gestul lui Daniel Cristea-Enache de a publica o scrisoare privata. Astia sunt intelectualii nostri, lucrurile nu par sa se schimbe de la o generatie la alta…
Nu am colaborat cu ‘Noua literatura’ decat cu doua materiale in ultimii patru ani, ceea ce este mult mai putin decat am contribuit cu materiale la alte programe editoriale din Romania. Dar apreciez ca singurul lucru bun care va ramane de pe urma dlui Manolescu este aceasta revista. (Am zis bine: singurul.) Imi pare rau ca am inteles altfel viziunea dlui Agopian si, pentru postarea mea precedenta, datorez scuze tinerilor colaboratori si redactori ai revistei ‘Noua literatura’. Nu imi pasa de ceea ce spun distinsii tarabostes, dar imi pasa foarte mult de ceea ce cred, simt si gandesc oamenii aceia platiti putin, care lucreaza si in weekend si mentin in viata un proiect editorial atat de important. Va multumesc ca mi-ati semnalat nuanta aceasta si promit sa pastrez fata de subiect o distanta septica. Orice administrator viitor care nu s-ar ingriji asa cum se cuvine de publicatiile USR (cu egala grija fata de ‘Noua literatura’ si de ‘Convorbiri literare’) – ar face o mare eroare.
In legatura cu postarea dlui Leonard de Luni, 26 Octombrie 2009, 21:48: Si totusi este o publicare a unui email privat pe un blog public. Din punct de vedere etic este o optiune catastrofala, mai potrivita pentru bodega garii din Gaiesti decat pentru un universitar. Ne incearca jena ca citim un email privat al dlui Alex Stefanescu catre dl Nicolae Manolescu. Cum isi rezolva dansii problemele interne in redactie – e problema lor interna. Eu astept cu interes momentul cand voi putea citi cu placere ‘Romania literara’, situatie care nu s-a intamplat de prea multe ori in ultimul deceniu. Din ratiuni intai de toate politice, abia apoi jurnalistice sau stilistice.
Si totusi e prea multa incrancenare in spatiul literar… Nu, nu merge asa… Nu e tocmai in regula…
Saru’ mana pentru corectura binevenita! In rest, cum ziceam si mai inainte.
nu vad din textul de mai sus decat ca domnul agopian emite exclusiv (si foarte neingrijit stilistic) resentimente la adresa actualului presedinte usr si a catorva functionari sau redactori ai institutiei, ca dovada ca a si izbutit sa adune aplauze si adeziuni de la feluriti resentimentari pe masura sa si/sau de la personaje suprarealiste care, iata, isi doresc sincer o dictatura. pai mai sunt cateva prin lume, d-le astalos, de ce nu va duceti sa le incercati? cat despre aparenta de program articulat pe care dl agopian o schiteaza din mers, neobosind sa-l injure pe manolescu pentru motive care evident trec dincolo de felul in care acesta guverneaza institutia, nu puteti vorbi serios: e o insailatura de locuri comune, masuri populiste (ca tot se poarta in politica) si proiecte deloc spectaculoase. iar simpla mentionare a convorbirilor cu parisul drept o mare problema financiara a uniunii mi se pare cel putin penibila. asa cum e, din start, si competitia dintre agopian si, totusi, manolescu.
Pe blogul revistei „Cultura”, intr-un text incendiar, Daniel Cristea-Enache face public textul unei scrisori trimise de Alex. Stefanescu in care se vorbea despre mari schimbari la „Romania literara”, cu aducerea tinerilor Luminita Marcu si Ciotlos in locul lui Bittel, Parvulescu, Dimisianu, si despre sume nejustificate virate de USR spre revista „Noua literatura”. Stie oare Stefan Agopian mai multe decat spune?
Dar bineinteles ca lumea vede! Domnul Agopian ataca totul, fara discernamint. Dorinta lui este sa distruga Uniunea. Stie ca nu are forta sa conduca o asemenea institutie, dar nu asta il intereseaza, ci sa o distruga. Asa ca ataca actuala conducere, din care el insusi face parte, va ataca pe dvs., fabuleaza pe seama banilor s.a. m.d. De-asta l-am invitat la noi, la armeni: noi o sa il acceptam oricum, ca e de-al nostru…
O urare pentru domnul Agopian: in urmatorii ani sa cistige fix atitia bani cit primeste un colaborator la Noua Literatura!
Imi pare rau ca nimeni nu observa, nici macar colaboratorul si prietenul meu Bogdan Suceava, felul scirbos in care Stefan Agopian isi face campanie electorala pe seama revistei Noua literatura, debitind aceleasi locuri comune cu iz machist si vulgar, cum ca revista asta ar fi beneficiat de privilegii, de sume indecente… Nu doar ca minte, asa cum voi incerca sa arat si sa explic, expunind exact sumele, salariile, cheltuielile revistei, dar Stefan Agopian sugereaza \”capricii\” etc. Nimeni nu se simte agresat se pare, de acest limbaj de mahala, de aceasta psihologie rudimentara, profund machista, profund discriminatorie, profund necivilizata… E absolut trist si ridicol. Si cel mai neverosimil e ca si unui scriitor care traieste in Statele Unite i se pare un text normal, ba chiar coerent, demn de a fi sustinut. Draga Bogdan, imi pare foarte rau si imi place sa cred ca nu ai citit cu atentie textul autorului lui Fric.
Domnu Gib, vedeti ca nu se scrie Pinchon, ci Pynchon. Asa. Acum, aflati dumneavoastra ca sub Manolescu s-au cam risipit banii Uniunii in timp ce distinsul critic servea drept vitrina la UNESCO prin cumul de functii.
Asa trebuie, un program de dictator, nu de presedinte. Felicitari.
Salariile de la Uniune se cunosc, sint mizerabile: intre 500 si 1300 de lei. Agopian calomniaza ca un politician. Ii dorim sa traiasca macar o luna din banii pe care ii ia un redactor de revista.
Armenii au umor, asta se stie. Domnul Agopian s-a suparat pe un epitet din Istoria lui Manolescu si acuma vrea sa fie presedinte si sa scrie o istorie noua a literaturii romane. Cind nu mai scrii proza, trebuie sa iti gasesti o ocupatie. Programul este cam subtirel, prestigiul candidatului, ce sa mai vorbim. Mai bine haideti la comunitate, domnule Agopian, ca va facem noi presedinte si fara program!
Dezbaterea elevata pe care o doriti nu pare sa se infiripe. N-as crede ca vina apartine integral comentatorilor. Cam lipsesc ideile din programul distinsului prozator Agopian. In principiu am identificat numai vreo 2: 1. jos Manolescu (dar asta e comunca cu esenta programului dlor Breban si Cipariu, vedeti situl USR unde sunt postate toate variantele programatice); si 2. Manolescu e nesabuit, cheltuind prea mult, lasa ca vin eu si va tai cheltuielile. Astept jerbele scinteietoare de idei pe care dl. Suceava le va produce in jurul acestei constructii ideologic-manageriale atit de inchegate si de ofertante.
Cu umor, ca si pina aici, GM
PS Dar cu dl. Cipariu ce aveti, de incitati la atacuri impotriva domniei sale?
foarte interesant, dl agopian are un „program” plagiat (la nivel micro) după programul dlui boc ca prim-ministru: reducem cheltuieli, blocam tot, asteptam sa se regenereze de la sine…dezastru! iar cheltuielile cu telefoanele si alte atacuri la adresa lui manolescu sunt stupidutze…imi amintesc tot de populismul boc, care lasa lumea sa creada ca daca mai taie 20 la suta din salariile parlamentarilor, populatia o va duce excelent…un program prea slab pt un scriitor (intelectual) decent si respectabil…se face de ras
Pe cand atacuri la adresa dlui Cipariu ca scrie prea mult, dupa cum dl Agopian ar scrie prea putin? Si nu uitati ca pot fi atacate oricand meseriile, tot ce au facut in ultimii 40 sau 60 de ani, situatia financiara, nevestele, verii, neamul tatalui si neamul mamei, material exista din belsug. Vin alegerile la USR, otraviti fantanile si parjoliti holdele, nu-i asa? Pe forumuri, pe toate forumurile, sub acoperirea unor curajoase interventii anonime.
Pe de alta parte, interventia de sambata, 24 octombrie 2009, 17:01, are substanta si se refera la programul candidatului. Asta este la chestiune si cred ca ajuta.
Se pot oare discuta ideile, fara atacuri la persoana?
Ciudata idee, dle prozator si matematician, de a ma declara pseudonim. V-as putea pune la dispozitie actul meu identitar daca as socoti ca m-ar avantaja in vreun fel intrarea intr-o corespondenta directa cu dvs. Pina una-alta insa, distinse contemporan, regret ca, iubind proza (de tinerete) a dlui Agopian ajung sa formulez niste exigente referitoare la conditia de scriitor. Exigente minimale, as adauga. Scriitorul… scrie, tot asa cum pictorul… pinge (vorba clasicilor din sec. al XIX-lea romanesc). Cum se poate restaura statura scriitorului ca om public daca nu-si mai face meseria? Nimeni nu retrage nimanui meritele trecutului. Dar – repet, pentru ca s-ar zice ca nu este chiar evident – scriitorul scrie. Ma astept acum ca dupa Th. Pinchon sa treceti urgentissim la Rimbaud, alt inspirat care si-a parasit la tinerete uneltele, preferind o alta cariera si alt soi de binefaceri. Cit despre atacurile la persoana, daca mesajul dvs. mi-ar fi stirnit respectul suficient, as fi socotit ca modul in care dvs. va referiti la mine – patimas, inflamat, indignat si autoritar, verbiajul fiind bonusul pe care mi-l oferiti, pare-se – ilustreaza bine aceasta acuza. Stimate prozator, in matematica dvs. cred ca s-ar cuveni sa intre si calculul conform caruia talentul si harul fara politete fata de cei pe care ii interpelati nu au cum sa va duca in directia dobindirii unei aure literare. Puteti, in schimb, ingrosa, fara indoiala, rindurile oamenilor publici din Romania, experti in machisme expresive de tot felul. Cu sanitara distanta, al dvs. contemporan, G.M.
„Sîntem în plină criză economică, criză accentuată de criza politică, şi este aproape o certitudine că în 2010 criza se va accentua şi că ea nu va ocoli” – Bravo domnule! Frumoasa exprimare!
Programul pe care l-am citit pare cel putin al unui om care habar nu are de problemele reale ale unei institutii. Ceva concret aveti? Ca de astea cu inghetat salarii si economii la benzina am auzit de cel putin 11 luni incoace!
Ma asteptam la mai mult din partea unui om care are pretentii!
Va doresc multe succesuri!
In legatura cu postarea autorului care semneaza Gib Mihailescu, de pe 23 Octombrie 2009, 22:29. Asta e un atac obisnuit la persoana, venit probabil in directia cercurilor care au beneficiat de contextul ultimilor patru ani si jumatate. In general mi-e sila de asemenea reactii si nu le consider demne de raspuns. Dar genul de argument inserat aici e de doua ori ticalos: mai scrieti, domnule scriitor? Daca ar fi sa ne luam dupa o asemenea judecata, scriitorul ar trebui sa scrie cu ritmul cu care o masina de treierat treiera si sa dea raportul public asupra muncii sale, astfel incat oamenii muncii de la orase si sate sa poata aprecia daca desfasoara activitate sau nu. Ei bine, smecherule anonim, nu despre asta este vorba aici, sau daca tu crezi ca este, suna-l pe Thomas Pynchon (a carui proza e ultima moda prin Bucuresti) si intreaba-l pe el daca mai scrie. Terminati cu absurditatile, nu tine. Viata privata a omului nu e treaba forumului, si ritmul prozei apartine vietii private. Si interventia asta nu vine din partea cuiva care l-ar „deifica” pe Stefan Agopian. Nici vorba de asta; nu-l cunosc si nu ma intereseaza sa cunosc personajele importante din Romania. Spun doar atat: candidatura aceasta e o solutie rationala la o problema serioasa. Daca membrii USR mai au vreo urma de ratiune, il vor vota. E un fapt de viata.
Domnule Agopian, in afara de birfele despre scriitori din Catzavenqu mai scrieti? Frique a aparut dupa o era, poliromii s-au grabit sa va canonizeze, iar ceata adeptilor – Filip Florian printre ei – va deifica. Bine fac dar… mai scrieti? Sau vreti sa conduceti USR pentru ca nu mai pierdeti vremea cu scrisul? Ca nu-mi vine sa cred ca ati dori postul de la virful nobilei institutii doar ca razbunare pe Istoria critica a literaturii unde dl. Manolescu v-a lasat printre pitici.
Succes, domnule Agopian! USR trebuie primenita la varf. Va admir curajul. Tara de asemenea oameni are nevoie, nu carcotasi de pe margine.
Manolescu este furios pe candidatura lui stefan Agopian si pe revista „Observator cultural”.i-ati stricat serile tihnite! cititi „editorialul” de astazi din revista „Romania Literara” si veti vedea ce nemultumit e Manolescu ca nu poate sa controleze revista „observator cultural”.
pastrand proportiile, e si manolescu un fel de basescu al usr.sper sa aiba domnul agopian ac de cojocul actualului presedinte usr.
urez succes domnului agopian si sper sa rupa toate clanurile de la usr,sa se termine cu domnia bunului plac.e foarte bine ca s-a gasit cineva – altcineva decat caraghiosul de dan mircea cipariu – care sa spuna verde-n fata presedintelui manolescu tot ce nemultumeste breasla scriitoriceasca.
admir oamenii care se lupta, iar domnul stefan agopian poate sa biruie.programul de campanie e foarte bun!
In ce ma priveste, il sustin pe Stefan Agopian. Programul lui mi se pare cel mai realist.
In plus, e un scriitor foarte bun (pe cit ma pricep eu la literatura) si un om extrem de corect (pe cit ma pricep eu la oameni).
Ceilalti candidati inscrisi in „batalia de la USR” sunt Nicolae Breban, Dan Mircea Cipariu si Nicolae Manolescu. Agopian ar avea mari sanse sa castige, daca va prezenta un discurs echilibrat si rezonabil.
Deja, N. Manolescu promite marea cu sarea, vine cu propuneri fanteziste, dar de unde resurse? Agopian poate sa-l bata pe Manolescu daca isi ia in serios candidatura. Succes!
Da, programul e sublim, viziunea de managment cultural se reduce la a-i trage suturi lui Nicoale Manolescu. O mostra de luciditate si intelegere a sistemului de administrare si finantare a unor astfel de institutii vine si din amestecul UNESCO – UE -USR – ca si cum, daca N Manolescu e functionar UNESCO (!!!), poate naste proiecte pentru USR pe care sa le finanteze cu bani UE. Ce se vede din program e in primul rind marota pentru Nicoale Manolescu – Stefan Agopian, ca orice om de spirit, e capapil de sentimente de durata. Ca-n telenovele.
Scriitorul S. Agopian repeta de 4 ori cuvintul criza in chiar prima fraza. O fi o tehnica parsiva de a insinua un mesaj subversiv? Sau o dovada de stil? Sau, avindu-se pe sine exemplu in substratul reprezentarii, se teme ca cineva scapa mesajul?
Da, mult succes.
De acord cu candidatul si programul sau,consider ca n-ar fi rau sa-si mai depuna candidatura cativa,tot atat(sau mai bine) de motivati si inarmati pentru lupta.
Asadar exista speranta pentru USR… Mult succes dlui Agopian, e singurul program coerent de anul acesta…
nu este rea candidatura, succes, urări de bine