Israelieni şi palestinieni: despre artă şi memorii în conflict
- 24-12-2009
- Nr. 506-507
-
Mădălina Vîrtejanu Joubert
- ESEU
- 0 Comentarii
Pe 20 iulie s-au împlinit 40 de ani de cînd omul a păşit pe Lună. Bănuiesc că o bună parte a planetei a consacrat, ca şi mass-media franceză, un spaţiu deosebit acestui eveniment care a reconfortat omenirea într-o prometeică imagine de sine, în încrederea că frontierele universului pot fi străpunse şi că limitele naturalului pot fi perpetuu învinse. În aceeaşi lună iulie, cîteva dintre spaţiile publicitare de pe străzile şi culoarele de metrou pariziene afişau imaginea unui cosmonaut împlîntînd pe Lună drapelul palestinian. Imagine „optimistă“, după spusele Larissei Sansour, protagonista şi autoarea acestui stop-cadru extras dintr-un scurtmetraj video intitulat A Space Exodus (Exod spaţial, 2008, 5’, aluzie la celebrul 2001: A Space Odyssey de Stanley Kubrick, 1968). Personal, în absenţa legendei explicative, nu aş fi interpretat secvenţa în cheie optimistă, dar mărturia autoarei este determinantă pentru privirea mea de istoric. Aşadar imaginea unei „palestieniene în spaţiu“ a fost aleasă ca emblemă a expoziţiei Palestine: la création dans tous ses états. Exposition d’art contemporain (Palestina: creaţia în toate stările ei. Expoziţie de artă contemporană, Institut du Monde Arabe 23 juin – 22 novembre 2009, în seria manifestarilor „Ierusalim 2009 – capitală culturală a lumii arabe“). La mai mult de zece […]