Roxana SORESCU

Viceversa – Temeiul farsei tragice (III)

Discursurile naratorului Precum în majoritatea scrierilor în proză ale lui Caragiale, naratorul face parte din acelaşi mediu cu personajele sale şi aparent le împărtăşeşte mentalitatea. Dovada este lingvistică şi e reiterată în text: naratorul utilizează aceeaşi pronunţie muntenesc-ţigănească pe care o folosesc şi personajele: porţălan, lotărie. Denumeşte şi el, ca şi toţi ceilalţi, un funcţionar de bancă „bancher“, aşa cum, pînă în zilele noastre, în mediile …

Citeşte articolul

Viceversa – Temeiul farsei tragice (II)

Motivul evreului în discursul micului funcţionar Motivul evreului apare în ambele tipuri de discurs, cel obiectiv – al naratorului – şi cel subiectiv – al protagonistului. Prima apariţie a motivului: evocarea celui mai sărac evreu, a achizitorului de haine vechi, telalul (îndeletnicire tradiţională a evreilor săraci), pe aceeaşi treaptă socială cu chivuţele. Ca să poată supravieţui, acesta nu are de ales: trebuie să fie inteligent. Ceea ce, …

Citeşte articolul

Viceversa – Temeiul farsei tragice (I)

„Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voinţă răutăcioasă, cînd fatalitatea capătă fizionomie perfidă.“ Paul Zarifopol „La plus grande ruse du diable est de faire croire qu’il n’existe pas. (Cel mai mare vicleşug al diavolului e să ne facă să credem că nu există.)“ Baudelaire Două dintre principiile care fac să funcţioneze lumea lui Caragiale şi care ordonează …

Citeşte articolul

Benjamin Fondane inedit

A apărut de curînd, la Editura Parole et Silence, o nouă culegere de articole semnate de Benjamin Fondane, Entre littérature et philosophie/Între literatură şi filozofie. Ediţia alcătuită de Monique Jutrin reuneşte articole concepute de scriitor în limba franceză, grupate în jurul unor teme importante din activitatea publicistică: „Dada şi suprarealismul“, „Poezie şi filozofie“, „Teatru şi Miscelaneea“. Cele mai multe au apărut în reviste tipărite în …

Citeşte articolul

Arghezi, un nume cu poveste

„Caut să-mi restabilesc cuvintele în scaunele lor. Dar le lipseşte din definiţie un element... E-adevărat, lipseşte viaţa pe care o ia cuvîntul îndată ce apare, nu pe o foaie de hîrtie, dar gravat neted pe-o împrejurare.“ („Cum poţi ajunge... scriitor“, 1908, articol iscălit T. Ar-Ghezi) Citesc on-line (1), în revista Vatra, nr. 5/ 2015, un articol interesant şi documentat despre originea etnică maternă …

Citeşte articolul

Fin de partie: recucerirea inocenţei (II)

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc

Un discurs secundar care porneşte de la raţionalizarea unei relaţii cu textul, relaţie întemeiată pe plăcere, a existat cu mult înainte ca Roland Barthes să teoretizeze „plăcerea textului“. Relaţia criticului cu sine însuşi, conflictul între impulsuri contradictorii şi concomitente ale conştiinţei, ceea ce Barthes numea „perversiunea“ cititorului, lasă întotdeauna urme în discursul critic. Un discurs secundar alcătuit din sentinţe critic- descriptive şi trimiţînd aprope întotdeauna …

Citeşte articolul

Fin de partie: recucerirea inocenţei (I)

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc

„Fără o relectură critică nu există o viaţă de apoi a operelor.“ Nicolae Manolescu, Istoria literaturii române pe înţelesul celor care citesc, Editura Paralela 45, 2014. „Ce bufonerie şi ce impostură, în fond, în meseria de critic literar: un expert în obiecte iubite.“ Julien Gracq despre Paul Valéry, citat de Nicolae Manolescu în Viaţă şi cărţi În acest articol nu se vorbeşte decît …

Citeşte articolul

Statuia din Praga

Statuia din Praga În locul oricărui comentariu politic vă trimit o imagine cu care, în calitate de cetăţean şi alegător, mă identific. E fotografia unei statui din Praga: Man hanging out. To hang out = a atîrna în gol; a-şi pierde vremea.

Citeşte articolul

Receptarea operei lui V. Voiculescu

Pe marginea „Manualului de limba si literatura română. Clasa a XII-a“; coordonator: Eugen Simion

La 130 de ani de la naştere, receptarea operei lui V. Voiculescu este puternic grevată de informaţii false, de stereotipii de interpretare, de tendinţa de a face dintr-un autor cu totul singular, devenit autor canonic, un autor exponenţial pentru anume grupări sau ideologii. Am ales pentru început exemplul receptării standardizate – receptarea într-un manual. Pentru că oricine poate greşi într-o lucrare individuală. Singura lucrare în …

Citeşte articolul

B. Fundoianu/Benjamin Fondane: o provocare

La 70 de ani de la moartea scriitorului în lagărul de exterminare de la Auschwitz (2 octombrie 1944), publicăm două scrisori din 1913 şi 1930

desen de Marcel Iancu Inclasabil, Fundoianu/Fondane rămîne o provocare, poate mai mare pentru noi, după ce viaţa omului a devenit destin, decît pentru contemporanii lui. E nevoie ca toate categoriile tradiţionale ale teoriei şi istoriei literare, ca şi cele ale filozofiei clasice, toate ierarhiile conceptuale să fie regîndite pentru a putea da, cît de cît, seamă de existenţa şi de opera …

Citeşte articolul

I.L. Caragiale – dramaturg minor: autoreprezentări, parodii, ipoteze

GALERIE FOTO

În octombrie 1881, Caragiale este numit revizor şcolar pentru judeţele Suceava şi Neamţ. Va locui la Iaşi, pînă în februarie 1882 (timp de cinci luni), cînd va fi mutat la cerere, în judeţele Argeş şi Vîlcea. În această perioadă frecventează Junimea, o cultivă pe Veronica Micle, face proiecte de colaborare cu Iacob Negruzzi. Scrisese O noapte furtunoasă şi Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea, peste cîteva …

Citeşte articolul

Bacalaureat 2014: cum a devenit posibil?

Citesc în ziarul gandul.info, ediţia on-line din 23 august 2014, o ştire despre sesiunea de bacalaureat din toamna lui 2014. Ştirea este însoţită de un set de 10 întrebări din istoria literaturii române, considerate a constitui posibile întrebări de examen, şi de răspunsurile considerate a fi corecte. Nu se specifică cine a formulat întrebările şi răspunsurile. Unele conţin informaţii complet greşite de istorie literară, …

Citeşte articolul

Opera mai contează?

„Psalmii“ lui Ştefan Aug. Doinaş

„Abis eşti, Doamne. Însă nu mi-e teamă Abisul sufletului meu Te cheamă.“ Ştefan Aug. Doinaş, Psalmul XXII În 1997, cu aproape cinci ani înainate de a părăsi mizeriile acestei lumi, Doinaş a publicat 100 de Psalmi, pînă atunci inediţi. Sînt poeme – rugăciuni nedatate, greu de precizat dacă scrise de-a lungul întregii vieţi sau începînd cu un anume eveniment precis, precum potenţiala colaborare …

Citeşte articolul

D. Trost – fantasma Fetei-Femeie

„...E pentru ce din carnea corolii-ndurerate Eu năzui să fac crinul Fecioarei Preacurate...“ Pierre Louÿs, Femeia (Orhideea), în transpunerea lui Şerban Foarţă Opera psihologului – poet şi teoretician suprarealist – D. Trost are un destin neobişnuit, ca şi traseul vieţii sale: nu există (deocamdată?) o ediţie recuperatoare a scrierilor sale de toate tipurile – articole, poeme, lucrări de interpretare psiholiterară – concepute în limba română …

Citeşte articolul

B. Fundoianu/Benjamin Fondane – cititor şi trăitor al Cărţilor sfinte

„La foi est la seconde dimension de la pensée – et non de la mystique. / Credinţa e a doua dimensiune a gîndirii, nu a misticii.“ Leon Şestov în convorbirile cu Benjamin Fondane „Tout effort est condamné à l’avance qui essai de rendre pensable la doctrine de la Bible. / E condamnat dinainte orice efort care încearcă să redea în mod logic doctrina …

Citeşte articolul

Despre relaţia de putere în cuplu

Zoe, Efimiţa, Ela, Ana, Madam Guvidi, Simina, Coca-Aimée etc.

Zoe, care e stăpîna judeţului, fiind domina şefului de partid la putere şi a prefectului, manipulînd adică şi puterea politică, şi pe cea executivă, căci una fără cealaltă ar fi ineficientă, în momentul de cumpănă al vieţii sale, cînd e ameninţată să piardă tot, apelează instinctiv la soluţia: „Fănică, dacă mă iubeşti [...] scapă-mă!“, cu varianta.: „Te iubesc, dar scapă-mă!“. Precum toţi bărbaţii caragialieni ameninţaţi …

Citeşte articolul

Un abis pentru fiecare

„Ce căuta acest om?“ (Stéphane Lupasco despre Benjamin Fondane, în 1944, după ce l-a vizitat în arestul poliţiei.) Apariţia în limba română a ultimei lucrări concepute de Benjamin Fondane (1898, Iaşi – 1944, Auschwitz) şi publicate postum, Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947) – Baudelaire şi experienţa abisului, unul dintre evenimentele culturale majore ale acestei perioade, deschide discuţiile în cel puţin două direcţii: o …

Citeşte articolul

Portret în oglindă livrescă: Fundoianu şi Baudelaire

„Je suis la plaie et le couteau! Je suis le soufflet et la joue! Je suis les membres et la roue, Et la victime et le bourreau!“ Baudelaire, L’Héautontimorouménos „O, Satan, prends pitié de ma longue misère! Toi, qui, même aux lépreux, aux parias maudits, Enseignes par l’amour le goût du Paradis, O, Satan, prends pitié de ma longue misère!“ Baudelaire, Les litanies …

Citeşte articolul

Însemnări despre un Necunoscut: V. Voiculescu

Asumarea jertfei

„Rămînînd Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dînsul pînă la revărsatul zorilor.“ Facerea, 32, 24 „Poate că nu ştiu să mă rog... Prihană, Sălbătecie-i tot ce-ncerc a-Ţi spune... Dar urletul de lup prins în capcană Nu-i pentru Tine tot o rugăciune?“ V. Voiculescu, Urlet, 26 iulie 1956 La semicentenarul trecerii sale la cele veşnice, V. Voiculescu (13 octombrie 1884-26 aprilie 1963) rămîne pentru …

Citeşte articolul

Andrei Scrima, maestru spiritual?

Vîntul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Evanghelia după Ioan, 3, 8 Să nu ne minţim. Există o spiritualitate a Celui Întunecat, foarte asemănătoare în arătare cu cea a Hristosului. Sandu Tudor S-au împlinit, la 19 august 2012, cînd ortodocşii …

Citeşte articolul