DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Andra Rotaru

Acum cinci ani, primeam de la Andra Rotaru, o tînără poetă despre care nu ştiam atunci nimic, volumul Într-un pat sub cearşaful alb (Editura Vinea, Bucureşti, 2005, „Postfaţă“ de A. Urmanov, volum laureat cu Marele Premiu „Ion Vinea“ pentru debut în poezie, ediţia a XV-a). Nu ştiu cît m-a impresionat acel premiu, dar „Postfaţa“ lui A. Urmanov, în gustul căruia aveam deja încredere, cu siguranţă m-a impresionat. Aceasta se încheia cu vorbele: „Într-un pat sub cearşaful alb este un volum unic pînă acum“ – şi nu se înşela! De altfel, pe lîngă premiul amintit, cartea a mai primit sumedenie de premii, de la cel pentru opera prima al Festivalului Naţional „Mihai Eminescu“ la Premiul pentru Debut al Asociaţiei USR Bucureşti. În 2008, această „biografie lirică“ a Fridei Kahlo, acest „autoportret cu mască“, după formula unui tînăr critic, a avut parte şi de o ediţie spaniolă. Receptarea critică a fost de asemenea bună, mai puţin din partea unui coleg de generaţie, poet, care, cumva preventiv, i-a relativizat valoarea. După un lustru, Andra Rotaru recidivează cu Ţinuturile sudului (Editura Paralela 45, Piteşti, 2010). Asta nu înseamnă că Andra Rotaru scrie puţină poezie – eu am mai citit cel puţin două volume manuscrise […]