Sinteza, ca plagiat: cazul Laura Stanciu
- 23-04-2010
- Nr. 521
-
Ovidiu Ghitta
- POLEMICI
- 37 Comentarii
Laura Stanciu şi-a făcut deja un nume printre tinerii istorici de la noi. Se numără printre fericiţii membri ai „noului val“, şcolit după 1989, care au avut, la timp, şansa unei cariere universitare. A beneficiat de burse în străinătate, s-a mişcat destul de mult prin arhive şi biblioteci, e harnică la publicat şi bine plasată în structurile de conducere ale Universităţii „1 Decembrie“ din Alba Iulia. E un fel de wonder girl a acelei instituţii academice, asta şi fiindcă face parte din prima promoţie formată acolo. Cercetările şi le-a canalizat de la început spre secolul al XVIII-lea, evoluînd mai ales în perimetrul istoriei culturii. Petru Maior a fost o vreme ţinta ei predilectă – i-a şi dedicat o masivă teză de doctorat –, după care s-a concentrat pe sondarea vocabularului iluminist, a dezbaterilor de idei prilejuite de unirea Bisericii româneşti din Ardeal cu cea romană, dar şi pe editarea de documente ecleziastice. Oarecum firesc, după toate aceste incursiuni de-a lungul şi de-a latul Veacului Luminilor (mai mult sau mai puţin convingătoare), Laurei Stanciu i-a surîs ideea realizării sintezei. Şi ce sinteză! Iluminism central european. Şcoala Ardeleană (Editura Mega, 2010) e cartea născută din ambiţia ei de a impune o nouă […]
Consider ca a primit o binemeritata lectie. Prin atitiudinea ei, prin modul in care s-a comportat cu colegii (cei care i s-au opus au fost indepartati), urmarind doar sa ajunga cat mai sus si cat mai repede, fara scrupule si cu cinism, a primit ceea ce a semanat.
Spun aceste lucruri si le intaresc eu, informatorul Partenie (nume de scena Iacob Marza)
De ce atat de mult mister? De ce nu aveti curajul sa va asunati identitatea? Si de unde acest „front comun”? Oare mai exista si altii in situatia doamnei conf. univ. dr Laura Stanciu, care se tem sa nu fie „supervizati”? Sau e nevoie sa explicam ce inseamna sa iti asumi identitatea?
Am uitat un lucru: Rog studenții de la arheologie care au terminat anul trecut sa spună în ce relații au fost cu doamna Laura Stanciu! MEREU AU VORBIT NUMAI DE BINE LA ADRESA LAUREI STANCIU
”Domnule” Ovidiu GHITTA,
Aruncarea cu noroi în adversar e o practica comunista și ar fi trebuit sa luați în seama și posibilitatea unor mici scăpări ale DOAMNEI Laura Stanciu înainte de a arunca umbra peste o carieră construită prin muncă.
Studenți din Alba Iulia,
Să vă fie rușine că participați la astfel de josnicii la adresa unei profesoare ca Laura Stanciu. Vă legați de îmbrăcăminte, de porecle, de complexele voastre la urma urmei. Urât din partea celor care o cunosc!!! Și eu o cunosc și știu că are o explicație pentru toate acuzele aduse cu atâta răutate.Sunt mândră că îi sunt studentă!
ca o minima moralia, pe cei care mai faceti comentarii, va rog sa nu folositi numele Pompiliu Teodor, asumati-va identitatea sau gasiti un alt indiciu…multumesc!
Booker are cel mai tare comentariu, subscriu, as paria pe cotele propuse de el, toti banii (nu prea multi ca inca nu am cv, deci nu am o pozitie buna)
http://istorie.uab.ro/cadre%20didactice/lstanciu/cv_ro.html Si totusi este posibil! De ce nu puteti accepta ca asta nu inseamna valoare (asta pentru cei care au constiinta valorii)? Este inadmisibil sa plagieze la acest nivel! Ar fi interesanta o analiza riguroasa a intregului material publicat de stimabila doamna conf. univ. dr. Laura Stanciu
Domnule „istoric albaiulian”, stimate coleg, ceea ce ne spuneti dumneavoastra despre ce pateste la noi hotul care fura o piine si, respectiv, cel care devalizeaza o banca ma amuza un pic. In logica exemplului dat, cu cit voi aduce mai multe probe, cu atit sansele Laurei Stanciu de a scapa basma curata sint mai mari. Cum sa procedez atunci? Sa arat ca plagiatul e mic, sau ca e mare? Ca Laura Stanciu o comite pentru prima data, sau ca e recidivista. Discutia despre masura mi se pare o sofisticarie inutila, menita sa ajute la virirea gunoiului sub pres. Ca-i mic sau mare, furtul este furt. Despre asta ar trebui sa discutam in primul rind. Si apoi despre amploarea lui. Sintem, deocamdata, in registrul eticii profesionale, nu in cel al dreptului penal. Trebuia sa inchiriez un intreg numar din „Observator cultural” pentru ca demonstratia sa fie convingatoare, pentru ca fapta comisa de Laura Stanciu sa fie considerata plagiat? Cit despre ce feste iti pot juca fisele in procesul creatiei, sa fim seriosi! Orice istoric de meserie isi da seama de ridicolul explicatiilor lansate pe acest forum! Citi dintre noi isi fac fise luind, cuvint cu cuvint, cele scrise de altii?
Aseara cand am trimis acel comentariu eram convins ca o sa va legati de faptul ca o sa lingusesc pe cineva… foarte urat din partea dumneavoastra, ati refuzat sa primiti mesajul pe care eu am dorit sa-l transmit si v-ati comportat ca un elv de clasa a V-a incercad sa-mi aratati greselile pe care le-am facut atunci cand am scris acel comentariu. In facultatea noastra reprezentarea studenteasca nu inseamna linguseala. Domnule profesor din Alba Iulia va invit o saptamana la Facultatea de Istorie sa sa va convingeti cum se face reprezentarea studentilor.
Este o diversiune! Laura Stanciu si Ovidiu Ghitta au uneltit pentru a ma scoate de pe prima pagina a ziarelor! Dupa ce am pus Alba Iulia pe harta cu boom-urile purtand nume de cod „Codex” si „Partenie”, numitii au uneltit pentru a ma trece in linia a doua! Ia va rog!
O întreb pe doamna dr. Laura Stanciu (este o întrebare personală la care poate să nu răspundă dar la care poate medita) cum se raportează la Sorin Mitu?
Domnule Ovidiu Ghitta, va asigur ca nu exista o norma interna a plagiatului intre istoricii albaiulieni. Nimeni nu va poate obliga sa contabilizati toate \”scaparile\” doamnei Stanciu, insa trebuie sa fiti de acord ca daca nu o faceti nu putem avea masura reala a lucrurilor. Cum spuneam si in primul comentariu, nu e cazul sa cautionam nici un furt, dar trebuie sa stim ce si cat s-a furat ca sa stim cum sa tratam hotul. La noi cei care fura o paine fac inchisoare si cei care devalizeaza o banca primesc functii. Mi se pare ca daca nu stabilim cu precizie masura plagiatului, facem lucrurile pe jumatate. Sigur, nu e de datoria dvs., probabil ar trebui sa se intruneasca o comisie stiintifica a Universitatii 1 Decembrie care sa intre adanc in chestiune. Dar stim cu totii ca…
Aproape ca eram tentat sa intru insumi in materie, macar de curiozitate, dar nu am nici vocea dvs. si ma scald si in cu totul alte ape istoriografice.
Stimate domnule \”profesor, Alba Iulia\”, de ce nu dati citatul pina la capat? Eu am vorbit despre \”plagiat gros, nesimtit, pe spatii intinse, cu alineatul\”. Sintagma \”spatii intinse\’\” se refera in primul rind la furtul cu paragraful. Si am oferit vreo sapte astfel de exemple. Vad ca si dumneavoastra faceti o bizara (o absolut naucitoare) raportare a numarului de pagini al cartii la intinderea fragmentelor semnalate de mine. Aveti o metodologie care spune de la cite pagini in sus se considera a fi plagiat? Aveti o norma interna, valabila pentru Universitatea 1 Decembrie? Sa ne-o comunicati si noua, pentru a nu va mai inoportuna decit in cazurile in care se sare peste barem. Eu nu mi-am propus sa fac inventarul complet al pasajelor insusite fraudulos de Laura Stanciu. Le las si altora placerea de a descoperi ca au contribuit la noul op al colegei noastre. Remarcati insa, va rog, ca exemplele trimit la paginile 31, 46, 45, 149, 150, 253, 254, 272, 273. Adica sint presarate de-a lungul intregii carti. Cit priveste \”insuficienta organizare a materialului bibliografic\”, asteptati si replica mea la replica Laurei Stanciu. Voi oferi noi dovezi, inclusiv din cartile anterioare ale dinsei. Ca sa se vada ca avem de-a face cu o adevarata \”metoda\”, bine exersata in timp, de….\”organizare\” a materialului. bibliografic!
Mai exista si situatia, domnule Romeo, in care unii oameni isi asuma identitatea pentru a se sti cu precizie cine linguseste (e o discutie pe net totusi, nu o declaratie la politie unde sa dam cu subsemnatul). Mai bine si-ar ascunde-o si nimeni nu ar sti cine este in spatele unor exprimari mizerabile ca „sa pornit” si „ce, centru”. La voi la Cluj nu v-au invatat profesorii ca numai semidoctii evita cacofonia cu virgule care nu isi au sensul?
Sunt intru totul de acord cu comentariul inregistrat sub titlul ‘Pe panta derizoriului’. Nici mie nu mi se pare ca articolul domnului Ovidiu Ghitta probeaza „plagiatul gros, nesimţit, pe spaţii întinse” (cartea Laurei Stanciu insumeaza 400 de pagini). In plus, e posibil sa nu fi existat deloc intentia de plagiat, ci doar o insuficienta organizare a materialului bibliografic de unde a rezultat preluarea – cu totul nefericita, dar nedeliberata – a unor pasaje din lucrarile altor cercetatori.
Am citit articolul publicat de catre domnul decan si am citit si comentariile. Ca de obicei oamenii incearca sa isi ascunda identitatea, astfel putand sa faca diferite afirmatii. Nu cred ca prin acest articol sa pornit o vanatoare de vrajitoare sau doamna profesoara trebuie arsa pe rug, insa este jenant ca un cadru didactic sa publice o lucrare luand pasaje intregi din cartile altor istorici nepunand nici macar o nota de subsol sau macar ghilimele de rigoare. Cred ca studentii carora doamna profesoara le coordoneaza lucrarile sunt trasi de urechi daca procedeaza in felul in care dumneaei a facut-o. As incheia prin a spune ca nu cred ca un decan al unei facultati de istorie de rangul facultatii de la Cluj ar acuza pe cineva public de plagiat daca nu ar avea motive bine intemeiate. La noi la Cluj profesorii sunt destul de exigenti cu noi atunci cand vine vorba de o lucrare de licenta, dizertatie si si teza de doctorat. Ar trebui ca si profesorii indiferent in ce, centru universitar isi desfasoara activitatea sa fie mult mai duri si atenti atunci cand isi publica lucrarile pentru a nu mai exista astfel de discutii.
Student Senator al Facultatii de Istorie si Filosofie
Ar trebui sa li se desfaca urgent contractele de munca acestor impostori, cu retragerea tuturor titlurilor academice.
Eu am incercat sa copiez in timpul unui examen cu Laura Stanciu. M-a vazut, mi-a zambit, m-a scos afara. Am promovat examenul dupa vreo 2 ani (drept e ca nu mi-am dat interesul si imi meritam soarta). Cuvintele ei imi rasuna si azi in urechi: \”…un asemenea gest va descalifica\”. I rest my case.
La bursa de pariuri, Laura Stanciu are o cota de 1,10 ca dreptul ei la replica va fi in felul urmator: va deveni din acuzat acuzator; ne va enerva pe toti; se va victimiza si va da vina pe te miri ce dorinta de razbunare de-a lui Ghitta, la adresa ei, a istoricilor bisericii unite, a universitatii si Albei Iulia; va minimaliza pana la extrem doza de plagiat; va scoate din context formulari de-ale lui Ghitta pentru a zugravi in culori sumbre demersul acestuia; va avea o atitudine superioara, diversionista, moralista, didacticista si chipurile „impaciutoare”; va incerca sa dea impresia ca stie mai multe decat spune; va folosi cuvinte pretioase; va folosi cel putin o data punctele de suspensie; dupa formule tip „domnule decan Ghitta”, „ilustrisime”, la un moment dat se va adresa cu „Ovidiu”.
Cota ca isi va recunoaste umil greseala e de 20.
Cota ca isi va da demisia si va merge sa lucreze la mall de 1000.
Mare pacat ce i se intampla Laurei Stanciu, dar ceea ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru’ manual. O studenta foarte buna, varf al generatiei sale, discipol al regretatului Pompiliu Teodor si la nivel de discurs continuatoare a „Scolii” reprezentate de acesta, sa ajunga sa plagieze doar din dorinta de a acumula puncte la CV, grade didactice si functii universitare, mare pacat. Si culmea sa-ti furi pana si propriul maestru. Am un gust amar si o mare lehamite, mai ales ca acest furt nu a inceput doar acum ci inca de la „mult laudata” sa teza de doctorat, o caramida de cateva kg. pe care lumea istoricilor a apreciat-o in mod deosebit, dar pe care se pare, ca nimeni nu a citit-o cu o minima atentie, fiindca altfel ar fi descoperit si acolo pasaje intregi insusite in mod fraudulos. Si se poate continua cu majoritatea cartilor scrise de Laura Stanciu. Ma rog …. ramane gustul amar, dar pe de alta parte nu cred ca impotriva Laurei trebuie inceputa o vanatoare de vrajitoare si nici arsa pe rug, nu cred ca-i cazul. In schimb ea trebuie sa-si asume greselile facute, sa repare ce se poate repara si sa-si redefineasca locul intre istoricii axati pe perioada iluminista si pe istoria unitilor cu Roma. Ea e un foarte bun copist, scriitor de compendii unde notele de subsol care sa inceapa cu apud trebuie sa innegreasca aproape fiecare pagina. Pacat….
Anumite comentarii nu isi locul. De ce de cele mai multe ori cand ne adunam noi romanii sa discutam un subiect serios sfarsim prin a cadea in derizoriu?! Lasati-o incolo de caterinca ieftina! Banuiesc ca majoritatea celor care isi lasa comentariile aici sunt colegi de breasla sau oameni cu anumite pretentii de la ei insisi, ca nu se apuca badea Ion sau nea Vasile de la strung sa comenteze acuzele de plagiat lansate de decanul de la Cluj la adresa unui conferentiar de la Alba. Nu vreau sa cautionez probabilul plagiat al doamnei Stanciu (chiar astept cu infrigurare replica dumneaei), dar nu pot decat sa ma solidarizez cu domnia sa in fata unor izbucniri retardoide ale unora care sigur ne sunt colegi de breasla, gen „femeia-barbat”, „Ionut Lupescu” etc. Nu este cazul sa aruncam cu noroi pentru un plagiat, ca nu a murit nimeni. Nu suntem nici in SUA unde sa il decapitam (stiintific) pe un plagiator. Suntem in Romania si cazul nu este izolat; pana acum ne-am zbatut in mocirla si acum incepem brusc curatenia cu Laura Stanciu? Si oricum, deocamdata stim numai ca Laura Stanciu si-a insusit cateva pagini de la Ovidiu Ghitta, Keith Hitchins si Pompiliu Teodor. Inca nu sunt convins ca acuza de plagiat se poate extinde asupra lucrarii intregi. Despre asta ar trebui sa discutam. Pentru cateva pagini nu ar trebui sa taiem capul nimanui si cu atat mai putin sa aruncam cu noroi. Nici un furt nu trebuie iertat, dar intr-un fel trebuie pedepsit cel care fura o paine si in cu totul altul cel care fura o fabrica. Nu vreau nici sa cad in ridicol, dar plagiatul trebuie luat cu precautie. Nu stiu care este metoda de lucru a doamnei Stanciu, dar multi istorici opereaza cu fise; unele intocmite mai demult, altele mai recent; de multe ori redactarea unei lucrari istorice se desfasoara aidoma unui puzzle; prins in asemenea constructii poti uita (sigur, nu e o scuza universala) lucruri esentiale. E ca in trafic, de exemplu, unde preocupat fiind a tine directia de mers, la viteza, la pietoni, la culoarea semaforului, incercand sa ajungi la timp unde ai de ajuns, plus alte probleme pe care le ai pe cap, nu observi ca cel din fata ta a pus frana. Nu e o scuza, vei suporta consecintele, dar oricui i se poate intampla. In fine, ideea mea e ca domnul Ghitta nu m-a convins de acel plagiat „gros, nesimtit” si ca cele discutate pot fi (pot si sa nu fie, dar la cum se prezinta lucrurile acum nu am nici o certitudine) rezultatul unor erori umane, fara intentia expresa si malefica a doamnei Stanciu de a-si insusi ceea ce nu i se cuvine. Discutia trebuie sa fie foarte serioasa si la obiect pentru a se stabili daca si cat e vorba de plagiat.
Si acum actiune pe partea dreaptă a terenului, balonul ajunge la Ionut Lupescu, acesta patrunde in careu …. sut puternic…. si …. si…….RATARE!!!!!. Incredibil stimati telespectatori, dar…. oricum de la margine se ridicase fanionul. Ionut Lupescu se afla in pozitie de OFF-SIDE. Pacat, mare pacat. Oare cand va reintra jucatorul nostru din nou in pozitie regulamentara sau va fi macar sanctionat de antrenor, pentru ca nu se afla la prima abatere, nerespectand regulile acestui sport??? (Acest comentariu este un pamflet si trebuie citit cu SUBINTELES).
Desi cunosc alte neajunsuri in conduita morala si deontologica a D-nei Stanciu (alintata afectuos Ionut Lupescu de generatia dumisale), nu stiam totusi ca astfel si-a cladit cariera stiintifica. Domnule Ghitta, desi nu am sesizat plagiatul pana acum, cunosc atat lucrarile domniei voastre, cele la care faceti referire si care au fost folosite in mod fraudulos, cat si lucrarea ” enciclopedica-cooperativa”(Caragiale) a D-nei Stanciu. Parerea mea umila este ca intre lucrarile domniilor voastre exista o neta diferenta de calitate in favoarea dumneavoastra. Oricare istoric (responsabil) va folosi si cita mai degraba o scriitura de-a dumneavoastra, atunci cand va atinge aceeasi problema, decat sa utilizeze lucrarea-mozaic a D-nei Stanciu. Nu doresc sa va potolesc mania (justificata de altfel), dar ganditi-va, v-ati supara daca un student si-ar alcatui lucrarea de licenta pe sistemul copy-paste? Aproape nimeni nu se asteapta ca o lucrare de licenta sa fie originala sau macar „reformulata”. Iar lucrarea D-nei Stanciu nu este mai mult decat un soi de lucrare de licenta ceva mai lunga si mai pretentioasa. Deci unde-i supararea? Cu respect, SEMNAT ANONIM.
Redactia revistei „Observator cultural” a primit, in cursul acestei dimineti, marti, 27 aprilie, citeva precizari de la Laura Stanciu, pe marginea articolului publicat de Ovidiu Ghitta. Am decis sa publicam replica Laurei Stanciu. Precizarile Laurei Stanciu vor aparea atit in varianta print (numarul va fi disponibil incepind de miine, in Bucuresti, de joi, in alte orase ale Romaniei), cit si in varianta on-line (incepind de vineri dupa-amiaza).
Redactia revistei „Observator cultural”
RUSINE !
Din nefericire, cazul „wonder girl” Laura Stanciu nu este un caz izolat. Cine va avea curiozitatea să consulte CV-urile conducerii instituţiei apulense – pe care nu o voi numi Universitate, e prea mult – va avea surprize cum din C.A.P-uri, şcoli generale, Intreprinderi şi Uzine, unii au reuşit să devină, peste noapte, profesori universitari, conducători de doctorate, cu funcţii şi privilegii, cu cărţi şi studii… la număr.
Lectura paginii web a Universităţii, privind cariera „academică” a majorităţii persoanelor din conducere şi mai ales cea privind acordarea salariilor de merit (unde, bineînţeles se află şi… aţi ghicit: Laura Stanciu) este una savuroasă şi elocventă.
Plagiatul îmbracă forme multiple în „opera omnia” multor cadre didactice de acolo. Trebuie doar ca cineva să se ocupe un pic de problemă…
Cazul Laura Stanciu este însă unul incalificabil. Gestul ei o anulează definitiv!
Ea s-a descalificat ca cercetător dar şi ca om.
Oare ce părare au studenţii ei despre ea.
Dar Pompiliu Teodor, acolo unde este el…
Doamnă Stanciu… mai aveţi onoare?
Dacă da, procedaţi la un gest pe care orice om din lumea civilizată academică l-ar face. Nu o să vă spun eu ce…
Sunt convins că acest caz nu va avea nici o urmare la instituţia de stat din Alba Iulia. El reprezintă o normă pentru prea multe persoane din Senat…
Sunt curios însă de reacţia lumii universitare şi academice…
E bine ca mai exista asemenea atitudini prin comunitatea stiintifica, semn ca nu am intrat de tot in moarte clinica. Cele mai multe asemenea acuzatii de plagiat vin insa din partea autorilor plagiati insisi (decat deloc mai bine asa), desi ar trebui sa vina din partea altora, editori, coordonatori de volume, consultanti stiintifici, colegi de breasla cu contributii in aceeasi sfera de interes, sau in urma unor recenzii. Asta e semn ca nimeni nu citeste, dar toata lumea publica. Cartile se publica nu pentru a fi citite, ci pentru a imbogati cv-ul autorului si nimeni nu mai are rabdare, timp, interes sau placere sa citeasca ce au scris ceilalti. Din cauza aceasta ajungem la asemenea situatii aberante, in care sa descoperim ca o cariera de 15-20 ani (sau mai mult) s-a construit pe frauda, atunci cand se apuca cate unul sa chiar citeasca. Eu sunt aproape convins ca situatia aceasta nu este episodica in ansamblul operei Laurei Stanciu; atat numai ca nu a stat nimeni sa disece ce si cum pana in prezent. Doamna in discutie nu este studenta; are o cariera in spate, titluri stiintifice acordate de inalte foruri si comisii si si-a publicat studiile la edituri si in publicatii de prestigiu (cel putin asa se vor a fi). Insa toate acestea merg in virtutea inertiei; mi-ar placea sa nu fie asa si episodul acesta sa fie unic, sistemul sa fi functionat pana acum si denuntul domnului Ghitta sa fie primul pentru ca doar acum exista justificare. Stim insa cu totii ca lucrurile nu stau asa de obicei. Descoperirea domnului Ghitta pare mai degraba fortuita (omul a avut socul deja-vu-ului recunoscandu-si propriile cuvinte), decat rezultatul functionarii mecanismelor criticii. Din contra, pun pariu ca deja s-au scris sau erau in curs de scriere vreo 10 recenzii elogioase la adresa acestei carti, in care epitetele grandioase la adresa continutului cartii si capacitatilor creative ale autoarei veneau in torenti.
Problema este ca aceasta femeie-barbat se crede atat de desteapta incat se uita de sus in capul celorlalti. Unde mai pui ca pe aceste „competente stiintifice” a fost promovata secretar stiintific al universitatii. Da’ stie sa faca stiinta nu gluma!
Membru în societăţi/fundaţii/asociaţii ştiinţifice şi profesionale recunoscute
Membră a Societatii Academice Gheorghe I. Bratianu, din 2000.
Membră a Centrul de Studii Istorice, Economice şi Sociale (director Bogdan Murgescu), Bucureşti, din 2003.
Membră a Asociatiei Tinerilor Istorici din Transilvania şi Banat, din 1998.
Membră a Societăţii Studenţeşti Petru Maior, din 1993.
Membră a Asociaţiei cercetătorilor Bisericii Române Unite (din 2007)
Evaluator ARACIS, comisia de Istorie (din 2008)
http://istorie.uab.ro/cadre%20didactice/lstanciu/cv_ro.html
Ma intreb cite din aceste asociatii sau institutii, mai ales ARACIS, ii vor retrage membria. Sau va avea curaj Universitatea sa o dea afara? Se va autosesiza Ministerul Educatiei? Dle Funeriu, reforma incepe chiar de aici.
situatia semnalata nu este din pacate singulara. sistemul universitar si nu e singurul s-au dus pe apa sambetei din 1945 cu unele mici exceptii. curatenie nu se va face niciodata caci o vorba veche romaneasca spune „cor la corb nu scoate ochii”. stau si ma intreb acum oare mai este un popor care sa aiba atatea vorbe de duh ca noi?
Am fost studenta a Universitatii din Alba Iulia, Sectia Istorie- Arheologie si am studiat cu Laura Stanciu. Am avut tot timpul aceeasi senzatie despre Laura Stanciu, o femeie ce a imprumutat hainele si modul de a se purta ale unui barbat. Din pacate pentru ea, nu a ramas la aceste doua „imprumuturi”!
Felicitari domnule Ghitta!
Gagica asta nu suporta studentii care fac arheologie. Acestia sunt un fel de paria ai societatii conform domniei sale. Sa-ti construiesti o cariera stiintifica pe baza unor fraude intelectuale e un lucru josnic.
Da, dle Ghitta, acum daca ati început, incercati sa sanctionati plagiatul si in curtea noastra, adica chiar a dvs, de la UBB Istorie!
Felicitari Domnului Ovidiu Ghitta! Era timpul ca impostura sa fie demascata! Exista pana acum o imagine a Laurei Stanciu gen „ok, e imposibila ca om, excesiv de exigenta si partinitoare cu studentii, dar are o inalta prestatie stiintifica”. Sper ca de acum mitul acesta se va spulbera.
din pacate, este o practica uzuala in cercetare si in mediile universitare si cei care fac asa ceva nu patesc absolut nimic
copierea e grosiera, sper ca madama va suferi si niste consecinte! Lucrurile nu mai pot fi lasate asa!
domnule Ovidiu Ghitta , sunt de curand pe Facebook , si m ar iteresa sa va alaturati proectelor mele . Cu stima , G. MASACI