O lume mizerabilă
Eu, fiul lor de Dorin Tudoran/ Dosar de Securitate
- 01-10-2010
- Nr. 544
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ÎN DEZBATERE
- 11 Comentarii
Nu e o carte uşoară. Nu poţi să o citeşti în metrou, în tren, în vacanţă. Dacă o citeşti noaptea, acum, în septembrie, oricît ar fi de calde nopţile şi oricît ar fi de plăcut în apartament, tot îţi vine să mai pui o haină pe tine. Se poate să-ţi fie frig, foame, teamă, să tremuri. Îţi faci o cafea, ai deja mormanul de ţigări lîngă tine, şi citeşti mai departe. E o lectură care te istoveşte. Dorin TUDORAN, Eu, fiul lor: dosar de Securitate, Ediţie îngrijită şi prefaţă de Radu Ioanid, Postfaţă de Nicolae Manolescu, Editura Polirom, Iaşi, 2010, 592 p. E povestea unui om care trăieşte de 25 de ani în Statele Unite şi nu poate uita. Poate că a iertat, dar nu poate uita ce i s-a întîmplat în comunism. Acum un an şi mai bine a fost la CNSAS şi şi-a cerut dosarele. A primit 18 volume, dar ele nu sînt complete. Totuşi, şi din aceste 18 volume, Dorin Tudoran şi-a dat seama că, în vremea cînd era în România, nu-şi mai aparţinea. Era urmărit, controlat, anchetat, se încerca discreditarea sa, Securitatea căuta să creeze disensiuni între el şi puţinii prieteni cu care se […]
Am adaugat, la textul meu, „O lume mizerabila”, documentul facsimilat, de la pagina 556, din cartea „Eu, fiul meu”. Il puteti vedea, ca imagine la acest text, linga primele rinduri.
In acelasi timp, pentru ca disputa sa nu degenereze, avertizez cititorii ca alte comentarii despre acest subiect nu vor mai intra pe site.
Va multumesc pentru intelegere.
Ovidiu Simonca
@) Ruxandra Ardeleanu
…din documentul cu pricina este ca nu este scis de DT, deci nu-i poate fi atribuit, ci e compus de un securist care utilizeaza mai multe „surse”, si umane, si TO… Imi pare rau ca tot trebuie sa repet niste evidente. Dar cum pretinsii „aparatori” ai lui Mihai Botez par sa fi adoptat, fata de DT, tactica lui „calomniati, calomniati, tot ramine ceva: nu amk incotro! De fapt, daca Ovidiu Simonca tot modereaza spatiul acesta, poate ar fi mai potrivita o interventie a sa, cu documentul in mina… M-ar scuti si pe mine sa ma tot repet ba sub un articol, ba sub altul. In opinia mea, reaua-credinta evidenta si repetata trebuie amendata! Altfel, toata discutia deraiaza…
@) Paul Kremer
…in faptul ca DT publica documentul, pentru ca acela nu l-ar putea incrimina decit in interpretari cu totul lipsite de onestitate cu, din pacate, este a d-voastra, a d-nei Ardeleanu, ba chiar, din pacate, si surorii lui Mihai Botez dintr-un text care va aparea in Cultura, dupa cite am inteles. De ce sint lipsite de onestitate? Pentru simplul fapt ca pun in sarcina lui DT treaba securistului si „sursei”, deci a turnatorului. Daca d-voastra si ceilalti „aparatori” va imaginati ca Mihai Botez poate fi „albit” prin „inegrirea” lui DT va inselati. Singura maniera ce ar putea avea succes ar fi demonstrarea incorectitudinii securistului in transcrirea discutiilor purtate cu Mihai Botez (ceea ce n-ar fi imposibil, devreme ce Ureche sustine ca transcrie dupa inregistrari!) si, desigur, ceea ce am mai spus – presiuni publice pentru declasificarea/desecretizarea dosarelor lui Mihai Botez. ce ma mira e faptul ca „aparatorii” prefera sa arunce laturi in DT in loc sa-si coalizeze eforturile in aceasta directie – repet, singura care a putea face lumina!
D-le Antonesei,
N-am sustinut nici macar o clipa ca ar fi fost vorba de scrisul d-lui Tudoran.
Documentul olograf a fost bineinteles scris de catre un ofiter de scuritate care se ocupa de acest dosar !
Inteleg insa ca va mira (asa cum m-a surprins si pe mine) miracolul publicarii acestui document care-l incrimineaza fara drept de apel pe Dorin Tudoran (si ma bucur ca cel putin in privinta asta sintem de acord !) .
Explicatiile posibile relative la acest miracol le-ati putut cititi in comentariul de mai sus.
Ma simt insa obligat sa mentionez urmatoarele puncte :
1) Citatele date din documentul aflat la pag.556 au fost COMPLETE si nu trunchiate,lucru usor verificabil !
2) M-a bucurat faptul ca d-na Ruxandra Ardeleanu a ajuns la concluzii similare cu ale mele (asa cum ar fi facut-o orice om de buna credinta si care nu refuza sa recunoasca evidenta) -dar nu numai ca nu sintem una si aceeasi persoana asa cum o sugerati dar nici macar nu o cunosc !
3)Infine stimate d-le Antonesei ,daca as fi vrut sa scriu sub pseudonim credeti-ma ca mi-as fi ales cu totul alt nume !
Draga Domnule Simonca,
Documentul olograf de la pagina 556,apare dactilografiat le pagina 376.
Documentul cu pricina este extrem de clar.
Intrebarea este \”cum a putut sa apara acest document-turnatorie in cartea domnului Tudoran(?)
Domnul Liviu Antonesei sare la bataie \”cu cutitul in dinti\”…
Pacat.
Eu credeam ca punem toate cartile pe masa si incercam cel putin sa fim obiectivi.
Ca nu plecam cu pareri preconcepute ab intitio.
DC379
@Ruxandra Ardeleanu
… au citit cartea, chiar nu-i puteti acuza/ banui ca nu au citit-o. Va rog sa fiti atenta si la ce spune Liviu Antonesei, e bine sa luam in seama si interpretarea sa asupra documentului de la pagina 556. Nu e unica interpretare, dar e de discutat, asa cred.
Domnule Simonca,
Va apreciez comentariile vis a vis de Mihai Botez;se vede de la o posta ca dumneavostra(spre deosebire de colegii d-vs)ati citit cartea „Eu fiul lor”,ramane insa o singura intrebare,cum poate explica Dorin Tudoran delatiunea de la pagina 376.
Intreb acest lucru cu ingrijorare si jena.
Sa nu amestecam planurile.
Vor fi explicatii, lamuriri si precizari, dar nu la comentarii, pe site-ul revistei, si nici catre un pseudonim.
Daca vreti sa vorbim, cautati-ma intr-o zi la redactie.
@) Ovidiu Simonca
Dl pseudonim Paul Kremer repeta si aici, cum a facut-o si in alta parte, cum o face si in ipostaza femina Ruxandra Ardeleanu o minciuna, ca nu mai pot crede ca e o eroare. Deci atribuie lui DT documentul, in facsimil la pagina 556, scris evident de securist. Documentul este un raport-sinteza scris catre un superior ori catre organele de partid si „sintetizeaza” informatii obtinute prin diverse surse, de la turnatori la TO. Sa atribui acest document, olograf, lui Tudoran, pe deasup0ra cu citatele trunchiate in favoarea cauzei, nu mai e o simpla eroare, e o calomnie care ar trebui amendata!
Pe Liviu Antonesei, pe Paul Cernat si pe Daniel Cristea-Enache (intr-o ordine alfabetica) ii pretuiesc. Sint colaboratori la care tin si carora le respect opinia, contribuie la prestigiul si la consistenta ideatica a revistei. Nu mi-as permite sa-i cenzurez. Discutam, uneori, pe marginea textelor, dar nu impun (impunem) o opinie redactionala, „asa sa scrieti, dragilor”. Ei au tot dreptul sa interpreteze cum doresc o carte. Am fost foarte multumiti, ca redactie, ca am putut sa gazduim, intr-un singur numar, patru opinii despre volumul „Eu, fiul lor”.
Acum, despre „cazul Mihai Botez”.
Inainte de primirea articolelor, cind le-am vorbit colaboratorilor nostri despre alcatuirea unui grupaj intr-un singur numar al revistei, n-am discutat deloc cu ei despre Mihai Botez, n-am vrut, nici in bine, nici in rau, sa influentez judecata asupra acestui caz. Ca fiecare dintre ei s-a referit la Mihai Botez cred ca e foarte bine. Ca punctele de vedere sint diferite – cu atit mai bine. Eu, in acest punct al discutiei, n-am nevoie sa ma laudati pe mine si sa-i criticati pe ceilalti contributori. Fiecare a judecat situatia lui Mihai Botez si relatiile dintre Dorin Tudoran si Mihai Botez cum a gasit de cuviinta.
Iar cititorii nostri judeca „Eu, fiul lor” ducindu-se la volum, il judeca parcurgind articolele din ziare si din reviste, citind comentariile postate pe Internet. Cred ca dezbaterea – desi foarte aprinsa – e fireasca; mai cred ca fiecare cititor isi poate face o opinie. In acelasi timp, cartea lui Dorin Tudoran nu este doar despre Mihai Botez; din acest motiv, tin sa le multumesc colaboratorilor nostri Liviu Antonesei, Paul Cernat si Daniel Cristea-Enache pentru modul in care au comentat ramificatiile si semnificatiile cartii „Eu, fiul lor”.
Ovidiu Simonca
“Eu ,fiul lor “ . Certitudini si semne de intrebare .
Stimate D-le Simonca,
Am citit cu mult interes recenzia pe care ati facut-o cartii d-lui Tudoran “Eu,fiul lor” si tin sa va felicit pentru obiectivatatea si curajul cu care ati abordat subiectul “Mihai Botez”.
Dar gasesc mai mult decat regretabil faptul ca celelalte trei articole aparute in acest numar al OC si in care sunt descrise “turnatoriile lui Mihai Botez” n-au dat dovada de aceeasi obiectivitate si s-ar zice chiar ca autorii acestor articole nu au facut decat sa rasfoiasca cartea d-lui Tudoran .
Acest motiv ,precum si impresia cu care am ramas,si anume ca nu numai in privinta textului cartii “Eu,fiul lor”, dar si in legatura cu activitatea domnilor Tudoran si Ioanid exista inca anumite intrebari ramase fara raspuns m-au determinat sa scriu acum acest comentariu,care dupa parerea mea ar putea adauga eventual si o alta perspectiva nu numai in privinta cartii lui Dorin Tudoran dar si asupra d-lui Tudoran personal .
Publicarea in avant premiera a unor articole ca „4 turnatori de lux in siajul obiectivului Tudorache ” scris de D-ul Vlad Stoicescu sau „Ghidul cititorului de cursa lunga”, cat si interviewul „despre lichele” ,ultimele doua apartinand d-lui Tudoran ,dar mai ales prefata D-lui Ioanid la cartea „Eu,fiul lor ” au provocat dupa cum era de asteptat valuri de protest printre cititori.
D-ul Tudoran a incercat (fara mare succes de altfel..) sa-si apere pozitia raspunzand (partial )criticilor aduse in Observatorul Cultural,Revista 22 si „Evenimentul Zilei” .
Cat despre blogul domniei sale,acolo el a gasit intr-adevar cea mai buna metoda,blocand imediat publicarea comentariilor defavorabile…
D-ul Ioanid s-a multumit sa replice prin corijarea (direct sau cu ajutorul prietenilor) a unor date,probabil incorecte, din biografia lui. Presupun deci prin eliminare,ca faptele la care nu a reactionat,cat si observatiile relative la sursele dubioase folosite de dumnealui erau exacte
Dar in privinta lor d-ul Ioanid a preferat sa pastreze tacerea…
Dupa tot scandalul starnit la inceput, aparitia in volum a cartii d-lui Tudoran a trecut aproape neobservata . Probabil ca majoritatea cititorilor s-au multumit cu articolele din presa dupa care fiecare a ramas la parerea initiala fara sa se mai oboseasca de a citi si cartea…
S-ar zice ca „publicitatea” facuta de catre d-ul Tudoran nu a avut efectul scontat si cartea dumnealui nu va deveni un best seller . (cel putin deocamdata..)
Si totusi cartea merita sa fie citita. Daca nu din punct de vedere literar,macar pentru a putea examina infine cu atentie marturiile si documentele despre care citisem atat de multe detalii in prefata d-lui Radu Ioanid si in articolele d-lui Tudoran.
Un cititor alert ar fi putut remarca in primul rand ca celebrele „documente olografe” referitoare
la Mihai Botez sunt complet inexistente si ca trebuie sa ne multumim cu marturiile d-lui Tudoran sau cu citarea unor surse securistice.
Si apoi cititorul s-ar fi oprit probabil la documentul (batut la masina ) de la pagina 376 …
S-ar fi oprit si ar mai fi citit inca o data fara sa-si poata crede ochilor acest document care arata fara nici o putinta de indoiala, rolul jucat de catre Dorin Tudoran ca informator al Securitatii !
Dar regasind din nou acelasi document (de data olograf) la pagina 556 ,cititorul avizat isi va da seama ca in nici un caz nu poate fi vorba de vreo gresala.
Citez aici NOTA subliniata referitoare la Mihai Botez care se gaseste in acest document -atat in cel batut la masina cat si in cel olograf :
“Ultimele doua materiale difuzate de postul de radio EUROPA LIBERA au fost redactate de Dorin Tudoran,in perioada iunie-iulie 1983.
Sus-numitul afirma ca le-a predat lui Mihai Botez care le-a tinut asupra sa cca. o luna de zile
dupa care le-a trimis in strainatate printr-un diplomat american care a plecat definitiv de la post”
Documentul vorbeste de la sine si constituie o marturie pregnanta asupra felului in care D-ul Tudoran il turna pe Mihai Botez .
Faptul ca “DORIN TUDORAN AFIRMA” – este scris negru pe alb si asta nu suna deloc ca ceva care i-ar fi scapat involuntar d-lui Tudoran ci ca un denunt in toata legea !
Departe de mine gandul de a acorda o mare credibilitate dosarelor securitatii- din contra …
Dar daca domnii Ioanid si Tudoran ,din enorma masa de documente pe care o aveau la dispozitie au ales acest document nu o singura data ci de doua ori si apoi d-ul Tudoran a decis sa includa acest document care vorbeste clar despre domnia sa,desigur ca l-a gasit exact si conform adevarului si deci poate fi considerat ca pe o certitudine !
Ar fi util si demn de mentionat si faptul ca aceste actiuni in care Mihai Botez isi periclitase viata si libertatea pentru a-l ajuta pe Dorin Tudoran, nu au avut nici cea mai mica insemnatate in ochii acestuia in timp ce-si denunta prietenul !
Cu ajutorul d-lui Tudoran “planul de masuri “ al securitatii din martie 83 care voia sa afle in ce fel scotea Mihai Botez documente din Romania a fost infine incununat de succes…
Si la putin timp dupa aceea Mihai Botez a fost lovit “intamplator” de o masina , ( “accident” descris dupa aceea de catre Vlad Georgescu),si apoi a fost mutat disciplinar la Tulcea ..
Nu stim exact modul in care d-ul Tudoran a facut aceste “afirmatii “si nici in fata cui .
Oare in fata aceleiasi „surse a unitatii noastre” amintita in paragraful precedent ?
Poate ca era vorba de o „sursa” diferita sau poate ca lucrurile s-au petrecut de data asta in localurile securitatii – dar aceste amanunte oricat de interesante ar fi, nu au acum decat un interes relativ
Ceea ce din potriva ar putea avea o importanta deosebita este intrebarea daca aprobarea primita de catre D-ul Tudoran pentru a putea pleca din Romania si care este amintita la inceputul acestui document a fost rasplata denuntului sau contra lui Mihai Botez.
Nu mai putin interesant ar fi sa aflam si daca intre 10.11.83 ,data la care a fost scris acest document si data plecarii D-lui Tudoran in Occident ,dumnealui a mai „afirmat” si alte lucruri referitoare la Mihai Botez (sau la alte persoane ) in fata vre-unei „surse ” oarecare…
Si infine,cred ca am avea chiar dreptul moral sa ne intrebam daca acesta era primul denunt al d-lui Tudoran si daca inaintea lui n-au mai existat si altele ….
Dar deoarece anexarea acestui document cartii D-lui Tudoran este ceva care tine de miracol -si cum asemenea lucruri nu se intampla chiar asa de des in zilele noastre, mi-e teama ca multe din aceste intrebari vor mai ramane un timp fara raspuns l
Celor care se intreaba totusi ce l-a facut pe d-ul Tudoran sa publice acest document,daca i-a luat D-zeu mintile,sau daca a fost cuprins subit de o criza tardiva de remuscari si de sinceritate,le pot propune cele doua explicatii de mai jos
Fie ca d-ul Tudoran sufera in ultimul timp de anumite efecte legate de Liars Syndrome,in care o persoana care spune numai minciuni incepe la un moment dat sa le ia drept adevaruri,fie ca si-a imaginat ca cititorii sint prea redusi mintal pentru a intelege si a da o interpretare corecta informatiilor continute in acest document.
Dar desi aceste posibilitati sint ambele valabile ele nu ma satisfac totusi ,si mi se pare ca am putea gasi explicatia cea mai plauzibila in cele peste 10000 de file (!!!) – atat cat contine dosarul de securitate al D-ului Tudoran .
Asta in timp ce dosarele “obisnuite” cuprind cateva zeci de pagini iar cele mai speciale cateva sute . Dosarul lui Mihai Botez dupa cum se stie n-a fost gasit nici pana acum (!!) ,dar dosarul d-lui Vlad Georgescu, inamicul public nr. 1 al regimului Ceausescu numara cateva mii de pagini .
Fara a discuta aici in ce a constat disidenta d-ului Tudoran – considerand insa ca domnia sa nu era chiar persoana cea mai supravegheata de securitate in Romania (si de ce ar fi fost ..? )ma minunez -si nu sint singurul.. de faptul ca intr-un timp relativ scurt (imi mai amintesc inca de perioada premergatoare disidentei cand Dorin Tudoran, Adrian Paunescu si altii cutreierau tara cu cenaclul Flacara ) s-a putut strange atat de mult material in dosarul d-lui Tudoran.
Atunci cum si in ce fel s-a iscat aceasta discrepanta ENORMA in dosarul de securitate al lui Dorin Tudoran ?
Caci in asta consta dupa parerea mea cel mai mare si mai important semn de intrebare legat de activitatea d-ului Tudoran in perioada aceea !
Cum si in ce fel s-au adunat ZECE MII DE FILE in dosarul UNUI SINGUR OM ???
Mi-am pus deci intrebarea DACA ar fi existat posibilitatea ca acest dosar sa contina de de fapt date referitoare la multe alte zeci de persoane cunoscute de catre d-ul Tudoran -date transmise securitatii de catre d-ul Tudoran in persoana ?
M-am intrebat DACA ar fi fost oare posibil ca acest dosar sa fi cuprins nu numai informatii date despre d-ul Tudoran ci si denunturile d-lui Tudoran ?
Si atunci mi-am spus ca DACA dosarul ar cuprinde nu numai informatii despre “obiectivul Tudorache” ci si informatiile furnizate securitatii de catre “sursa “Tudorache” ,desigur ca in acest caz cantitatea imensa de file care s-au adunat in dosarul d-lui Tudoran si-ar gasi poate o explicatie logica !
Vreau sa mentionez totusi ca desi ipoteza mentionata (bazata si pe doumentul de la pagina 556..) pare extrem de logica, nu este pentru moment decat o ipoteza si este evident ca ma pot insela…
Dar atata timp cat nimeni nu va putea oferi o alta explicatie satisfacatoare a celor peste 10000 de file gasite in dosarul d-lui Tudoran (sau eventual pana la publicarea integrala a dosarului..) consider ca aceasta ipoteza are sanse serioase de a se apropia de adevar
Cat despre documentul de la pagina 376 si 556, posibilitatea unei erori facute de catre d-ul Tudoran si d-ul Ioanid in selectia celor 500 de documente printre miile de turnatorii aflate intre cele 10000 pagini ale dosarului devine poate explicabila …
Caci NU AVEM VOIE sa uitam – acest document constituie CERTITUDINEA ca Dorin Tudoran l-a denuntat pe prietenul sau Mihai Botez securitatii .
In timpul lecturii mi-am pus deseori intrebarea daca d-ul Ioanid luase cunostiinta de acest document inainte de a scrie prefata cartii,dar acuzatiile odioase aduse de catre Radu Ioanid lui Mihai Botez si bazate nu numai pe „documentele din dosar si pe marturia lui Dorin Tudoran ”
ci mai cu seama pe informatiile „personale” ale d-lui Ioanid fac raspunsul aceasta intrebare irelevant. D-ul Ioanid hotarase probabil cu mult inainte de a avea in mana manuscrisul D-lui Tudoran ca-l va condamna pe Mihai Botez ca pe un ticalos vandut securitatii si prefata la
“Eu,fiul lor” a fost scrisa conform acestei hotarari .
In timp ce citeam prefata il credeam pe d-ul Ioanid mai vinovat decat pe d-ul Tudoran,acum dupa citirea cartii nu mai stiu care din ei poarta cea mai mare parte din vina ,dar sint sigur ca comportamentul domnilor Ioanid si Tudoran care au tarat impreuna in noroi numele si memoria lui Mihai Botez,unul din adevaratii eroi nationali romani sunt inexcuzabile si ar trebui pedepsite sever .
Desi impotriva defaimarii e greu de luptat in justitie si batalia pentru adevar este de cele mai multe ori lunga si anevoiasa,cu toate acestea eu nu mi-am pierdut inca increderea ca dreptatea exista si ca va triumfa !
P.S. Intelegand ca volumul “Eu,fiul lor” este numai primul dintr-o serie lunga pe care d-ul Tudoran intentioneaza s-o publice imi permit sa-i sugerez ( si ii cedez acest titlu fara nici o pretentie …) sa numeasca aceasta saga moderna “Cariera mea de turnator” !