TEATRU. Teatru frontal

S-a încheiat, la Timişoara, sub auspiciile Teatrului Naţional „M. Eminescu“, a XV-a ediţie a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, purtînd un supranume ironic-ameninţător: „Plasticid“. Zece companii teatrale s-au alăturat gazdelor, în patru secţiuni, spre a contura, la zi, panorama interesului provocat de textul românesc de teatru ca pretext, instrument de cunoaştere, de comunicare ori de intervenţie în realitatea imediată. Încă o dată, echipa Adei Hausvater şi-a dovedit eficienţa (îi amintesc, din lipsă de spaţiu, doar pe Ion Rizea, Ştefan Iordănescu, Ciprian Marinescu, Codruţa Popov), selecţia fiind încredinţată Mihaelei Michailov. Din păcate, şi nu din vina organizatorilor, au lipsit trei producţii esenţiale din dramaturgia autohtonă: Identităţi, după D. Solomon, în regia lui V.I. Frunză, Poveşti adevărate complet inventate despre Baia Mare, produs al tandemului Ştefan Peca – Ana Mărgineanu, şi Jocul de-a vacanţa (opţiune 9), după M. Sebastian, în viziunea lui Radu Afrim. Altfel, acţiunea distrugător-decompoziţională a semnului teatral asupra plasticităţii ambientale, via dramaturgia de limbă română, a prezentat, încă o dată, vîrfuri pertinente axiologic, tentative pentru care merită aşteptat răspunsul la veşnica întrebare „cîte oare le vor sparge…?“, dar şi căderi penibile.   La această ediţie, dramaturgii care au stîrnit interesul teatrelor şi, în consecinţă, al selecţionerului au fost Gianina Cărbunariu, Carmen […]