INTERSECŢII. Intersecţia mizei cu tema în „rezistenţa prin cultură“

Într-un articol recent, publicat în România literară, domnul Nicolae Manolescu face o distincţie subtilă între miza şi tema operei de artă, fie ea cinematografică sau literară. Fiindcă filmul este adus în avanscenă doar ca argument, literatura şi, în final, contribuţia acesteia la „rezistenţa prin cultură“ – care a fost sau nu a fost – fiind subiectul în discuţie, mă voi referi, în cele ce urmează, doar la semnificaţiile acestei distincţii în domeniul literar.   „Unii cititori confundă miza cu tema… Miza este esenţială. Există două feluri de pariuri pe care artistul le face. De-a lungul secolelor, a prevalat pariul peinteresul universal al mizei puse în joc. Este, aşa-zicînd, vîrsta clasică a artei. Modernitatea, care a descoperit istoricitatea, a mizat tot mai des pe eveniment şi pe politic. Această din urmă miză, pe care aş numi-o instrumentală, s-a dovedit a fi salutară tocmai în regimurile politice opresive“ (s.m.). Aşadar, pentru o temă dată putem identifica miza (subtextul), care poate fi „universală“ sau „instrumentală“. Această diviziune pare a fi utilă în tentativa de a aduce în discuţie problema (sau problematica?) „rezistenţei prin cultură“. „În comunism, miza politică a fost de rigoare“, scrie domnul Manolescu şi, după ce exemplifică aserţiunea domniei sale amintind […]