Exasperări contemporane
- 14-01-2010
- Nr. 508
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 66 Comentarii
Oricît de deplorabilă mi s-ar fi părut prestaţia jurnalistică a domnilor Patapievici şi Mihăieş – preşedintele şi vicepreşedintele Institutului Cultural Român – de-a lungul ultimilor trei ani, nu mi-aş putea permite să arunc asupra întregului ICR anatema unei opinii negative. Nu mi-aş putea permite şi nici nu mi-aş dori să fac acest lucru din (cel puţin) două motive: în primul rînd pentru că în ICR lucrează oameni de calitate, oneşti şi devotaţi culturii române, iar eforturile întregii echipe au făcut ca multe proiecte de anvergură să prindă contur şi să aibă ecou dincolo de graniţele ţării. În al doilea rînd, pentru că, în pofida impresiei deplorabile pe care o am despre opera jurnalistică a domnului Patapievici, cred că cel mai bun lucru pe care l-a făcut pînă acum este Institutul Cultural Român – o instituţie competitivă, deschisă, perfectibilă (ca orice instituţie), dar vie şi cu un rol major în promovarea culturii române. Cred că, prin modul în care a acţionat ca preşedinte al ICR, domnul Patapievici şi-ar fi putut asigura nu doar un al doilea mandat în fruntea instituţiei, ci chiar şi un al treilea, fără ca pentru asta să fie nevoit să aducă greţoase omagii conducătorului iubit. Ar […]
Nu stiu cine a raspuns in numele meu. Imi cer scuze am fost azi plecat…unii mai au si alte treburi si nu pot fi prezenti mereu. Deci vedeti ce se intampla in Romania? Si asta pe un amarat de forum de discutii? Dapoi la nivel inalt. Acum s araspund la ultima intrebare a doamnei/domnisoarei Alexandra. Unde se termina ipoteza si unde incepe calomnia: Totul tine de o anumita atitudine pana la urma. Daca as fi o persoana publica totusi cu o anumita inteligenta,cum este domnul HRP o fi bun sau o fi rau, prost cu siguranta nu e nu m-ar interesa in mod special acuzatiile nefondate(in cazul in care sunt nefondate). Nu inteleg de ce o persoana ar trebui sa se simta calomniata pentru ca cineva spune ceva ce e neadevarat. E o problema de constiinta pana la urma. Un om nevinovat stie ca nu a facut nimic, nu stiu de ce s-ar simti lezat de asa ceva. Sistemul juridic lucra cu „Nevinovat pana la proba contrarie” nu „Vinovat pana la proba contrarie”. Deci din nou inaintez un indemn spre ratiune. Sa extragem din textul articolului datele dovedibile si sa le discutam pe alea…si din nou va rog sa nu mai raspundeti in numele meu…oricat de zeloti ar fi unii dintre noi. Fiti zeloti cu numele dumneavoastra
Doamna NEDEEA BURCA, sa nu credeti ca v-am abandonat. Am postat ieri un comentariu in care ma refeream si la dumneavoastra, dar vad ca n-a fost publicat. Faceam o ipoteza interesanta despre dumneavoastra dar se pare cei de la moderare (spre deosebire de noi), stiu care este diferenta dintre ipoteza si calomnie si au decis, pesemne, ca era o calomnie. Pacat!
O dovada in plus ca sunteti lipsita de fair-play: cand nu mai sunteti capabila sa raspundeti cuiva, perseverati in rastalmaciri rau voitoare. De ce nu spuneti mai degraba: da, domnilor si doamnelor, nu pot nega ca dl. Patapievici a calomniat – ceea ce nu e o ipoteza, ESTE UN FAPT – dar e bine sa bat in continuare moneda pe acele „citate”, in speranta ca n-o sa-si bata capul nimeni sa vi le caute. Iar daca eu rog sa mi se spuna (fiindca realmente nu stiu) daca dl. Paunescu a folosit vreodata „procedeul caseta” – de o incontestabila noblete atunci cand il foloseste dl. Patapievici – va faceti ca… ninge. Suuuuuuuuuuuuuuuuuuper!!!!
Ca sa folosesc figura retorica a doamnei Burca, doamna Musat s-a atacat singura, prin faptul ca nu a putut rapunde cu citatele din Patapievici care i s-au cerut si care sa justifice calificativele adresate acestuia.
OK, m-am lamurit. Spuneati ca se pot face, in spatiul public, ipoteze despre ceilalti, fara a fi nevoie de a le demonstra, caci de aceea sunt ipoteze. In realitate, am aflat ca ca era vorba doar de un caz particular si anume se pot face astfel de ipoteze doar despre Horia Roman Patapievici. Concluzia: eu sunt lipsita de fair-play. Suuuper!
Domnule Doru Diaconu, fiti va rog putin mai explicit: ce fel de „mari cauze” am invocat eu, vreodata? Apoi, va asigur ca nu pe d-na Carmen Musat o apar eu – perfect de acord ca o poate face si singura, cu brio – imi apar propriul punct de vedere. Daca-mi permiteti. Nu stiu cat de convingatoare izbutesc sa fiu, dar macar incerc. Cat despre felul in care il „maculez” pe dl. H.R.P., cred ca sunteti in eroare. D-sa se „maculeaza” singur, folosind procedee atat de josnice… A bon entendeur, salut!
Stimata d-na N.B., nu va mai sfaramati atata pentru grija marilor cauze pe care le tot invocati, deruland la nesfarsit pledoarii nu totdeauna dintre cele mai convingatoare in sprijinul d-nei C. Musat.si maculandu-l cu maresarguinta pe dl. H.R.P. Cel putin in ceea ce o priveste pe d-na C.M., fiti linistita, pe D-nia sa are cine s-o apere (la o adica) In primul rand, se apara singura, dupa cum am constatat cu totii, si nu o face rau. Ca sa nu mai vorbim -glumind putin- despre faptul ca ii sta la dispozitite o prestigioasa firma de avocatura (vezi caseta redactionala). Asa ca, fiindca tot ne aflam intr-un fel de joc ,,de-a v-ati a prinselea/ascunselea\” in acest prea generos spatiu virtual de care unii abuzeaza, fie-mi permis ca, precum crupierul unui alt fel de isprava ludica, sa rostesc apasat: ,,rien ne va plus !\”…,,A bon entendeur, salut !\”
@…: Idei in dialog, revista sponsorizata de Vantu, vs. cultura de masa? Asta e ceva! A devenit oare dl. Patapievici un adversar al trustului Taraf-Etno al domnului Prigoana? Al OTV si B1 TV? Nu cred, pare foarte atasat de tot ce-i place domnului Basescu. Scolastica medievala de exemplu.
Ma bucur ca Alexandra a trecut de la atacurile la persoana dnei Musat la chestiuni de principiu. Speram sa o tina tot asa.
Perfect de-acord. Mai ales ca daca v-as cere sa sustineti cherstiunea cu „cititul”, mi-ati rapunde, probabil, ca opera dlui Patapievici este „common knowledge” si, eventual, mi-ati aduce ca argument faptul ca nu sunteti singura care a citit-o… Si tot asa…
Imi pare rau sa constat ca nu aveti nici macar urma de fair play, netinand seama ca faptele fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie o ilustrare relevanta a principiilor pe care sustinem ca le avem. Ca sa va citez tot pe dvs. pincipialitatea d-lui Patapievici „s-a dus in balarii” atunci cand a calomniat &incercat sa santajeze pe cineva, indiferent cine ar fi fost acea persoana. Pentru ca sunt mai tanar si nu stiu exact cum e cu Paunescu, poate imi spune cineva daca si cand a apelat la asemenea procedee…
Nu doresc sa intru intr-o discutie lunga cu dumneavoastra, mi-au ajuns cele cateva comentarii pe care le-ati facut si in care, cu parere de rau, nu am gasit nimic relevant. Daca v-as cere acum sa sustineti chestiunea cu ‘clivajul’ mi-ati raspunde, probabil, ca este common knowledge. Eventual, mi-ati aduce ca argument faptul ca nu sunteti singura care l-ati observat. Si tot asa… La ce bun sa ne pierdem timpul una cu cealalta?
Daca acesta este raspunsul dumneavoastra la intrebarea mea, atunci e clar ca relevanta de care vorbeati s-a dus in balarii. Astept un raspuns de principiu, la o intrebare de principiu.
As fi vrut sa comentati acea parte din raspunsul meu care este cat se poate de relevanta. In rest, daca partea privitoare la opera d-lui Patapievici vi se pare irelevanta am sa va explic de ce v-am intrebat.Ma bucur ca ati citit aproape totul, dar daca e sa-l luam pe dl. x drept un punct de referinta, si aceasta este tot o ipoteza. Dar cum pe mine nu ma deranjeaza ipotezele, e O.K. Citind nu se poate sa nu fi observat enormul clivaj dintre ideile filosofice ale d-lui Patapievici si felul in care le pune in practica, inclusiv in presa.Este foarte, foarte relevant!
Ca de obicei pe forum, comentatorii sfarsesc in lupte indigeste, penibile. Parca toti se impart in doua categorii, pro si contra, fiecare luptand pentru ceea ce in fapt nu le apartine si asupra caruia nu au nici o putere: simbolul X, Y, Patapievici in cazul de fata. Incerc sa-mi imaginez ce parere ar avea Pata daca ar intra pe forum: comentatorii ar apatine cu totii \”stecoralului\”, articolul este un \”atac abject\” la adresa unui om public, demnitar al statului roman (emfaza rizibila cu care ar pronunta aceasta mea culpa!), iar doamna Musat ar fi probabil o \”resentimentara\”, vreun om atins de micime sufleteasca care, din pizma, latra cu \”ura\”. Discursul urii: Observator Cultural. Iata argumentele de aur ale demnitarului! Sunt sigur ca in aceiasi linie gandesc si Mircea Mihaies, Volo, Neamtu, Liiceanu… toata gasca cea vestita, unita in cuget si-n simtiri.
Ceea ce nu observa doamna Musat este ca forma echivoca in care jurnalistul Patapievici scrie la EVZ, acea sapienta din varful baobabului care critica racilele societatii romanesti, absolut reale (sau banale), dublata de o mutenie totala, suspecta, pentru “raii” de la putere (“raii” sunt cei din discursul Nenumitului, Domnul Presedinte), este acelasi echivoc din scrierea pretioasa, insolita la noi prin eruditie, a cartilor sale, compus de logica elementara din ideile altora, dar care nu este un plagiat, ci un corpus fara alta originalitate decat a asamblarii sau topirii de referinte livresti in magma narativa proprie. Ma intreb de ce la noi criticile nu raman doar la nivel de idei, fara infuzie ideologica. Chiar nu e nimic de criticat la aceasta somitate care in mediul intelectual occidental nu uimeste si nu da pe spate pe nimeni, in cazul fericit in care au auzit de el?
Sunt scarbit de politizarea acuta, la nivel de mahala, a revistelor de cultura: in OC se face rating cu articole care ar intra doar intr-un cotidian decent la rubrica de comentarii politice (macar 22, si-a asumat rolul de goarna pdlista de ceva vreme, transformandu-se intr-o echipa de comentatori politici ceva mai evoluati), iar in Idei in dialog asistam la o lupta pe toate flancurile a dreptei intelectuale romanesti, dreapta din descantecul victimelor comunismului, din divinizarea liberalismului clasic (azi?), din remarci acide fata de “cultura de masa” (barbara si ignara, fireste: ce original!) si din recenzii la studii teologice, ca si cum in filosofia medievala crestina ar sta vreun izvor nedescoperit al dreptei. Cam asta sunt optiunile noastre “culturale”, grosso modo!
Ma bucura sincer ca ati inteles argumentele mele si ati reformulat intrebarea. Raspunsul meu va fi de data asta scurt: calomnia incepe in momentul in care vorbesti despre o presupusa caseta compromitatoare pentru unul dintre candidatii la presedintie si , ulterior, uiti s-o prezinti macar. Asta in plina campanie prezidentiala.
Ma tem ca n-am inteles ce vreti de la mine. Doriti o discutie despre cartile domnului Patapievici? Doriti neaparat sa va confirm ca n-am citit niciuna? Am citit toate cartile domnului Patapievici, cu exceptia Ochilor Beatricei dar nu vad care este relevanta acestei informatii, apropo de ce spunea si @X.
OK, reformulez: unde se termina ipotezele pe care le putem face despre altii in spatiul public si unde incepe calomnia?
D-na Carmen Musat exprima nu o ipoteza ci un punct de vedere care se intampla sa nu fie doar al dansei. El a fost argumentat cu varf si indesat. Asa cum si dl. Patapievici si-a exprimat punctul sau de vedere cu privire la „prestatia jalnica” a unei reviste pe care, de altfel vad ca o cititi. In rest, dvs. o acuzati pe d-na Musat de calomnie. Conform tuturor regulilor nu dansa trebuie sa-si probeze nevinovatia, ci dvs. sa probati ca dl. Patapievici a fost calomniat,. altminteri, cunoasteti probabil si dvs.zicala conform careia „cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia”… A propos, cate din cartile d-lui Patapievici ati citit si cam ce-ati priceput din ele, duduie „Alexandra”? Imi permiteti sa avansez „ipoteza” ca nici una???
Multumesc de raspuns acuma sa sesizez cateva probleme.
In primul rand o mica gresela, facuta des ce-i drept. Confundarea termenului \”ipoteza\” cu termenul \”teorie\”. O ipoteza este o presupunere asupra naturii unui fenomen observabil, ea nu necesita demonstratie. Pentru ca o ipoteza sa se ridice la rangul de teorie ea necesita dovezi palpabile dar pana atunci ramane in stadiul de ipoteza si nu necesita dovezi ele urmand a fi aduse pentru a confirma sau infirma ipoteza. Nu stiu de ce v-ati simti jenata de prezenta unor astfel de ipoteze in jurul dumneavoastra mai ales ca ne inconjoara la tot pasul cea mai mare fiind chiar existenta lui Dumnezeu care a ramas in stadiul de ipoteza de mii de ani si totusi lumea o ia in considerare desi nu exista nici cea mai mica dovada empirica. Daca pentru dumneavoastra, prezentarea unei ipoteze fara dovezi este definitia calomniei atunci fiecare credincios de pe fata pamantului ar trebui sa fie acuzat de calomnie, ceea ce este o absurditate.
Mai trebuie sa mentionez ca domnul Patapievici nu este in fata judecatorului, acesta nu e un proces este o simpla dezbatere, CHIAR DACA cineva ar aduce aici acum dovezi incontestabile pro sau contra nu ar avea nici un fel de relevanta pentru \”the real world\” pentru ca acest loc nu indeplineste conditiile unei proceduri de judecata. Acuzatii si acuzatorii sa fie de fara samd. Suntem aici sa ne jucam dar macar sa ne \”jucam\” dupa niste reguli rationale.
Salutara incercarea dumneavoastra de a indemna oamenii la argument si relevanta. Numai ca eu stiam ca cel care face o anumita ipoteza trebuie sa aduca “dovezile palpabile” care sa o sustina, nu cititorii sunt cei care trebuie sa aduca dovezi palpabile ca ipoteza nu este adevarata. Doamna Carmen Musat face, cum spuneti, o ipoteza, exprimandu-si astfel dreptul la libera opinie. Dar a-l acuza pe domnul Horia Roman Patapievici ca are opiniile pe care le are, nu pentru ca, pur si simplu le are si si le exprima in virtutea aceluiasi drept, ci ca le are pentru ca este Presedinte al ICR (si isi manifesta astfel slugarnicia fata de cel care l-a numit), nu mai este o simpla exercitare a dreptului la opinie, ci, in lipsa argumentelor este o pura calomnie. Pentru dumneavoastra, adeptul ipotezelor de acest gen, unde se termina dreptul la libera exprimare si unde incepe calomnia?
Poate ca autoarea a exagerat comparandu-l pe Patapievici cu A. Paunescu, dar pamfletele odioase ale lui M. Mihaes din Evz seamana mult cu ale lui CVTudor.
Multumesc pentru aceeasi ciorba reancalzita.
Din punctul meu de vedere, domnul Patapievici nu este nici pe de parte poetul de curte, poate ne dati dumneavoastra niste citate din care sa reiasa acest lucru. Din faptul ca d-l Patapievici explica si face o disectie a urii irationale indreptate impotriva presedintelui, de care multi sunt cuprinsi (oameni simpli si intelectuali deopotriva), nu va indrepateste sa-l calificati ca atare.
In primul rand articolul. Ce este acest articol? Este un punct de vedere si trebuie respectat ca atare. Nu este o lege nu este o axioma. Intr-o tara libera, presupunand ca Romania este o tara libera evident, trebuie respectat dreptul la libera exprimare. Avand in vedere ca nu pot verifica fiecare componenta a lui din punct de vedere empiric el ramane pentru mine la stadiul de ipoteza. Poate este corecta poate nu. Poate ca sunt utopic dar imi imaginez ca sectiunea pentru comentarii este un loc unde se aduc argumente RATIONALE pro si contra. Unii au adus si unele argumente au fost mai bune decat altele dar datorita obiectivitatii mele si faptului ca nimeni nu a demonstrat nimic pana la capat nu voi mentiona care sunt acestea. Nu stiu daca ma intelegeti dar argumentele rationale nu incep cu „Eu consider ca…” Eu simt ca…” „Eu cred ca” Spre exemplu faptul ca doamna Nedeea Burca ARE UN NUME sau ca il numeste pe domnul „cititor exasperat” NIMENI este tot atat de irelevant in economia discutiei ca si faptul ca domnul „cititor exasperat” a demonstrat ca in ICR nu sunt tablouri cu Basescu sau ca domnul „cititor exasperat” stie definitia cuvantului „servil” din DEX neaducand practic nici o dovada palpabila in vederea contestarii ipotezei pe care articolul o inainteaza. Vad lume care se cearta cu alta lume…din nou irelelevant. Eu zic sa incepem un meci de box sa vedem cine castiga ca sa conturam un nou sens cuvantului „IRELEVANT”. Va las in speranta in care ratiunea politica care a ajuns in alte tari de vreo 200 de ani o sa poposeasca si pe meleagurile noastre. La noi pumni in gura, interpretarile lovite de nulitatea subiectivismului fac legea de pe vremea Dacilor. Va urez o zi buna si sa traiti bine in continuare.
Nu ca numele dvs. m-ar interesa in mod special. E vorba doar de curajul de a-ti asuma propriile afirmatii. Sau de lasitatea de a \”vorbi\” din spatele unui pseudonim, chiar daca atat de inspirat ca al dvs… sau ca al d-lui MONITOR (a propos, bine ne-am regasit, colega!).
Voi incerca, pentru ultima data, sa va raspund, nu de alta dar ati facut eforturi mari de documentare… poate prea mari pentru capacitatile dvs. intelectuale, de vreme ce n-ati izbutit sa cititi corect nici macar de pe internet. La ICR am fost de mai multe ori, cu diverse treburi. N-am nimic cu ICR-ul si nici macar cu dl. Patapievici. Nu-l urasc, imi exercit doar dreptul la libera exprimare. Si, fiindca veni vorba despre psihanaliza, daca aveti impresia ca urasc in mod irational, eu n-am sa spun ca dvs. iubiti cu fervoare. Presupun ca stiti ce scria dl. Patapievici despre iubire, si nu vreau sa va insult atat de rau. Chiar daca, dupa cum se poate vedea, acum d-sa iubeste (si este iubit!). N-am vazut poze cu Basescu la iCR, dupa cum nici pe dl. Patapievici nu l-am vazut.Cam asta-i tot. Faptul ca rastalamaciti cu obstinatie spusele mele nu ma mira. Trebuie sa va descuracti si dvs. cumva. Mai ales avand in vedere ca (vai!) sunteti atat de neajutorat si lipsit de aparare… Va asigur de intreaga mea compasiune si va rog sa nu mai stati toata ziua baricadat in biblioteca… nu voi veni sa va linsez…
Probabil cel mai arogant si mai penibil (prin condescendenta pe clapon batran) comentator de aici este celebrul Anonim, care nu stiu de ce simte nevoia sa faca ei o inspectie medicala a cuprinsului revistei.
Bravo Doamna Musat! Chiar daca gresiti, chiar daca poate exagerati, puneti punctul pe \”i\”. Si sunteti singura din presa noastra culturala care face acum si aici asta, ceea ce e tragic.
Ca, de restul, se ocupa Domnul Patapievici sa fie tamaiat cu grja. De parca l-ar mai citi cineva in Romania cum se facea pe vremuri! A ramas cu vechii fideli si noi dezamagiti. Dusmanii adevarati, cum isi inchipuie el si altii, nu-l mai baga in seama de mult. Ca doar e la putere. E \”smecher\”. E cu Basescu, cu Prigoana, cu toata scursura psd-pdlista. As vrea sa il vad cum zice un cuvintel aspru despre colegii sai de partid, patibularii din PDL. Rezerve de flegma intelectuala are din plin.
Ei, v-a fost de-ajuns, domnilor tovarasi?
Cred ca nu: Aci s-a creat o atmosfera – ca nimeni n-are curajul sa spuna (ba cei mai multi n-au nici macar curajul sa vada) ca regisorii sunt goi. Intai de frica (un motiv cat se poate de obiectiv, pentru ca Mediocritatile Lor au puterea) si doi (un motiv subiectiv), pentru ca trebuie sa avem si noi, nu-i asa?, nu falitii nostri (pe-astia ii avem, „slava Domnului”), ci varfurile noastre.— Abia atunci cand „ne” vom realiza jalnica, istorica mediocritate, vom avea (poate: dubito) sansa s-o depasim. „Pour reconnaître/ qu’on n’est pas intelligent/il faudrait l’être”. Atata vreme, insa, cat nici macar nu ne mai punem intrebari, pentru ca ne ajung raspunsurile Ministrului Propagandei (pontifex maximus inca inoficial al crestinismului fariseic), atata vreme cat ramanem cu gura cascata in fata succesului la vanzare, prezentat ca masura a valorii (vai de capul lui Stendhal si Nietzsche, de ex.), vom merita cel mult un Premiu Nobel pentru Fabulatie lipsita de Luciditate („ezista catindati”), dar din mediocritate nu vom iesi (decat pe muzica vreunui cantec despre „mai mult decat locu’ doi” sau la vreun film gen „Pandora”: vai, ce frumos, as fi vrut sa nu se mai termine – pacat ca si-au varat si-aici „stangistii” coada…).- Mda, acum cred ca-i de-ajuns.
Analiza politica nu este domeniul doameni Musat si se vede. Daca HRP ar fi asa cum in caracterizeaza si in acest articol isi pierde complet eleganta, un poet de curte-care ar fi motivatia lui. Asa cum ati spus are deja doua mandate. In acelasi timp, cel putin ” Ochii Beatricei” figureaza in multe bibliografii occidentale ca si ” Zbor in bataia sagetii”. In ceea ce priveste editorialele la care se refera doamna Musat, HRP s-ar putea sa creada, mai bine uitati-va la alti oportunisti care odata promovati de PDL considera ca nu am promovati suficient.
E duminica dupa pranz, ora siestei, pe care mi-am propus s-o agrementez cu intocmirea unei banale statistici, nu lipsita -cred- de oarece interes. Numar articolele din sumarul acestei reviste si pe cel al comentariilor postate de catre cititori si, pe alocuri de autorii insisi, pe marginea temelor carora le sunt consacrate primele. Insumez deci un numar de 39 materiale publicate si, pe site-ul corespunzator al O.C., un total de 78 de interventii..Aproape jumatate din acestea din urma (36) comenteaza un singur articol, editorialul semnat, ca de obicei, de d-na C.Musat. Dincolo de adeziunile declarate ca atare fata de materialul respectiv si de opiniile care contesta asertiunile cuprinse, este vorba, fara indoiala, de un real succes dobandit in spatiul jurnalismului politic din aceste zile, pe care autoarea si-l poate trece cu brio in cont . Numai ca semnatara articolului este, intamplator sau nu, una si acceasi persoana cu redactorul-sef al revistei, careia ii revine responsabilitatea pentru politica editoriala a O.C., ca si pentru interesul pe care-l trezeste intregul sumar al revistei in randurile cititorilor. Or, cifrele consemnate mai sus releva o anumita debalansare a echilibrului tematic al O.C, produsa, evident, in favoarea problematicii politice si cu diminuarea interesului activ fata de zona cultural – artistica.(rog sa fiu bineinteles: am in vedere de aceasta data nu aspectul cantitativ, ci ponderea acordata ofertei prin teme, nume de autori, spatiul acordat, etc.) Si asta se intampla in cazul unei publicatii care se declara programatic ,,saptamanal de informatie si analiza culturala”. E adevarat ca exista in strategia organelor de presa practica de a construi pentru fiecare numar al publicatiei o idee sau un articol tinta, care sa focalizeze atentia publicului. Numai ca, in cazul O.C., tinta este aproape intotdeauna una si aceeasi, fiind directionata in mod predilect si obsesiv spre curtea Cotrocenilor si, cu precadere si maxima fervoare, spre ,,lacheii” (in varianta mai permisiva a d-nei C.M. -intelectualii de casa) care o populeaza. Cunosc persoane care frecventeaza exclusiv sectiunea politica a revistei in varianta sa electronica:pentru a-si oferi asemenea ,,delicii” ieftine; o asemenea indeletinicire, proband ingustarea sensibila si regretabila a orizontului cultural al unor categorii de oameni, nu cred ca poate satisface conducerea revistei si colectivul redactional in intregul sau., care oricum, nu trebuie s-o intretina cu nici un pret. P.S. Alaturarea in textul la care ma refer a numelui d-lui H.R.P. cu cel al lui A. Paunescu este, cred, o blasfemie. Iar supralicitare acestei comparatii nefericite de catre d-na Nedeea B.(ce nume frumos si ce rationament gaunos !) care ar vrea poate sa-l canonizeze pe tribunul acelor vremi apuse si eventual sa contrapuna I.C.R.-ului Cenaclul ,,Flacara”, este cel putin surprinzator pentru o persoana care a ,,cochetat”de-a lungul anilor cu B. Fondane si P. Celan .!!
In primul rand, imi place ca, desi sunt domnul NIMENI, postarile mele va produc zvarcoliri de mare amplitudine emotionala. Cata vreme imi raspundeti atat de prompt si amplu, nu ma deranjeaza cum ma numiti. Apoi, n-am crezut ca Nedeea Burca este un nume care exista cu adevarat, credeam ca e doar un nick-name neinspirat. Am cautat acest nume pe internet si am aflat ca ICR-ul va face lansari de carte. Cum banuiesc ca nu lipsiti de la propriile lansari, inseamna ca ati fost acolo, in gura lupului, in spatiul acela impregnat de spiritul slugarnic al lui Patapievici. Si cum era, doamna? Erau tablouri cu Basescu? Patapievici era, cum spuneti, indoit de spate si cu privirea in pamant? Angajatii erau si ei umili, strambi, timorati de Patapievici care “o face pe nebunul” in fata lor?
Revenind la chestiunea numelui, de ce va intereseaza atat de mult numele meu? Cu ce ar fi diferita situatia daca m-ar chema Maria, Georgeta sau Ion? Sau poate ati vrea sa-mi pregatiti un linsaj in genul celor praticate la O.C.? Am retinut doua lucruri de la dumneavoastra: intrebarea “ati inteles, domnule NIMENI?!” si acel “iaca se poate!”. Cu alte cuvinte, “daca vrem noi (Burca, Musat, si toti cei care il uram pe Patapievici), IACA se poate orice, ati inteles?!!!!!!!!”
Doamna Burca, dati-va jos masca principialitatii si bunatatii (intr-o postare anterioara va prezentati drept fraiera de buna si corecta ce sunteti- destul de comic, nu? 🙂 si recunoasteti-va ura hada care va stapaneste sufletul si mintea. Si acum, ca am aflat ca scrieti carti si lucrati la un radio, revin la ce am spus intr-o postare: scrieti si dumneavoastra carti la fel de bune cu cele ale domnului Patapievici si faceti emisiuni la fel de bune (oare intamplator nu auzisem de dumneavoastra?) si poate va va iubi cineva… Care va sari in apararea dumneavoastra daca vi se va face nedreptate.
Si inca ceva: mi se pare psihanalizabil acest “AM UN NUME!”. La fel mi se pare si faptul ca vi-l scrieti intotdeauna cu majuscule. Poate ca nu sunteti multumita de el, doamna, si de aici ura fata de cei care au succes, in speta HRP. Pe care nu l-as vedea in veci afirmand “AM UN NUME!”. Si asta nu doar datorita modestiei dumisale dar si pentru ca el chiar il are. Cand il ai, cred ca nu simti nevoia sa-l indesi pe gatul cuiva, nu?
Dar cand „tandrul” prefatator de album de nuduri (cu touch S/M evident), mult-prea-celebrul filozof recent, sare ca ars s-o apere tocmai pe Obrenovicioaia Domnului Ar-Vrea-El Cuza de sexismul televiziunilor, asta nu-i servilism dezgustator, stimati (fosti)concetateni? Domniile voastre, Patapievicii, Tismanenii, Liicenii – va razboiti cu „comunismul”? Acum? Urmasii PCR-ului si Securitatii sunt „dreapta” romaneasca? Sub conducerea SIE? „Crestinism”? De care: „crud” (sau „milos”?) à la Patapievici, sau de delir verbal actoricesc? Si-apoi: v-a ametit neo-ortodoxul chiar in asa hal ca luati de buna ineptia (incredibil ca asa ceva poate fi publicat) ca Europa ii datoreaza „crestinismului” -„totul”? De Jesu-bar-Iosef ati auzit? Dar de lumea greco-romana? Dar de creatiile unor (nomina odiosa, nu-i asa?) atei? Stiti ce scrie Cioran despre caracterul lui Noica in „Caiete”? Chiar vi se pare ca rezistenta prin cultura lasitatii e un bun inceput, ca pe acest drum deschis de marele (?) filozof (?) trebuie mers mai departe? Chiar credeti ca invalmaselile de citate invatate pe dinafara sunt semn de genialitate? O sa vreti si pentru Basescu Premiul Nobel? Pe scurt: va mai puneti, macar asa, din cand in cand, intrebari, domnilor „exasperati”? Si, daca chiar sunteti asa exasperati, de ce nu schimbati regimul, de ce tot dati vina, in mod viclean si neinteligent, pe opozitie? Cu flori care se cred neinregimentate, dar il sustin fanatic pe capitanul din Bassa-rabi, nu se face primavara. Si nici cu pseudo-exasperari securistoide.
Stimate „cititor exasperat”, cata vreme nu va declinati identitatea, asa, ca sa vorbim de la egal la egal, continuati sa ramaneti NIMENI. Asa ca nu pot decat surade la acuzatiile dvs. In rest, va atrag atentia ca ati rastalmacit ceea ce scriam, fara a ma putea contrazice cu adevarat. Chiar daca un comentariu politic nu inseamna „a cauta cusururi”, inseamna , va asigur, a nu le ignora cand acestea exista. Le stim cu totii. Un comentator politic corect nu poate face abstractie de greselile si cusururile presedintelui statului care se rasfrang direct asupra vietii politice din Romania, evidentiind doar lucrurile care pot fi comentate pozitiv. Defectele tuturor politicienilor se rasfrang in viata politica a Romaniei si din pricina aceasta nici un fel de „comentator” nu poate face abstractie de ele. Sigur, greselile celor din opozitie au o influenta mai mica decat a celor de la putere, deoarece politicienii din opozitie nu detin functii care sa le permita sa manuiasca parghiile de functionare ale statului! Ati inteles domnule NIMENI?! Asa va voi numi de-acum incolo de cate ori imi veti mai face onoarea de a-mi pomeni numele. Pentru ca eu, spre deosebire de dvs. AM UN NUME!
@Cititor exasperat: va faceti ca uitati, apropo de servilism, calomniile despre Geoana pe care seful ICR le-a facut in campanie pentru o revista din Spania. Stiti despre ce e vorba, declaratiile despre sexul oral pe care i l-ar fi facut A. Birchall presedintelui PSD. S-a vazut imediat ca era o minciuna murdara, dar Patapievici nu si-a cerut scuze, ci a mintit din nou spunand ca a fost gresit inteles. Textul interviului exista si a fost publicat. Dupa un asa flagrant, un om de onoare, sef de institutie publica, si-ar fi cerut demisia. Dar ce onoare mai are cineva care face astfel de afirmatii?
Simplu. Doamna C.Musat are dreptate. Istoria mai ales a ultimilor 60 de ani e plina de slugarnicia si obedienta intelectualilor si „artistilor” fata de puterea politica.Pentru o situatie materiala f. buna, (in comparatie cu restul gloatei) marea majoritate a „intelighentiei” a facut cele mai abjecte compromisuri cu puterea politica. De la Sadoveanu, (N. Stanescu) si pana la Paunescu, de la Patapievici, liiceanu si pana la Mihaies, Voinescu si ce -o mai fi prin ograda….asa ne taraim de 60 de ani. In ceea ce-l priveste pe d-nul Mihai Floarea….crestin democratia a aparut in lumea catolica. In lumea ortodoxa ,acest curent nu a prins , nu prinde si nu va prinde niciodata, deoarece ortodoxia a fost, este si va fi intotdeauna subordonata puterii politice. Deaceea ortodoxia a fost „bulionul” cel mai bun pentru dezvoltarea si proliferarea comunismului. Vezi Rusia, Ucraina,Romania, Serbia, Bulgaria si uitati-va in ce hal a ajuns Grecia. Deci domnule Floarea, esti un „naiv”, ca sa folosesca un eufemism, in politica damboviteana si efectele ei asupra „anemonelor”. In ceea ce-l priveste pe Basescu si sustinatorii…daca gustul lui (lor) „politic” e la nivel de Udrea, nu se mai poate comenta si face ceva . Astia suntem (in majoritate) si asta avem.
Ei, dacă pornim reconstrucţia ţării cu Dan Puric, Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon, m-am lămurit, domnule Floarea.
L.O.
In timp ce doamna Musat tot reciteste „editorialele propagandistice” ale domnului Patapievici, cautand pasajele „idolatre” etc. etc., dumneavoastra deja ati facut un mare pas inapoi si Patapievici nu mai este „poet de curte”, „apologet”, „aducator de omagii gretoase”, ci are problema de a nu-i gasi cusur presedintelui. Ca si cum sarcina comentariului politic ar fi cautarea de cusururi ale persoanelor publice si nu descrierea fenomenelor, a mecanismelor si a raporturilor de forta de pe scena politica. Daca reducem viata politica la defectele politicienilor nu riscam sa nu intelegem chiar nimic din ce se intampla in societate?
Dupa ce dati o definitie fantezista comentariului politic (= a cauta cusururi), mai faceti o identificare arbitrara, ca a nu gasi cusururi inseamna a fi servil. In DEX „servil” inseamna “slugarnic; lingusitor, supus”.
Ca sa gasiti cat este de gresita definitia dumneavoastra, aplicati-i acest criteriu si doamnei Musat si va rezulta ca domnia sa este lingusitoare cu toata clasa politica, mai putin Traian Basescu si PDL. In acest fel, toti oamenii care fac comentarii politice sunt lingusitori. Ca sa evitati nonsensurile, incercati sa va tineti de definitiile din DEX. In cazul dumneavoastra, poate n-ar fi asa de grav daca n-ati face-o, dar in cazul doamnei Musat, ca profesoara de teorie literara, este dovada unei crase lipse de profesionalism.
Sa incercam o simplificare: ce anume i se reproseaza (dupa parerea mea pe drept cuvant), d-lui Patapievici? Faptul ca nu-i gaseste presedintelui Basescu nici un cusur. Sau, daca ii gaseste, evita sa o spuna cu voce tare. Ca are, asadar, o atitudine servila. Putem fi sau nu de acord cu acest punct de vedere? Dl. \”cititor exasperat\” ar putea sa ne posteze o singura fraza in care dl. Patapievici il critica, oricat de putin, pe dl. Basescu? Daca da, a castigat pariul. Mai departe: in ceea ce il priveste pe Adrian Paunescu, se stie ca a avut o atitudine servila fata de cuplul Ceausescu. Pentru cei care nu stiu, voi adauga ca, nu o singura data, Paunescu a cartit cu vorba, cu scrisul si cu fapta. Exemplele sunt destule si bine cunoscute. Temperament coleric, megaloman, Paunescu era suficient de \”nebun\” ca s-o mai ia din cand in cand si pe aratura. Nu sunt o admiratoare a nici unuia dintre dansii. Dar sunt o persoana \”de o anumita varsta\” care isi aminteste cam ce scria sau spunea Paunescu daca i se intampla sa \”scape caii\”. O sa spuneti ca nu-i acelasi lucru. Adica Basescu nu e Ceausescu. Deocamdata. Nici Ceausescu n-ar fi devenit ce-a devenit daca n-ar fi existat o sumedenie de oameni in jurul lui, oameni care pentru a profita ei, l-au convins mai intai pe el ca e genial. Si nu le-a fost greu. Poate cineva sa afirme cu mana pe inima ca Traian Basescu e un presedinte fara cusur, ca n-a gresit niciodata? Ma indoiesc. Nu numai ca a gresit, dar a facut-o chiar de oaie, de nenumarate ori. In ceea ce ma priveste, frustrarea mea consta in faptul ca \”intelectualii presedintelui\” se manifesta servil, lovesc la comanda si nu se manifesta ca personalitati puternice care sa aiba curajul sa-l traga de maneca cand o ia razna… Unii, mai demult, au facut-o si… dar mai bine intrebati-i pe dansii ce-au patit! Pe de alta parte, o asemenea atitudine nu-i serveste nici presedintelui. Nu trebuie sa explic de ce. Bref, nu inteleg de ce e o crima atat de mare sa-l compari pe Patapievici cu Paunescu. Poate cineva sa conteste ca Paunescu e, totusi, in ciuda oribilelor compromisuri, un poet talentat? Ca din multul pe care l-a scris, va ramane o cat de mica parte in Istoria Literaturii Romane? Nu cred. Dl. Patapievici mai are de lucru. E autorul catorva carti realmente interesante, dar din care nu lipsesc pretiozitatile inutile si nici chiar unele perlute de ineptie. In ceea ce ma priveste ma asteptam ca domnia sa sa fie mai doritor sa-si scrie cartile decat sa caute in coarne un presedinte, oricare ar fi acela. Cred acelasi lucru si in ceea ce-l priveste pe dl Mihaies, pe care chiar il simpatizez si ma doare cand vad cum isi rateaza vocatia de profesor si de om de carte. Despre ceilalti nu mai vorbesc, fiindca nu sunt convinsa ca merita… In ceea ce priveste reactiile asa zis viscerale, ele vin de obicei, cel putin pe acest forum, din partea admiratorilor presedintelui Basescu et comp: \”Vai, blasfemie! Sfantul H.R.P. a fost comparat cu Paunescu!!! Vai domnule, dar cum se poate una ca asta?\” Iaca se poate!!! Si inca nu e sigur cine va iesi castigator din aceasta alaturare.Vom sti doar atunci cand dl. Basescu nu va mai fi presedinte si vom vedea ce vor face adulatorii lui de acum.
Apropierea H.-R. Patapievici – A. Păunescu o socot o nefericită exagerare, d-nă C. Muşat. Graţie dv. am (re)citit serialul din „Evenimentul zilei” la care vă referiţi şi opinez că vă dau dreptate doar în privinţa parantezei „(în corul urii intrând şi presa culturală – prestaţia jalnică a „Observatorului cultural” rămânând de referinţă)” – grăbită şi la fel de nefericită ca şi asocierea de nume despre care mi-am început însemnările de faţă. Restul articolelor semnate de H.-R. Patapievici cuprind observaţii personale, dar partinente – parţial, eu însumi m-am pronunţat similar în alte ocazii, inclusiv în paginile oferite cu generozitate de revista „Observator cultural”. Iată, spre exemplificare, doar un fragment al cărui cusur eu nu-l observ: „Din punct de vedere politic, reacţia oligarhilor la ameninţarea „Băsescu” a fost inteligentă şi eficace. În cultura politică a răului, cartelul a inovat şi a creat precedenţă. Victimele sunt, în mod previzibil, trei. (a) Presa, care, în ansamblul ei, va suferi tratamentul pe care l-au suferit deja instrumentele de presă cele mai uzate şi compromise(„Ziua”, „Gardianul”, „Cotidianul” etc.), călcarea în picioare şi, după stoarcerea ultimului dram de credibilitate, aruncarea la coş. (b) Lumea politicii, a cărei maturizare prin competiţie democratică a fost blocată indefinit de acţiunea conjugată a oligarhilor care posedă partide (ori a baronilor care federează partide) şi a presei cartelate, care face selecţia politicienilor apţi să apară pe sticlă în funcţie de conformismul acestora şi de cotizaţia de consultanţă virată în cont. (c) Relaţia normală dintre instituţii, care rămâne blocată în aranjamentele para ori non-constituţionale, aranjamente care inhibă orice evoluţie spre o societate decentă.“
Ca intelectual neînregimentat politic, mi-am exprimat adeseori public părerea necesităţii coagulării unei forţe de dreapta, întemeiată pe creştinism. Fostul PAC m-a dezamăgit, cum am mai afirmat. Că ea s-ar putea numi „a treia forţă” (O. Hurduzeu şi M. Platon), „România profundă” (D. Puric) ori altfel – eventual partidul creştin-democrat – rămîne de hotărît. Cert este că, din interiorul unor organizaţii nonguvernamentale şi non profit precum „Pro Vita” ori „Fundaţia Arsenie Boca” şi, concomintent, ca simplu enoriaş al unei biserici ameninţate cu dărîmarea de mafia imobiliară a sectorului 4 bucureştean, unde locuiesc, mă consider nereprezentat de vreo formaţie politică în parlament, acesta fiind dominat în continuare de foştii activişti-comunişti-securişi şi – deja! – de unii dintre odraslele lor.
Într-o postare anterioară de pe acest forum, am solicitat cuiva – anonim – să producă o listă de oameni ce-ar putea figura între intelectualii capabili de a aduce o schimbare reală în viaţa politică a ţării. Acest demers s-a soldat deocamdată cu trei nume: Regele Mihai, Neagu Djuvara, Marie Rose Mociorniţă. Cercetînd şi alte opinii, am obţinut încă: Alexandru Matei, Vasile Ernu, Caius Dobrescu, Alex Goldiş, Andrei Terian, Mihai Iovănel, Alex. Cistelecan, Ciprian Şiulea (nu mă pot pronunţa, deocamdată, asupra niciunuia dintre aceştia din urmă; urmează a mă documenta. Poate că unii dintre cititorii acestor rînduri pot aduce deja informaţii utile).
Doresc, aşadar, ca listei produse de M. Mihăieş, cuprinzînd nume precum Antonie Solomon, Gigi Neţoiu, Theodor Stolojan, dar şi H.-R. Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Ioan T. Morar, Mihail Neamţu -persoane indezirabile pentru dv., d-nă C. Muşat – să-i găsim alternativa.
Atîta vreme cît vom teoretiza asupra erorilor trecutului, asupra imperfecţiilor prezentului, nu cred că vom progresa. Cei ca mine, naivul, care am intervenit pe 21 decembrie 1989, alături de oameni precum regretatul Ioan Alexandru, în Piaţa Universităţii, avem, cred, responsabilitatea de a medita la viitor şi a încerca să acţionăm, în condiţiile istorice ale condamnării oficiale a crimelor comunismului.
Stimata doamna Musat, multumesc pentru raspuns, dar n-ati facut decat sa va reluati, mai pe scurt, articolul. Adevarul este ca ati fost si ati ramas foarte previzibila si saraca in idei – acesta este motivul pentru care nimeni n-ar putea, intrebat fiind daca a retinut vreodata ceva de la dumneavoastra: o idee, o fraza, un argument, sa ingaime ceva. Marca Carmen Musat a fost si a ramas atacul la adresa lui Patapievici, inca de pe vremea cand Basescu era un simplu politician iar ICR-ul isi tara zilele sub conducerea lui Augustin Buzura (pe care nimeni nu il intreba niciodata de sanatate sau de banii pe care ii castiga nefacand nimic acolo). Deci, e limpede ca ICR-ul, Basescu etc. etc. sunt doar pretexte ale exhibarii urii dumneavoastra viscerale. Apropo de dezamagirea dumneavoastra, s-ar parea ca in cazul domnului Patapievici v-ati nascut gata dezamagita :-).
In alta ordine de idei, miezul interventiei mele anterioare era solicitarea pe care v-am facut-o, de a aduce pasajele din articolele domnului Patapievici care sa justifice alaturarea acestuia de numele lui Adrian Paunescu. In cazul in care nu le veti posta, vom avea inca o data dovada ca in fixatia pe care ati facut-o pentru HRP, sunteti dispusa sa aruncati cu vorbe fara nici un fel de acoperire si toata retorica dumneavoastra democratic-umanist-moralizatoare este un mare fas.
Chiar daca va ascundeti cu lasitate in spatele unui pseudonim, nu sunteti scutit de cunoasterea unor reguli elementare. D-na Musat fiind moderatoarea acestui forum, are nu doar dreptul ci si obligatia de a interveni. Ori de cate ori simte nevoia. Apoi: chiar daca punctele mele de vedere va irita (adevarul intotdeauna doare), ar trebui sa intelegeti ce imens deserviciu ii faceti celui pe care pretindeti ca-l aparati. Reactionand ca o chivuta besmetica si neavand nici macar elementarul bun simt de a va declina identitatea atunci cand va adresati unor persoane care nu v-au solicitat in nici un fel parerea – folosind apelativul de „hoarde” (tocmai dvs., domnule Anonim!!!) – nu izbutiti decat sa lasati impresia ca, pana una alta, dl. Patapievici incepe sa aiba admiratorii pe care si-i merita. Dar, imi fac, totodata, „mea culpa”… Data trecuta am scris doar despre „ochii murdari”, si-am uitat sa pomenesc despre obielele nespalate care trebuie si acelea, inlocuite, macar din cand in cand. Chestie valabila, mai ales, pentru aceia care prefera „hoardei” o legiune atat de selecta! Deci, va rog mult, domnule „cititor exasperat”, cand mai simtiti nevoia de-a va defula in public, declinati-va identitatea ori… spalati-va picioarele!
S-ar putea sa va dezamagesc, dar eu una nu cred in omniprezenta sau in omnipotenta serviciilor si nici nu am obsesia lor. Eu inca mai sper ca traim intr-o tara libera, iar eu imi exprim opiniile in mod public.Daca imi amintesc eu bine, dl Patapievici a fost cel care a \”profitat\” de pe urma scandalului cu \”capitanul Soare\”, nu-i asa? Din cite imi pot da seama din tonul dumneavoastra, nu puneti mare pret pe principii de vreme ce vi se pare neverosimil ca cineva – eu sau unii dintre comentatorii de pe acest forum – sa vorbeasca in numele lor. Si nu numai sa vorbeasca, ci chiar sa creada in necesitatea principiilor. Eu nu imi arog monopolul acestora, dar nu vi se pare ciudat ca, dupa 20 de ani de la prabusirea comunismului, e nevoie de curaj pentru a spune cu voce tare ceea ce gindim? Chiar credeti ca orice atitudine critica are ca motivatie ura? Stiti cum se spune \”beauty is in the eye of the beholder\” – la fel si ura, domnule, tot in ochii celui care vorbeste despre ea trebuie cautata. L-am apreciat pe dl Patapievici, consider ca activitatea lui ca presedinte al ICR a fost una foarte buna (am si spus-o, de altfel, in articol, dar e mai simplu sa nu cititi totul si sa faceti presupuneri). Nu ura e de cautat in articolul meu, ci dezamagire crunta. Intrebati daca are dl Patapievici dreptul sa-si spuna parerea?! Dar cine i-a negat acest drept? Nu as fi reactionat daca dl Patapievici ar fi vorbit despre jalnica prestatie a lui X sau a lui Y, despre jalnica prestatie a lui Carmen Musat – era si este dreptul oricui sa aiba orice parere. Problema e ca nu poti generaliza in functie de un singur reper. Or, unicul reper in functie de care dl Patapievici face bilantul anului 2009 este Traian Basescu. Totul e bun sau rau, jalnic sau minunat in functie de atitudinea fata de presedintele statului. Nu vi se pare deplasat pentru un om de cultura si nu orice om de cultura, ci insusi seful ICR? Nu vi s-ar fi parut nedrept ca cineva, oricine, sa judece prestatia ICR doar in functie de editorialele celor doi domni din fruntea institutiei? Mie da, si din acest motiv am reactionat. Polemicile se poarta individual, nu acuzind in corpore institutii sau redactii. Intrebati daca dl Patapievici isi poate spune parerea \”fara a fi linsat de hoardele Observatorului cultural\” (las la o parte stilistica primitiv-apocaliptica a acestei exprimari) si va intreb, la rindul meu, daca credeti ca eu si cei care gindesc asemenea mie ne putem spune parerea – ferm, dar civilizat – fara ca vreunul dintre cei ce practica jurnalismul in grup sa nu ma/ne acuze de ura, marxism, comunism, pesedism etc., etc.? Reactia mea nu e provocata de o fraza a dlui Patapievici – un punct de plecare doar. Reactia mea este la un tip de comportament public deplorabil. In fond, liderii autoritari au fost de cind lumea produsul oportunistilor din jurul lor.
Iar ne dati lectii de conduita (de aplaudac ! ), domnule BMARIAN ? Nu le acceptam nici cand va deghizati identitatea si nici atunci cand v-o declinati in mod explicit decat daca -eventual -sunteti in stare sa le insotiti de argumente pertinente. Altfel, deranjul e degeaba de ambele parti, va asigur.
@si ce ati fi vrut, dle cititor exasperat, sa faca dna Musat? Sa-l aplaude pe HRP, care se pronunta calomnios intr-un cotidian de mare tiraj? Va fi avand si dumneaei dreptul la opinie, nu credeti? Pacat de dl HRP, dar postura de sluga prezidentiala l-a compromis!
Stimata doamna Musat, sper ca sunteti multumita si chiar mandra de cei cu care rezonati in obsesii si nevroze (carora le produce placere sa se simta urmariti si atacati de securisti, de Patapievici, de criminalii care indraznesc sa-si spuna si ei parerea pe acest forum etc.) si nu mai ravniti, astfel, la admiratorii domnului Patapievici, cei cu urdori la ochi si spatele incovoiat, de ii poti recunoaste imediat pe strada (si traversa, eventual, rapid, pe partea cealalta). In fine, gradina lui Dumnezeu e mare, ca sa vorbesc si eu pe tonul doamnei care are impresia ca principiile sunt un monopol detinut de un cerc restrans, format din oamenii ca ea si ca dumneavoastra si in general din cei care au in centrul existentei lor ura fata de Patapievici. Care, saracul de el, nu poate vedea cerul:-). In timp ce ei, oamenii de bine, cu ochii la Dumnezeu din cer, purificati de stampila pusa pe Crin Antonescu si apoi pe Mircea Geoana, nu pot pur si simplu sa mai traiasca inghitind insultele acestui Patapievici care il slujeste pe Basescu si face pe nebunul in fata subordonatilor, mai doamnelor si domnilor! A mai ocupat si spatiul public, il vedem toata ziua la Realitatea TV si la Antene, prin toate revistele (adevarul e ca a cam ocupat Observatorul Cultural, nu mai poti deschide un numar fara sa-l vezi lafaindu-se in trei-patru artiole), pe strazi, prin institutii, prin piete si mall-uri (noroc ca dumneavoastra, doamna Musat, spun gurile rele, nu va faceti cumparaturile in Romania), a ocupat tot spatiul, nu mai poti nici macar parca o masina ca te lovesti de el. Ziceam sa faceti o spirala ca la MISA dar acum zic sa puneti mana pe furci si topoare, ca asa ceva nu se mai poate tolera!! Ar fi o idee si suplimentarea fortelor cu niste detasamente de marxisti de frunte din Europa, nu zice rau domnul cu nume de francez care vorbeste romana perfect, ca multi dintre cei care comenteaza pe forumul acestei reviste.
Dar altceva voiam sa va spun, de fapt sa va rog, distinsa doamna Musat: cred ca din cauza murdariei de pe ochi, nu reusesc sa vad redate in textul dumneavoastra acele pasaje din Patapievici care va permit, de la nivelul principiilor carora le sunteti credincioasa sluga, sa faceti alaturarea dintre HRP si Adrian Paunescu. Am rugamintea sa mi le semnalati, mai ales ca am vazut ca intrati pe forum cand considerati ca trebuie sa va aparati onoarea.
Apoi, poate nu sunt la curent dar a facut cumva dl. Patapievici vreun demers legal ori ilegal pentru a suspenda libertatea de expresie a celor de la Observator Cultural? Sau toata zvarcolirea si mobilizarea de forte a dumneavoastra si a forumistilor dumneavoastra se trage din acea fugara referire intr-o paranteza la “prestatia jalnica” a Observatorului? Caci atunci cum ramane cu libertatea de expresie a domnului Patapievici, isi poate spune parerea fara a fi linsat de hoardele Observatorului? Si fara a primi amenintari cu denuntul la Europa?
Si va propun putina aritmetica: daca la o fraza a domnului Patapievici reactia dumneavoastra este de un articol luuung, daca dl. Patapievici ar fi scris un articol despre prestatia O.C., dumneavoastra cu cate articole ati fi lovit in replica? Sa sparie gandul…
1. Trebuie sa va contrazic, stimata doamna: O personalitate ca d. Patapievici nu este potrivita la conducerea unei astfel de institutii:
I. Pentru ca-si reprezinta in primul rand propriul narcisisim exacerbat.
II. Pentru ca reprezinta interesele unui grupuscul (post-noican).
III. Pentru ca reprezinta interesele inguste (per angusta…) ale d-nului Basescu si, prin asta, ale tagmei pseudo-democrat-liberale.
IV. Pentru ca reprezinta un mod de gandire si de actiune totalitar.
2.Cum d. Patapievici a declarat stare de razboi („batalia pentru spatiul public”) si à la guerre comme à la guerre, era de asteptat ca vor interveni si „baietii” acelor „servicii” criminale, care, scapand nepedepsite si vazandu-se de folos, „servindu-si …patria”, se obraznicesc tot mai mult pe zi ce trece. Era evident ca un regim care urmareste (iar)puterea totalitara nu poate suporta existenta unei publicatii in care libertatea de opinie, pluripartitismul si atitudinea critica (adica intelectuala) se pot cu adevarat manifesta. Cum sa nu murdareasca ienicerii sultanului macar pagina de comentarii cu prezenta lor imunda?? Numai Europa ii impiedica sa revina la metodele pre-89. Si, de aceea, Europa trebuie s-o stie – si o va afla.
„Ochii murdari vad murdar”, obisnuia sa-mi spuna tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, de cate ori imi manifestam exasperarea vis a vis de reactiile celor din jurul meu, nedrepte uneori, alteori de-a dreptul aiuritoare… Au trecut multi ani de-atunci si-am izbutit sa invat ca majoritatea semenilor nostri ne „impodobesc” cu propriile lor insusiri. Un invidios va crede ca toti suntem asemenea lui, un generos va ava mult de suferit fiindca isi va imagina ca si ceilalti sunt asisderea lui… De-aici si vorba aia de-o ziceam noi cand eram mici, „cine zice ala este!” adaugand – atunci cand nu eram auziti de „tovarasa”, „ca magarul din poveste!”. Pai, daca doamna Carmen Musat si-ar fi dorit o sinecura la presedintie fiti foarte siguri ca nu i-ar fi fost deloc greu s-o obtina. Traim intr-o tara in care obedienta a fost dintotdeauna rasplatita din plin… Sa „faci sluj” in fata sefului si sa te defulezi facand pe nebunul in fata subordonatilor e un obicei practicat la scara larga…. Sa primesti rasplata pentru ca „ai fost cuminte” si „n-ai miscat deloc in front”, e iarasi ceva obisnuit! Exista insa cativa „fraieri” – nu multi – care se incapatineaza sa aiba principii. Asa s-au nascut ei, „cu defect”. Oameni fara vocatie de slugi!!! Cei care-au stat o viata intreaga cu nasul in pamant amusinand sfintele urme ale superiorilor ierarhici, n-au vazut niciodata cum arata cerul… nici macar prin lentila! Stiu ca nu sta in puterile noastre sa le indreptam spatele. Dar oare chiar trebuie sa le rabdam insultele?!
Oare Madam Musat cum ar fi reactionat, daca ar fi primit, si dansa, o sinecurica de la Base ?!
Bieţi înjurători de profesie, bucuraţi-vă că apăreţi, aşa anonimi, semianonimi , insultând pe doamna Carmen Muşat, iar Domnia Sa vă publică, îngereşte răbdând aberaţiile pe care le debitaţi. Eu v-aş invita să scrieţi pe la alte publicaţii de subnivelul Dvs.
Domnule „Ion Popescu”, ati fost sau sunteti cumva membru al serviciilor secrete? Constat ca folositi expresii specifice din arsenalul zvonerilor si raspandacilor: „amicii mei vorbeau”, „umbla vorba”. Sau sunteti cumva prieten cu domnul Florin Coldea, din moment ce supravegheati cu atata vigilenta SMS-urile private?
Daca am inteles bine, HRP a fost cel care a inceput, in Evenimentul zilei, acuzand in bloc Observatorul. Carmen Musat i-a raspuns la fel de dur, intr-un articol reverentios la adresa ICR. Era dreptul dumneaei sa reactioneze, nu credeti? Stiti ca e o vorba: „El da, el tipa”. I se potriveste perfect si lui Basescu si colegilor lui intelectuali.
Stimata doamna Musat, spuneti ca \”din motive greu de inteles pentru dumneavoastra\”, bla bla. Dar pentru cei care asteapta de la dumneavoastra articole care sa nu fie egale doar cu dejectii varsate in capul lui Patapievici (cu pretentii de analize) va imaginati cat de greu de inteles sunt motivele pentru care alegeti sa le insultati bunul simt saptamana de saptamana exhibandu-va doar obsesiile pe care le-ati dezvoltat impotriva lui Patapievici?
Ia puneti-va in pielea celor care va citesc SI NU sufera ca dumneavoastra si alti cativa vesnici detractori ai lui HRP de aceasta ura neimpacata, ba dimpotriva, apreciaza foarte mult si cartile si prestatia publica a domnului Patapievici: stiti cat de penibil si bolnavicios apare demersul dumneavoastra (a se citi delirul)?
Doamna Musat, domnilor Platon, Karnoouh si toata gasca, nu mai otraviti cu umorile dumneavoastra spatiul public romanesc, vindecati-va odata de aceasta ura in care va irositi resursele (faceti terapie de grup, o hora a unirii impotriva lui HRP cu titlul “hai sa dam ura cu ura”, sau chiar o spirala in genul celor de la MISA, ca poate reusiti sa va integrati macar urile in absolut) dupa care, purificati, apucati-va sa scrieti carti care sa aiba macar succesul celor ale domnului Patapievici, puneti pe picioare institutii macar la fel de bine cum a facut-o domnul Patapievici, faceti emisiuni la fel de bune cu cele facute de domnul Patapievici, si poate veti fi iubit asa cum este domnul Patapievici de catre cei care ii inteleg si cartile si demersul public. Succes!
Le multumesc tuturor celor ce au citit si au comentat, in ultimele saptamini, articolele din revista. Comentariile dvs. – si cele elogioase si cele critice – constituie, pentru fiecare dintre noi, o oglinda necesara. Ne dorim ca atit revista tiparita, cit si site-ul nostru sa fie un spatiu al dialogului din care polemicile sa nu lipseasca. Polemicile cu argumente, desigur.
As vrea sa-i raspund, foarte scurt, domnului Ion Popescu (sau Ion Ionescu, nu mi-e prea clar). Inteleg ca domnia-sa are acces la o seama de informatii in legatura cu SMS-urile si mailurile trimise de mine in campania electorala. Aveam impresia ca traim intr-o tara libera, in care fiecare e liber sa voteze si sa sprijine orice candidat doreste. Aveti dumneavoastra, dle Ionescu/Popescu informatii ca nu e asa? E, oare, un delict faptul ca, in grupul meu de prieteni (repet: in grupul meu de prieteni) am facut lobby, in spatiul privat, nu in cel public, pentru Crin Antonescu? Ce anume vi se pare scandalos in asta? Daca as fi facut lobby pentru Traian Basescu as fi raspuns, oare, exigentelor dvs.? Marturisesc ca acest tip de comentariu plin de insinuari imi repugna. Prefer sa spun lucrurilor pe nume si am, in general, prostul obicei de a gindi pe cont propriu. Va marturisesc ca mi-e peste putinta sa inteleg de ce vi se pare ca cei ce ocupa o pozitie publica ar trebui siliti „sa serveasca patria” si altfel decit prin fapte. Chiar vi se pare ca, la douazeci de ani de la prabusirea comunismului, iubirea de tara se confunda cu adorarea sefului suprem? Asta vi se pare „al naibii de firesc”? Mie nu si nu vreau sa traiesc intr-o tara in care locuitorii au ajuns sa considere ca oportunismul e o forma a firescului. Cei care au iesit in strada (si cei care au murit) in decembrie 1989 au strigat „vom muri si vom fi liberi”. Cred ca atunci, in zilele acelea din decembrie 1989, am cistigat cel mai important lucru: dreptul de a trai liber, fara frica de autoritati. Cirmuitorii sint efemeri, demnitatea individuala este cistigul cel mai de pret. Si singurul lucru care conteaza.
Stimata Doamna Carmen Musat,
Amicii mei, atunci cind comentam prestatiile din spatiul cultural, vorbeau despre dumneavoastra in termeni nu tocmai placuti. Mi s-au parut niste exagerari superficiale, maciste si neserioase. Am crezut pina nu demult ca sinteti una din putinele voci lucide, care se situeaza in acea zona de neutralitate (din pricina independentei financiare si a lipsei de obligatii in acest sens) care va ofera credibilitate. Se pare ca amicii mei aveau dreptate. Umbla vorba ca in perioada campaniei i-ati facut lobby lui Antonescu prin SMS, printre cunoscutii dumneavostra. Daca e adevarat, dati-mi voie sa va intreb: de ce?
Lasind la o parte calitatea operei (ma rog, chestie de gust, de pozitionare ideologica, de altele mai complexe; in fond, si dumneavoastra sustineti ca Stelian Tanase e un scriitor bun, ceea ce eu gasesc ca e o exagerare) si aerul antipatic (aici nu mai e nimic de comentat) al lui HRP, cred, totusi, ca a reusit sa conduca ICRul spre ceea ce ar trebui sa fie o astfel de institutie. Nepartinitor, fara partis-pris-uri (acuzatiile care i s-au adus in acest sens sint facute la buza santului, pot fi demontate foarte usor). S-ar putea ca din pozitia pe care o ocupa sa fie silit sa „serveasca patria”, ceea ce e al naibii de firesc. As spune ca in general a facut-o destul de rezonabil, cele mai multe din articolele lui au un fond rational. Insa fondul nu se mai vede din pricina acelor deraieri care i-au stricat complet imaginea. Totusi, comparatia cu Adrian Paunescu este de un prost gust desavirsit. Exasperarea dumneavostra ia o forma comuna, mult prea comuna.
Daca ati pierdut o lupta (repet, v-am admirat pentru ca mi s-a parut ca luptati doar de pe baricada principiului), incercati sa o faceti elegant.
Ion Popescu
Nu este nici de stanga nici de dreapta , iar peisajul romanesc este imbacsit de astfel de confuzii . factorii psihici care intregesc tabloul crizelor trecerii de la starea de conservare letargica din perioada lagarului comunist la starea de veghe a democratiei s a facut prin tranzitie ! Tranzitia este denumita astfel perioada de trecere la activitate fireasca , dar am uitat oare cum au trecut aceste doua decenii , cata mizerie , cat gunoi , cat de patologica , ce depresiva a fost trecerea !? Si ce a nascut ea , cum este copilul tavalit la trezire prin faina rosie a tranzitiei , tanarul societar este confuz , crede ca poate sa gaseasca sprijin si parghii in politica …
Din acest kitsch , din plamada asta si cu acest aluat s a nascut tanarul intelectual , omul este suma invataturilor si cea a educatiei primite .
Bun , acum daca murdaria din mintea comunistilor , a confuzionat , poate deliberat mintea tinerilor intelectuali , ce este de facut !?
Dracu stie !
Foarte bun articolul. Ramane totusi intrebarea? Ce-i de facut? Putem astepta ca aceasta putere sa-si intinda tentaculele peste toata tara, peste toate constiintele, corupand prin interese si banii, totul? Sa ne incredem in cei cativa care mai au curajul sa protesteze public, fie prin articolele lor, fie prin atitudinea lor?Dar nu e suficient. Remarcati un lucru: exista foarte multi oameni nemultumiti dar foarte putini au curajul sa o spuna! Acest fapt este ingrijorator. Smecheria, golaneala, prostul gust au pus aproape stapanire peste tara asta. OTV-izarea Romaniei MERGE FOARTE BINE.. O mai poate opri cineva? Sau poate intr-o zi, domnul Patapievici si Liiceanu , chiar si domnul Plesu, toti acesti fini intelectuali vor fi nevoiti ( sau poate le va face placere, mai stii?) sa stea la aceeasi masa( evident intr-un restaurant) cu doamnele Bahmuteanu si Magda Ciumac, cu domnii Stelian Ogica si Fernando de la Caransebes( ca sa enumar doar cativa dintre bravii „intelectuali” Otv-isti) pentru ca acestia din urma sa le impartaseasca adevaratele valori ale spiritualitatii universale. In acea mareata zi, iubitul nostru presedinte va sta in capul mesei si printre hahaieli si sprituri, va vorbi „intelectualilor si poporului” despre modernizarea Romaniei.. Desigur, domnul Boc si Doamna Udrea vor fi printre meseni. Intalnirea culturala va fi transmisa in direct de posturile Antena 3 si Realitateatv. Am uitat OTV-ul. Scuze. Ratingul va urca la ceruri! Toti vom jubila, vinul va curge pe masa, mancare va fi din belsug, ne va rasuna in urechi muzica fina a lui Salam si Guta ascultata de comeseni, veselia va pune stapanire peste Romania.
Nu e minunat si frumos?! Oare nu ne-a mai ramas decat sa facem haz de necaz?! ………….
vai dna Musat, cum va stoarceti creierii de ciuda ca nu a iesit Geoana Presedinte…
erati acum director la ICR, cu sprijinul fratelui lui Patriciu…
apropo, firma de avocatura mai functioneaza, mai sunt clienti
traiasca Securitatea (Observatoare)!!!!!!!!
Rareori mi se intampla (in ultima vreme tot mai rar…) sa-mi regasesc propriile dezamagiri, perplexitati, exasperari – atat de bine exprimate….Nu pot decat sa va felicit din toata inima, Doamna Musat, si sa ma bucur ca ati ramas asa cum va stiam. In rest, daca oameni pe care ii stimam candva, laolalta cu altii, pe care nu i-am stimat nicicand, au decis singuri ca au un pret (probabil nu le-a stat si nu le sta in puteri sa si-l si stabileasca!) – decizand totodata ca e cazul sa nu mai faca nici un secret din chestia asta – poate ca nici nu e chiar atat de rau… Macar stim cu cine avem de-a face… Eu, una sunt convinsa ca, in curand, „barca”, supraaglomerata, va incepe „sa ia apa”. Atunci sa vedeti spectacol!!!
D. H.R.P. s-a grabit sa-mi dea dreptate – atacand O.C. -dupa mottoul: „Narcisismul zdrelit,/ sa raspunda l-a silit”. Cu cat se va umili mai mult, facand ce face (propaganda ultra-penibila), cu atat va supracompensa mai mult la modul megaloman si va uri mai tare (proiectandu-si ura asupra celorlalti).-
Da, dar: d. H.R.P. este descoperitorul metodei propagandistice de a pune cu succes demonstrat electoral falimentul guvernarii in carca opozitiei: Genialoid!
Asa cum d. V.Tism. este descoperitorul metodei de a trece, in practica, de la stanga la dreapta, condamnand, in teorie, asa-numitul „comunism”: Genialoid!
Asa cum d. M.Mih. este descoperitorul unei „realitati” politice, care te poate lasa cu gura cascata: aci – dreapta e stanga si stanga e dreapta: Genialoid!
Asa cum d. M. Cart. este descoperitorul altei „realitati” fascinante: aci – Puterea este o minoritate atat de persecutata de „discursul urii”, incat nu m-ar mira ca Domnia Sa sa ceara azil politic la Berlin: Genialoid!
(Tarisoara e, cum se vede, cu picioarele-n sus, cu poalele-n cap si putin cam derutata.)
Spun – „genialoid”, pentru ca nu sunt foarte sigur: sunt acesti domni chiar asa geniali – sau sunt cei care-i sustin in alegeri suboptimal mobilati la cerebrum? Cum zice Heine?: „Ma gandesc noaptea la …Romania,/ gata – m-apuca insomnia”… Sau ar fi mai potrivit totusi un vers de Brassens: „Si je pense à Lulu,/ Là je ne bande plus”? Marturisesc ca, mie, gandindu-ma la toate astea, cel mai des imi trece prin minte cuvantul „ura”: Ura! Ce bine c-am scapat din acel Infern!
Excelent articol !
Impecabil. Respect, doamna Musat!
Felicitari, doamna Carmen Musat, pentru acest articol lucid si echilibrat.
L menirea..masti sa se faca cultura.Daca ea se politizeaza sa fie infierata.Consider ca ICR isi face cu prisosinta menirea.Ca si comentatoarea din Israel infierati unele abuzuri de cultura.Poate ca daca se scoate politicul valoarea actiunilor ICR vor fi apreciate.
Sarut mana ,stimata DOAMNA! Excelent articol,santeti demna de toata admiratia,pt curajul dv de a spune lucrurilor pe nume. Din pacate ,HRP e manat de alte interese ,contrare culturii,pacat ca nu-si da seama ca s-a umplut de ridicol.
HRP pe care l-am apreciat şi-l apreciez pentru un larg orizont, s-a dovedit un original, ca şi democraţia noastră de Dâmboviţa. Păcat! A îndepărtat şi oameni care aveau o anumită valoare. iar păcat. U neori a fost cinic peste poate, iar păcat.
Doamna Musat numai un cuvînt. Am sà và spun: Brava pentru o analizà asà de pertinentà, de realistà, si de adevàratà…
Un articol fara cusur, care – in sfirsit! – spune lucrurilor pe nume.
Daca ar fi sa scriu toate COMENTARIILE pe marginea articolului de mai sus, nu mi-ar ajunge nici spatiul, nici timpul. Este destul sa amintesc doua „LUCRURI JALNICE”:
1.- ICR Tel-Aviv nu are conducator de la plecarea dnei. dr. MADEEA AXINCIUC si, dl. H.R. Patapievici nu a gasit de cuvinta sa viziteze Institutia macar odata de la infiintarea ei. Macar ca ar avea ocazia cu acest prilej sa viziteze si LOCURILE SFIINTE.
2.- Nu-i prima oara ca atrag atentia ca dl.H-RP ii plimba pe sotii-artisti PERJOVSKI ca pe „Sfintele MOASTE” in intreaga lume de parca ar valora mai mult decat toti artistii plastici existenti in lume.
Curajosul (après la guerre) dominus Horia-Roman face bilantul regimului Basescu (care e intr-adevar jalnic), dar il absolva in mod perfid tocmai pe acesta (si pe sine) de orice raspundere -: „für Vorteil”, cum spune poetul, „Schmuck, Beförderungen, Nachruf, indes das Ende, taumelnd wie ein Falter (…) nahe ist und anderen Sinn verkündet-„. Propagandistul „jucatorului” incalcator de Lege incalca el insusi Legea. Tarisoara-i inapoiata, propaganda i-a reusit, rezultatele se vor vedea, condamnat la perpetuarea aceleiasi minciuni, cum se vede, a ramas. Vom observa cu interes – cata vreme va mai aplauda „canalia de uliti”.