B. Fundoianu – anii de ucenicie (II)
- 18-11-2009
- Nr. 501
-
Roxana SORESCU
- Istorie literară
- 0 Comentarii
Dovada neîndoielnică a faptului că Ofir e un pseudonim comun ne-o furnizează republicarea textului, în traducere revăzută, cum de multe ori va proceda Fundoianu de aici înainte, a doua oară numele autorului şi acela al traducătorului fiind menţionate separat: Iacob Groper Peste ape (Romanţă) „Peste ape nici un murmur Şi copacii dorm visînd Printre florile grădinii Vin, iubito, surîzînd Dintre palidele roze Te desprinzi şi mă dezmierzi, Dar cînd braţu-ntind spre tine Tu te mistui şi te pierzi. Farmecul acelor zile Nu-ţi mai stă demult în faţă; Peste freamătul de valuri Stă o pătură de gheaţă. Şi eu cat în limpezi lacuri, Aşteptînd să-mi cazi la piept. Dar eu ştiu că stau zadarnic Şi aştept. Ce mai aştept? Peste ape nici un murmur Nici o şoaptă de zefir, Nu se bate-n depărtare Nici o frunză, nici un fir“. (Traducere de B. Wechsler, Hatikvah, an I, nr.20-21,15 Nissan 5676, 5 aprilie 1916, p. 344) Deosebirile dintre prima şi a doua versiune a textului arată cît de marcată fusese totuşi, în primă instanţă, contribuţia traducătorului. Şi dovedesc şi că acesta rămăsese constant în folosirea imaginilor, muzicalităţii şi atmosferei romanţelor eminesciene. Celelalte traduceri, influenţate şi ele […]