Romanul lui Cioran? Sugestii pentru o biografie imposibilă (IV)

  Am remarcat deja că schimbarea produsă în cariera lui Cioran odată cu apariţia Exerciţiilor de admiraţie nu a beneficiat pînă acum de o atenţie specială din partea criticilor. Deşi Cioran şi-a demonstrat limpede (chiar dacă nu la modul exclusivist) predilecţia pentru genul portretului, şi anume prin pasionanta Anthologie du portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (apărută postum, în 1996, cu o prefaţă profund revelatoare a autorului), reputaţia sa literară rămîne legată în mod prioritar de domeniul aforisticii. Or, romanul lui Bruno Cessole ne propune o altă optică: cum am menţionat deja, Diogene din Grădina Luxemburgului este prezentat aici de preferinţă „în exerciţiul admiraţiei“.   În cursul întîlnirilor lor (mereu în aceleaşi locuri) şi al plimbărilor prelungite (mereu pe aceleaşi trasee) – perimetrul urbanistic cartografiat astfel, cu parcul sus-numit în centrul lui, întinzîndu-se pe „rive gauche“, de-a lungul axelor Boulevard St. Michel şi Saint-Germain pînă la Sena, plus o enclavă pe „rive droite“, zona Palais-Royal, iar în direcţia opusă, spre Montparnasse, pînă la Cimitir, şi de-a lungul Aleii Observatorului pînă la Closerie des Lilas, este spaţiu de viaţă eminamente cioranian –,  Stauff îi vorbeşte lui Philippe, discipolul şi viitorul său biograf, şi despre sine însuşi, desigur, dar mai ales despre autorii […]