Corporalitatea discursului critic, portret al criticului Mircea Martin (la tinereţe)

Cred că un fidel portret al criticului (şi teoreticianului) Mircea Martin poate fi configurat prin două moduri: pe de-o parte, prin intermediul unor afirmaţii făcute despre unii scriitori afini în cronicile dedicate volumelor acestora şi întoarse autoreferenţial asupra criticului; pe de altă parte, printr-o analiză a corporalităţii discursului critic, care să urmărească procedeele stilistice de construcţie sintactică şi retorică favorite. În acest scop, m-am oprit asupra cronicilor publicate de Mircea Martin în revista Amfiteatru, între 1966-1969. Un portret-colaj realizat din afirmaţiile ilustrative, cred, făcute de critic va fi dublat de o privire asupra corpului de text critic, pe care îl înţeleg ca pe o morală interioară atît a omului, cît şi a criticului şi teoreticianului Mircea Martin. Citatele extrase din cronici vor alterna cu propria mea analiză stilistică a mijloacelor retorice şi discursive, fără a preciza provenienţa lor exactă. Iar asta pentru că citatele selectate poartă inconfundabila marcă a stilului lui Mircea Martin.   Portret-colaj Ceea ce defineşte demersul critic şi nu numai al lui Mircea Martin este constanţa şi consecvenţa, două atribute esenţiale care se întrevăd atît la nivelul reperelor interpretative, al principiilor critice, cît şi la nivelul alegerii obiectelor analizate. Pentru „profesorul de discreţie şi stilistică“, „critic serios şi […]