Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Greva foamei şi statul de drept
- 01-04-2010
- Nr. 519
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 17 Comentarii
Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, dl Doru Mărieş, se află în cea de-a 79-a zi de grevă a foamei, pentru adoptarea Legii Lustraţiei şi pentru aflarea adevărului despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990. La ora la care scriu aceste rînduri, dl Doru Mărieş este internat în spital. Nenumărate asociaţii, societăţi şi persoane publice, ostile, dar şi apropiate actualei puteri, îşi declară solidaritatea cu Doru Mărieş şi semnează apeluri pentru salvarea vieţii acestuia. De cînd a intrat în greva foamei – pentru a doua oară în decurs de un an –, Doru Mărieş a fost vizitat de preşedintele ţării şi de preşedinta Camerei Deputaţilor, care i-au oferit întregul lor sprijin, a primit asigurări de la procurorul general al României şi de la preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că cererile sale se vor rezolva. Cu toate acestea, Doru Mărieş a continuat greva foamei. Oare de ce? Între timp, pe bloguri şi în presa on-line au apărut apeluri patetice la trezirea naţiei din somnolenţă şi pasivitate. Cei mai vocali sînt, şi acum, cei care se află în imediata apropiere a puterii. Ei condamnă – dar pe cine? –, arată cu degetul înspre forţe oculte – reprezentate de cine? […]
@un liberal neanregimentat: asta cu santajurile mi-a scapat, cum v-a scapat si dvs. „Danemarcii” in loc de Danemarcei.
Inteleg ca ati vazut doar spectacolul dupa conu Will, dar n-ati citit piesa. Asta seamana cu „n-am citit cartea, dar am vazut filmul”. Penibil, pentru cineva care da lectii.
sa vedeti ce-o sa va mai lustram noi, cu Maries si cu Bas…escu (gunoi mirositor) cu tot ! Spanzuratoarea!
Stimate domn, chiar daca nu sunteti profesor universitar, va rog sa cititi piesa „marelui Will” in original… Regelui Danemarcei i s-a turnat in ureche ceva – chiar trebuie sa va explic eu toate acceptiunile mai vechi sau mai noi ale cuvintelor „a turna”, „turnat”, „turnator”?! E o metafora, adicatelea a fost ucis „cu vorbe”… Sigur ca ar fi fost de asteptat sa intelegeti o figura de stil, atat de simpla si mai cu seama atunci cand sensurile acesteia fac parte din bagajul de cunostinte generale pe care le impune meseria de …”posatac”!
E intr-adevar ceva putred nu doar in tara lui Hamlet, despre care facuram vorbire, dar si in cultura dv. generala (inclusiv in lecturile scolare) de care ma tem ca nu prea ,,dispuneti”, adica e cam la ,,minim „(ca sa citez pe S.J.). Oricine a citit sau macar a vazut spectacolul teatral care evoca tragedia printului Danemarcii stie ca batranul rege, tatal lui Hamlet, a murit dupa ce Claudius i-a turnat in ureche CUCUTA ! Nu trebuie sa fii profesor universitar -cum insinueaza cu ironie neavenita S.J., ca sa stii asta, ci ar trebui s-o stie si un simplu,, postac” care se exprima pe site-ul unei reviste de cultura..Lui @radu trebuie sa-i spun ca, din fericire, nu exista un cod al exprimarii liberale neangajate si ca daca este cu adevarat un liberal, atunci ar trebui sa accepte diversitatea de opinii si sa respecte inclusiv punctele de vedere critice la adresa partidului cu care compatimeste. Il asigur ca nu este in intentia mea sa dau lectii, de care se arata satul. Totusi, una de gramatica iar prinde bine: atentie, substantivul ,,santaj” la plural face,,santaje” si nu -dupa modelul pdl pe care-l utilizati- ,,santajuri”(sic). Q.e.d. Amandurora le doresc… ,,succesuri” !
@un liberal neanregimentat: nu va exprimati ca un liberal neanregimentat in PNL, ci ca un activist inregimentat in echipa de zgomote a PDL. Nu mai dati altora lectii cu privire la „dezertarile” pe care partidul-stat al dvs. le alimenteaza prin santajuri si superoferte. De lupi moralisti sunt satul.
Cucuta a baut doar Socrate… Regele Danemarcei a fost otravit cu altceva… Cei care recurg la metafore cu iz cultural ar trebui sa dispuna si de o minima… cultura generala. Dar, vorba cuiva, ce poti sa-i ceri unui „postac”? Face si el ce poate, ca doar nu e profesor universitar!
Literatura shakespeariana a consacrat, printre alte personaje, si pe cel din drama hamletiana care toarna otrava in urechea regelui pentru a-i curma viata si a netezi astfel calea spre tron. Mai putin celebru si-din fericire- mai putin nociv decat antecesorul sau, dl. Inad, rasturnandu-si odata cu prenumele si constiinta, se multumeste doar sa ne picure in urechi improvizatiile sale ultragiate pentru a trimite in derizoriu si decredibiliza unele comentarii care nu se brodesc cu optiunile politice ale lui Inad (abreviere poate de la inadaptat, inadvertent, inadecvat etc ?!). Cu analogii scrasnite si aproponturi stangace, preopinentul tine cu tot dinadinsul sa ,,repereze” onoarea (patata?) a unui partid de care este vizibil atasat si mai ales a liderului acestei formatiuni, care, din pacate, nu s-a remarcat pana in prezent prin decizii si luari de pozitie care sa consolideze situatia destul de instabila a partidului respectiv.(vezi ,,dezertarile”din randurile sale care nu contenesc). D-le Inad, ,,Cartea soaptelor” pe care ne-o recomandati este cu adevarat o lucrare valoroasa iar autorul ei un scriitor care dovedeste vana narativa puternica. Sopatele strecurate insa de dv. – de calitate mediocra, incoerente si incongruente- par a face parte din arsenalul uneia din echipele de zgomote careia ii apartineti. Nu noi, ,,postacii” in aluzia perfida pe care o lansati, de mai sus, ci dv.,prin ,,insailarea” lipsita de onestitate comisa in chiar prima zi a Sfintelor Pasti. si incheieata -in acest context- intr-o tonalitate fals crestineasca, S-ar putea ca invocarea Divinitatii la care apelati sa nu va spele de pacat !
In primul rand se iau cuvinre multe si se alcatuiesc propozitii cat mai lungi – pentru a da impresia de omniscienta si pentru a obliga cititorul sa parcurga toata incropeala in diagonala. Apoi se muta discutia pe cu totul si cu totul altceva insistand pe cuvinte cum ar fi „descumpanit”, „nedumerit” etc. Inconstient, cititorul, nedumerit si descumpanit la randul sau, va tinde sa dea dreptate celor ce se declara asemenea lui.Pe urma, se introduc citate lungi, din cele ce s-au scris prin presa sau vehiculat pe la diverse televiziuni. Varza care rezulta si care se numeste „comentariu” devine perfect asemanatoare cu lectiile de invatamant politic de altadata: daca va amintiti, citeam, citeam, erau cuvinte in limba romana, ele alcatuiau propozitii, care alcatuiau fraze. Dar de inteles tot nimic nu se intelegea.
Acum: Crin Antonescu nu putea sa le spuna chiar pe toate, de unul singur. Si chiar de le-ar fi spus, cele spuse se uita degraba. Poate ca cei „descumpaniti” si cei „nedumeriti” si-ar mai reveni dupa citirea cartii lui Varujan Vosganian, „Cartea soaptelor”. Nu, nu e doar o carte de literatura si nu e vorba acolo doar de genocidul armenilor. Este o carte anticomunista, cu mesaj extrem de percutant. Este un manifest politic in toata puterea cuvantului! Citindu-l, veti intelege cat de cumplita este spaima unora, atat din clica de la putere, cat si din opozitie vis a vis de Partidul Liberal. Daca un om ca Varujan Vosganian ar deveni prim ministru (Doamne, in locul lui Emil Boc!!!), toti „postacii” apartinand „retelelor” mai mult sau mai putin institutionalizate,
ar avea mai putin timp de pierdut „insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune” … cautand cu disperare o modalitate de a-si face pierdute urmele, dosarele, faptele… E prima zi de Paste. Ajuta-ne, Doamne!
Sper, insa, ca v-a facut, in schimb, placere „textuletul” lui „Mircea” (Cartarescu) din EVZ – „Sintem niste nenorociti de nazisti?”. Ma-ntreb daca tot mai vreti sa credeti ca asta-i doar „parerea lui”? Si ma mai intreb – chiar nu-ntelege, se face ca nu-ntelege, sau…amandoua? Eu n-as numi asta „opinie”, ci „asmutire vicleana”, dar, desigur, depinde din ce perspectiva (subiectiva…) se analizeaza un „textulet” bine platit si, fireste, cum ziceti dumneavoastra?, „cu atitudine”. Probabil ca eu ma insel judecandu-l drept penibil populist-pro-basestian. Ce sa-i faci – captatio benevolentiae n-a fost niciodata taria mea.
Joschua vive!
Poate ar fi util sa vedeti cum functioneaza statul de drept in propria publicatie. Dupa articolele lamentabile ale lui Mihai Fulger care ridica in slavi un film lipsit de orice succes intrenational acum un alt articol la fel de penibil al Ioanei Birsan in care aflam ca Paunescu si Monica Birladeanu sunt figuri proeminente ale cinema-ului romanesc. Poate din punct de vedere financiar. Exista cumva o intelegere intre mogulii presei de astazi pentru promovarea non-valorilor? Dupa elucidati aceasta problema puteti sa va erijati in constiinta morala, doaman Musat.
Cu scuzele de rigoare, rog ca, la paragraful respectiv, in loc de ,,…dupa turul II al alegerilor…” sa se citeasca ,,…inainte de turul II al alegerilor…”. Multumesc.
Doua lucruri ma descumpanesc intr-o anumita masura citind articolul de mai sus. Primul se refera la unidirectionalitatea criticiilor continute, vizand, ca de obicei in editorialele O.C., aproape exclusiv ,,reduta” puterii. De ce se omite ca problema legiferarii lustratiei nu este doar o datorie a celor aflati la guvernare. Opozitia politica si societatea civila au, in egala masura, obligatia de a o promova cu consecventa si forta. Sa nu uitam ca initiativa in aceasta privinta a apartinut, totusi, PNL, prin persoana d-lui E. Nicolaescu inca pe vremea cand partidul d-niei sale se afla la putere. L-ati auzit vreodata pe atat de ,,vocalul” domn C. Antonescu pledand public in favoarea acestei initiative daca nu cu mai multa energie, atunci macar cu zelul cu care acesta s-a zbatut dupa turul II al alegerilor de la finele anului trecut pentru a-i aduce in varful piramidei politice romanesti pe dl. M. Geoana & comp (C. Voicu y compris – si atunci sa te fii tinut lustratie la noi…!))?
Apoi, ma nedumireste informatia ata de abreviata cu privire la decizia d-lui T. Maries si comunicatul Asociatiei pe care d-nia sa o conduce. Acest din urma document -datat 30 martie a.c.-contine hotarari importante, adoptate in consens de catre reprezentantii puterii, ai unei parti ai opozitiei (PSD-ul inca tace) si ai societatii civile care cred ca prezinta interes pentru cititorii revistei. Deci, citez:: ,,…Ca urmare a angajamentelor asumate de Roberta Anastase – preşedintele Camerei Deputaţilor, Teodor Mărieş a declarat că iese din greva foamei având în vedere şi faptul că, în urma deciziei CEDO din toamna anului 2008, a primit recent ultimele documente desecretizate din dosarul Revoluţiei care însumează peste 800.000 de file (cu excepţia câtorva documente provenind de la STS), precum şi faptul că preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna Lidia Bărbulescu, i-a garantat în scris faptul că peste câteva zile va primi copia integrală a dosarului Mineriadei din iunie 1990 cuprinzând circa 100.000 de file. Roberta Anastase – preşedintele Camerei Deputaţilor a fost de acord cu solicitarea de a invita posturile de radio şi de televiziune să transmită în direct şi integral şedinţa Camerei Deputaţilor în care va fi votată deschis (nesecret, cu apel nominal) legea lustraţiei, întrucât adoptarea lustraţiei anticomuniste va constitui un moment de răscruce în istoria României postcomuniste….”. Parca s-ar intrezarii o luminita si la capatul acestui mult prea lung tunel. al decomunizarii vietii social-politice si morale a societatii romanesti .
Articolul oportun scris al d-nei Carmen Muşat, vădind acel patos mereu necesar reafirmării unor opinii ferme, constat că a primit o replică zeflemitoare, de la un ins aflat mental la mare distanţă de fondul problemei!
A bagateliza problema lustraţiei, ridicată pentru întîia oară acum douăzeci şi ceva de ani la Timişoara, a lua în derîdere crezul unor oameni ce şi-au riscat libertatea şi viaţa în decembrie 1989 mi se par cele mai clare dovezi de prostie şi de nesimţire din cîte poate suporta spaţiul acesta virtual!
Generalizînd, aş afirma că, fie (prea?) tineri, fie de-a dreptul rău intenţionaţi, autorii unor astfel de mesaje ca acela pe care-l vizează rîndurile mele, ar face bine de şi-ar trece sub tăcere gîndurile pripite despre fapte şi idei străine mentalului lor.
Revenind la subiectul articolului, îmi mărturisesc şi eu, care am fost amăgit de pledoaria anticomunistă a echipei lui T. Băsescu, amărăciunea, comparînd tergiversările în cauză cu impetuozitatea evreilor din toată lumea de a se comemora holocaustul (au introdus la noi şi ore de istorie în licee dedicate subiectului). „Neamul nevoii” – se lamenta, pe bună dreptate, Poetul-gazetar.
Dacă problema iertării faţă către faţă, în raportul călău-victimă, n-a fost şi evident, după două decenii de la recîştigarea libertăţii, nu este şi nici nu va fi iniţiată individual, din laşitate, iresponsabilitate, oportunism etc. – în termeni socio-psihologici –, din necredinţă, orbire demonică etc. – în terminologie spirtual-creştină –, atunci obligaţia unei ţări ce are prevăzut în chiar articolul 1 al Constituţiei sale fraza România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sînt garantate (Titlul I, art 1, 3), este de a demara procedurile judiciare implicate de orice abuz, de orice crimă înainte de prescrierea faptelor. Numărul mare al criminalilor nu poate fi nici argument şi nici măcar o circumstanţă atenuantă; nici poziţiile sociale la care au parvenit mulţi dintre ei nu pot fi invocate, căci nimeni nu este mai presus de lege (Idem, Titlul II, art. 16, 2). Orînduirea comunistă în sine, odată condamnată, în privinţa crimelor ei, prin vocea preşedintelui în exerciţiu Traian Băsescu, nici argumentul juridic al încadrării legale a samavolniciilor, arestărilor, torturilor, uciderilor din intervalul 1947-1989 nu mai poate opera. Cum adevărul este universal valabil, iar o societate nu poate evolua prin ignorarea adevărului, perpetuarea minciunii care a înveninat mediile sociale din 1990 încoace trebuie stopată. De aceea, conchid, soluţionarea dosarului revoluţiei este o prioritate pentru sistemul juridic şi, deopotrivă, pentru legislativul, guvernul şi preşedinţia ţării.
Dac intr-un stat care pretinde a fi democratic factorii de raspundere n-au curajul sa judece si sa condamne un om vinovat de crime ,ce se poate deduce de aici ? Fie ca acesti factori sunt niste oameni de paie,oricat de luptatori-jucatori s-ar da ei,fie ca,si mai grav,sunt complici cu criminalii.
Nu e simplu ca buna ziua ?
Tragic – dar si mai urit (daca se poate spune asa ceve) este indiferenta publica fata de aceasta situatie –
Citi s-ar lamenta si ar boci daca stiu eu ce manelist ar avea o problema –
Bietul Maries – si manelistii sint de fat beneficiarii curajului sau si al altora ca el –
Din pacate cu o FLOARE nu se face PRIMAVARA !
„Legea lustratiei” ? O PARODIE !!!!! Cine mai tine seama de ea ? Lucrurile continua sa se musamalizeze, pensiile securistilor si a tortionarilor (cat or mai fi in viata) sunt mari si nimeni nu le-a mai „redus” cu nimic asa cum s-a „vanturat” ideea. Daca inainte de 1989 eram obsedata ca suntem urmariti de Securitate, acum nu ma mai urmareste nimeni dar, ii vad, ii simt, peste tot, sunt „dizidentii” de azi (nu stii daca sa razi sau sa plangi)
A 79-a zi de greva a foamei?!?
A se slabi!