Dualismul lui Marino
- 01-04-2010
- Nr. 519
-
Marius GHILEZAN
- ÎN DEZBATERE
- 2 Comentarii
Nu trebuie să aşezi personajul din Viaţa unui om singur pe canapeaua psihanalitică, imaginar vorbind, pentru a descoperi personalitatea duală a autorului. Adrian Marino îşi mărturiseşte, fără intervenţia specialistului, latura sa raţională, deopotrivă cu cea sufletească, pe care şi-a inhibat-o cu mare rafinament, dar evidentă la o simplă lectură. Un om deasupra vremurilor Mizantropia-i afişată nu e decît o profundă, dar graţioasă mişcare, de construcţie a ego-ului. Un răsfăţ ce i se îngăduie doar lui, unul dintre gînditorii marcanţi şi fecunzi ai unei epoci triste şi pline de ero(r)i. Printre rînduri – şi nu numai – se poate citi fuga lui dintr-un lumpen de un tip aparte, pentru a fi prezent imediat la prima confruntare de idei prin instrumente expresive, simple, numite de unii acord în dezacord. Permanenta sa conectare la viaţa culturală, patosul pe care-l ştiam şi efervescenţa trăirilor critice îl recomandau prin prezenţa în absenţă, doar prin torentul turbionar al ideilor, care produceau adversarilor retrageri aprehensive în adăposturile canonului. N-a vrut să fie fizic prezent acolo unde determinările culturale se jucau la ruleta rusească, doar avea grijă ca autoritatea-i să-i fie simţită, fără efecte de public. Acolo unde începe grotescul şi începe teroarea (sau invers), dorea din toată fiinţa […]
Cineva care în 1990 nu ştia cine este Adrian Marino poate să scrie despre VIAŢA UNUI OM SINGUR? Nu cred în schimbarea intelectuală „peste noapte” a domnului Marius Ghilezan. Trebuie să repet ce a spus doamna Aurora Liiceanu: ce nu a învăţat Ionică nu va învăţa nici Ion. Este vorba despre măsură. domnilor.
Fiecare propozitie arata clar ca autorul habar nu are de sensul cuvintelor pe care le utilizeaza cu betie grafomana. De la stiri si comentarii de fotbal si de politica de doi bani la a comenta autobigrafia lui Adrian Marino este o cale imposibila, dar care a devenit posibila in tara impostorilor. Ca tot ati scris o carte despre impostura la romani domnule literat Ghilezan. Asta apropo de canapeua psihanalitica, sau spus mai pe romaneste, \”hotul striga prindeti hotii!\”