Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Lachei au fost, lachei sînt încă
- 05-11-2009
- Nr. 499
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 17 Comentarii
N-am ţinut niciodată, cu regularitate, un jurnal. Din cînd în cînd am simţit însă nevoia să-mi consemnez în scris revolta, nedumeririle şi semnele de întrebare legate de ceea ce se întîmplă în jurul meu. Aşa am făcut şi în 1989, în preajma ultimului Congres al PCR, cînd sentimentul că nu mai pot respira în ţara condusă de Nicolae Ceauşescu devenise aproape dureros. Trăiam într-o lume în care orizonturile erau închise, în care frenezia propagandei de partid era la apogeu, în care odele închinate celui mai iubit fiu al poporului se revărsau asupra noastră în cele două ore zilnice de program TV şi în paginile ziarelor şi revistelor, trăiam de azi pe mîine, agăţaţi de Europa Liberă, singura sursă de ştiri reale. De acolo am aflat despre Căderea Zidului Berlinului şi tot de acolo despre evenimentele similare din Cehia, Polonia, Bulgaria. La noi părea că sinistrul coşmar avea să dureze la infinit. Eram în ultimul an de stagiatură, într-un orăşel de provincie. Singurul mod în care puteam protesta era scrisul „pe ascuns“, în pagini de jurnal răzleţe din care transcriu acum: 25 septembrie 1989. Sîntem fiinţe politice, oricît de mult am regreta acest lucru. Pasivitatea noastră nu poate fi numită […]
faptul ca reiterezi insulta (probabil din multa frustrare si resentiment) imi demonstreaza inca o data ca am dreptate.
Ce spun monitorii cand il vad pe idolul lor in compania lui Nicolicea, Gigi Netoiu, Doru Magaru, Bercea Mondialu, Prigoana, G.C. Paunescu, Silvian? Voiculescu era bun cand era solutie imorala. Vantu era bun cand ii sponsoriza pe intelectualii pedelisti. Acum cand nu mai sunt cu „noi” sunt oligarhi si moguli. Penibil.
cand ideile sunt molfaite de personagii care le-nghit pe nemestecate, mixandu-le, ca niste DJ urechisti, in clubul propriilor interese, si „Temerea mea e ca, in acest moment, unii dintre noi sint atit de solidari cu un personaj politic, incit au uitat de mult de idei.” (C. Musat)
L-am votat pe Basescu.Il cunosc din anii 60 din mahalaua garii din Bacau.Era un golanas scandalagiu. Toate certurile din grup porneau de la el. Din nefericire a ramas un golan in care s-a incastrat si un \”complex de inferioritate cu manifestari agresiv distructive in forma agravata\”. Gesturile lui sunt din ce in ce mai imprevizibile, absurde.\”..mai anormale \”Scenele pe care le genereaza sunt halucinante. Duminica, 8 nov. la un miting s-a urcat pe scena cu pantofii plini de noroi si cu pantalonii murdari de ceva \”alb\” mai jos de slit.Un primar din stanga lui , s-a aplecat in genunchi pana la nivelul slitului si a inceput sa-i curete pantalonii.Scena a fost de un grotesc pe care doar noi romanii cu \”spiritul de turma\” si slugarnicia genetica suntem in stare sa-l facem. Aceasta scena …ne arunca in afara timpului si a lumii civilizate.Cat priveste pe \”amanda 13\”, votanta pro-Basescu, poti sa-ti alegi pe oricare din \”calificativele\” lui . Ti se potrivesc.
sunt de acord că extremismul politic, manifestat prin limbaj extremist, necontrolat nu ar trebui să aibă loc în revista OC, dar articolul doamnei Muşat este echilibrat şi atacurile unor mărginaşi ( şe) ne arată şi faţa urâtă a unora.
Eu, foarte tanar fiind am avut ocazia sa vad cum se face politica la cald, dupa sedinta de partid. Si se face foarte trist, adica niste domni mancand mici cu ustoroi sau fripturi in sange negociaza, taie, fac pe plac, beau, ranjesc. Grasi, cu burti lenese, impart intre ei cu o bunatate mafiota. Oamenii astia din spate sunt perfect ignorabili cand vine vorba de orice forma de dezirabilitate, de progres, ma rog, de miscari ordonate ale societatii.
De aceea preferintele politice ale intelectualilor dau dovada de acelasi platonism candid. Adica a prefera pe Basescu sau pe Antonescu nu inseamna de fapt decat a prefera, cine sa faca afaceri prin parghii politice, deci ilegal. Atat. In ce masura politicul e o solutie a noastra ca comunitate dupa ce il reexperimentam sentimental de 20 de ani?
Stimata doamna Carmen Musat ma doare sa citesc ultima dumneavoastra fraza dupa cum m-au durut si afirmatiile domnului Cristian Tudor Popescu ori cele ale domnului Ludovic Orban (ca sa citez votantii lui Basescu sunt, intr-un caz, \”aurolaci oligofreni\”, iar in celalalt \”alcoolici, tigani si prostituate\”). Ma simt jignita in demnitatea mea de roman si am senzatia ca a fi pro-Basescu inseamna astazi a fi aproape dizident in Romania. Eu nu mai traiesc in Romania si nu am nici carnet de membru PDL. Insa voi vota cu Basescu chiar daca persoane pe care le cunosc personal si pe care le stimez profund se regasesc pe lista de intelectuali-sustinatori ai lui Crin Antonescu. Ma doare ca acesti prieteni ai mei nu vad ce are acest personaj in spate (sa-l numesc \”lacheul\” cuiva nu-mi permit… nu sunt la \”inaltimea\” dumneavoastra) si ma doare ca ei adera la insultele cu care suntem acoperiti, noi astia \”lacheii\” \”aurolaci oligofreni\” \”tiganii alcoolici si prostituatele\” care credem sincer ca o grupare ca cea de la Grivco nu reprezinta interesele Romaniei.
Cu multa stima pentru cea care a scris cateva din cartile mele preferate de analiza literara.
Daca monitorul va va face o vizita, s-ar putea sa aveti surpriza sa-l vedeti pe… Vladimir Tismaneanu.
@ Pentru Monitor
Nu cred ca a scrie in jurnal, chiar si inainte de 1989, era o proba de curaj civic. Mai ales atunci cind cea/cel care scria nu era o persoana cunoscuta si nu isi asuma nici un fel de risc de vreme ce jurnalul era pastrat acasa. Oricum, nu ca proba de curaj civic am transcris acele insemnari, ci ca un memento, dupa 20 de ani. In ultimii ani ai regimului comunist, curaj civic au avut muncitorii de la Brasov, in noiembrie 1987, de curaj civic au dat dovada Doina Cornea, Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Mariana Marin si alti citiva scriitori optzecisti, care au semnat o scrisoare de protest trimisa, in preajma congresului partidului, la Europa Libera.
Dumneavostra vi se pare ca spatiul consacrat politicii in revista noastra e prea mare, dar nu credeti ca, daca reactiile comentatorilor sint atit de multe, subiectul acesta intereseaza? Aveti impresia ca intr-o revista de cultura subiectele politice nu-si au rostul? Din nefericire, nu ne putem sustrage realitatii (in care politicul exista din plin) decit cu riscul de a ne inchide in turnul de fildes. Eu incerc sa-mi pastrez luciditatea si echidistanta, chiar si atunci cind am o atitudine critica. Nu optiunea pentru un anume personaj politic e apriori vinovata, ci suspendarea spiritului critic, graba de a justifica si de a scuza comportamente incriminate la adversarii politici, dar acceptate si laudate atunci cind vin din partea celui „ales”. Cind pretinzi ca aperi niste principii, e jenant sa cauti scuze si explicatii pentru incalcarea lor de catre cel pe care-l sustii. Nu am dat nici un nume, dar faptul ca unii s-au simtit vizati spune multe. Lacheu vine din franceza si inseamna valet: in dictionarul de neologisme, explicatia este „persoana slugarnica, servila”. Am vazut, in ultima vreme, invadind ecranele televizoarelor, o cohorta de membri de partid si de sustinatori ai presedinteleui inca in exercitiu, vorbind la fel, aprobind fara sa clipeasca gesturi si actiuni ale presedintelui care incalca in mod flagrant chiar principiile pe care unii dintre ei pretind ca le apara.
Cit despre recuperarea lui Ovidiu Simonca, dati-mi voie sa cred ca un om care nu accepta orice pentru un salariu in plus, desi si-a facut iluzii, este un naiv, nicidecum un lacheu. Spre deosebire de multi dintre intelectualii la care dvs. faceti aluzie, Ovidiu Simonca a demisionat de la BBC acum citiva ani, din solidaritate cu Traian Ungureanu, apoi a demisionat de la Evenimentul Zilei atunci cind toata echipa de acolo (e vorba de sfirsitul anului 2004) a plecat. De fiecare data a ramas somer, preferind sa ramina consecvent unor principii. Credeti cumva ca asa se comporta un lacheu? Cind avem termen de comparatie mi-e greu sa va dau dreptate in aceasta privinta. Oamenii se pot iluziona, pot gresi, nimeni nu e infilibil, dar a persista in eroare, ba chiar a incerca sa impui si altora optiunile tale, numindu-i pe toti cei care nu gindesc ca tine aserviti mogulilor, vinduti oligarhilor etc. nu credeti ca e tot un fel de demonizare? A face teoria urii si a te crampona in resentiment, in vreme ce-i acuzi pe altii de propriile tale fantasme vi se pare ca e un pas catre solidarizarea intelectualitatii in jurul unei idei? Temerea mea e ca, in acest moment, unii dintre noi sint atit de solidari cu un personaj politic, incit au uitat de mult de idei.
V-as fi recunoscator daca veti dezvolta cuvantul „lacheu”, cu referire la persoana mea.
Pina una-alta, de o luna si jumatate eu n-am mai scris nici un fel de articol politic, nici pro, nici contra Basescu si nu sint angrenat in nici o campanie politica.
In general, cred ca un jurnalist/analist politic nu poate spune/scrie „eu sint pro Basescu” sau „eu sint anti Basescu”. S-a cam uitat esenta jurnalismului, care presupune un anumit echlibru si echidistanta. As vrea ca aceasta campanie sa nu ne intunece mintile; sint atitea filme bune, atitea carti minunate, atitia oameni pe care mi-as dori sa-i intevievez, incit nu ma simt absorbit de nici o parte a zonei politice. Imi voi face datoria de cetatean si voi merge la vot, in rest, fiecare sa judece lumea in care ne miscam dupa mintea proprie. Noi nu vrem sa influentam votul dvs. Alegeti cum credeti, chiar nu trebuie sa va luati dupa „Observator cultural” sau dupa orice alta publicatie.
De ce sint lacheu? In ultima perioada, am publicat interviuri culturale (cu Ion Vianu, Micaela Ghitescu, Cristian Mandeal, Constantin Cheianu, Vasile Ernu, Steve Sem-Sandberg), o cronica la cartea „Prin perdea” de Aurora Liiceanu si am prezentat expozitia de la GDS, despre imaginile gasite in Arhiva CC al PCR, punindu-le citeva intrebari comune domnilor Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Nationale, si Marius Oprea, directorul IICCR. Sint toate acestea semne ca fac parte din tagma lacheilor?
Eu respect pluralitatea optiunilor electorale, n-avem nevoie de unanimitati. Ceea ce ma deranjeaza este atrofierea spiritului critic la unii intelectuali, care sint angrenati in campanii de sustinere a cite unui candidat. In special, in tabara pro Basescu se pot descoperi intelectuali care fac o campanie desantata actulului presedinte, acuzindu-i pe cei care au dubii cu privire la comportamentul politic al lui Traian Basescu ca sint resentimentari si vituperanti.
In fine, sa pornim de le premisa ca oamenii sint diferiti – sa nu cerem unanimitati. Votul din 22 noiembrie si cel din 6 decembrie va arata diferentele de opinie care exista in societatea romaneasca.
Sa acceptam pluralitatea votului! Sa nu ne impunem unii altora pe cine sa votam.
Despre activitatea mea la „Cotidianul”, am mai dat explicatii unor persoane care au dorit sa ma asculte. A fost si o scrisoare personala adresata redactiei, care a ajuns sa fie publica. Deci: nu ma ascund si nu evit explicatiile.
Daca sinteti atit de pasionat/interesat/contrariat de plecarea si de revenirea mea la „Observator cultural”, va invit sa ne faceti o vizita la redactie. Telefonul nostru este public, va rog, sunati intr-o zi si impreuna putem fixa o intilnire la sediul redactiei. N-am nimic de ascuns, dar chiar sa ma spovedesc unor pseudonime nu mi se pare modalitatea cea mai indicata. Dvs. ati face-o?
Cu stima,
Ovidiu Simonca
Stimata d-na Musat, a devenit o preocupare pe cat de pregnanta, pe atat de obsesiva a O.C.concentrarea tirului dv. si al unora dintre colaboratorii dv. constanti impotriva unei ,,anumite parti” a intelectualitatii, in mod special a celor care, intr-un fel sau altul, s-au situat in tabara pro-basesciana. Canonada a depasit, din pacate, spatiul paginilor consacrate politicii in revista, devenind adesea pe cat de agresiva, pe atat de redundanta. S-a produs, cred, un dezechilibru in ceea ce priveste structura si telurile unui saptamanal care se vrea cultural. Ar trebui sa va puna pe ganduri faptul ca, de pilda, feed-back-ul cel mai abundent al cititorilor este consemnat mai cu seama in josul articolelor care vizeaza sfera politicului, in timp ce materialele celellalte din sumar trec mai mult sau mai putin neobservate. Nu cu mult timp in urma ati apreciat ca salutara propunerea pe care v-am sugerat-o pe acest site de a initia o actiune care sa solidarizeze intelectualitatea in jurul unor idei si principii de interes comun, nu neparat si de ordin politic. Nu numai ca ati uitat ceea ce parea a fi un angajament aproape asumat de dv. in acest sens, dar continuati sa trimiteti sageti intr-o singura directie. Cuvantul lacheu imi displace profund iar paginile scrise in urma cu 20 de ani si publicate si readuse acum intr-o actualitate fundamental diferita nu mai reprezinta o proba de curaj civic. Nu-mi dau seama exact ce subsumati azi notiunii incriminate si ma intreb daca nu cumva se gasesc si in ,,gradina” dv exemple care ar putea-o ilustra. Ce trebuie sa intelegem oare despre recuperarea rapida si integrala a d-lui O. Simonca, dupa dezertarea d-niei sale in tagma unuia care a strans in redactia respectiva un alt soi din ceea ce numiti lachei (despre aceasta,,aventura”, dl O.S. promisese, de altfel, in acest spatiu o cuvenita ,,spovedanie”, pe care a omis s-o mai faca). Sau cum sa interpretam neutralitatea si obiectivitatea d-lui M. Ghilezan in luarile sale de pozitie foarte transante si unidirectionate care, chiar in prezentul numar al O.C., ne marturiseste vechea sa prietenie (politica, mai mult ca sigur) cu dl. M. Geoana ? Cu dorinta sincera de a pastra tinuta echidistatnta si civilizata atat a revistei O.C., cat si a interventiilor care populeaza spatiul rezervat cititorilor in editia on line, indemn la retinere si dezaprob randurile postate mai sus de d-na/d-ra Alexandra. In acest spirit, propun tuturor celor care frecventeaza acest spatiu sa-si incheie interventiile cu cuvantul RESPECT.
De ce toapa, Alexandra? Te incomodeaza cu ceva in cariera Carmen Musat sau te deranjeaza sa te simti trecuta printre lacheii lui Basescu? Daca nu-ti place Observatorul, nu-l citesti, nu te obliga nimeni. S-avem pardon, dar te exprimi ca o tzatza!
Cred ca n-ati inteles: toapa culturala de care nu vom scapa in veci este Carmen Musat!!
ai noştri tineri la Paris
învaţă, cine a rămas se înscrie într-un partid şi caută o sursă de câştig, a fi lacheu este f. rentabil, priviţi la tipologia ponta-corlăţeanu.ş.a.
.. \”și-or fi în neamul românesc\” (chiar și ..omenesc)…
Dresori de șobolani, de asemenea vor fi.
Iar balansul între umilință/umilire și înfălătoșenie (pliat pe un comportament în cel mai bun caz amoral) este atât de mult exersat, încât a devenit a doua natură a prea multora dintre noi…
E nevoie de trezire prin educare la nivel profund, pentru că, indiferent ce s-ar sau se spune, acel \”om nou\”, zombi-ul gregar, chiar a fost .. creat, e perfect funcțional…
Omul dublei măsuri, șobolanul vorbitor, e un rezultat al rinocerizărilor, de toate rangurile, felurile, modurile, de la cele ideologice la cele generate de mafia postcomunistă a estului Europei (dar nu numai).
Cum vom ieși? Cu siguranță, în mod …natural. Generațiile care urmează având, vizibil deja, o franchețe care, chiar dacă și ea trebuie împănată cu mai mult discernământ și cu un sistem axiologic viabil, e, totuși, superioară stării de șobolan pavlovian.
Lacheii (mai ales cei inchipuiti de o minte obsedata) trec, toapele culturale raman!
Poate ca mana destinului ne poate conduce pe drumul ales…
insa nu cred ca e corect sa asteptam sa ni se intample. Poate ca e momentul sa schimbam ce e de schimbat, sa inlaturam ce e de inlaturat. E foarte clar ca aceasta cramponare de beneficii are doar natura materiala (la care putem adauga combinatia letala de orgoliu prostesc, rautate, ambitie cretina). Mizeria asta a inceput sa puta si pete granita. Hadeti sa facem curat!