„Personalismul difuz“

În Grecia antică, un theoros se deplasa la festivaluri, tîrguri, sărbători închinate diferiţilor zeităţi etc., unde avea rolul de a observa evenimentul şi de a-şi nota impresii pe marginea lui. Theoria implica, prin urmare, trei etape: călătoria dincolo de zidurile cetăţii, contemplarea spectacolului (uman) şi întoarcerea acasă, unde erau asamblate şi raportate observaţiile. Filozofii (Socrate, mai precis) au fost aceia care, ulterior, au transformat theoria într-o călătorie metafizică pe tărîmul ideilor pure. N-a dispărut însă nici schema originară, pelerinul sau turistul modern (din postura de amatori) şi antropologul (din postura profesionistului) urmînd încă, în secolul XXI, cele trei etape. Evident însă, schema nu mai are cum să funcţioneze pentru Dan Ungureanu, cînd îşi propune să investigheze, din perspectivă comparată, nici mai mult nici mai puţin decît întregul areal planetar (începînd cu America – Latină şi de Nord, trecînd prin Canada, Europa –, grecii şi romanii, popoarele germanice, Balcanii, pînă în Asia sau Extremul Orient, Orientul Mijlociu. Arabia şi Africa subsahariană), pentru a surprinde diferenţele de mentalitate dintre popoare.   Un plan aproape la fel de ambiţios ca acela în care se angaja plin de încredere tînărul erudit din Un uomo finito a lui Papini, pe care Dan Ungureanu îl justifică […]